Cum îi afectează pe copii activităţile extraşcolare. Limita care nu trebuie trecută pentru a nu se ajunge la extenuare - explicaţia specialiştilor
0
A-ţi înscrie copilul la cât mai multe activităţi extraşcolare cu putinţă a devenit în ultima perioadă o modă. În goana după cât mai multe ”trofee”, de multe ori se neglijează capacitatea copilului de a face faţă la volumul de muncă la care este supus, putându-se ajunge la efecte contrare celor pentru care a fost înscris la aceste activităţi.
Majoritatea părinţilor îşi doresc să le asigure copiilor cel mai bun start posibil în viaţă. De cele mai multe ori, asta se traduce prin goana după cea mai bună învăţătoare, cea mai bună şcoală, cel mai bun profesor de limba română şi de matematică şi, obligatoriu, cât mai multe activităţi extraşcolare. Această dorinţă a părinţilor de a-i înscrie pe copii la cât mai multe activităţi după şcoală este alimentată, pe de-o parte, de oferta în expansiune de pe piaţă (apar mereu cluburi sportive, şcoli de muzică şi altele), dar şi de recomandarea - legitimă - a specialiştilor: activităţile extraşcolare sunt foarte importante în dezvoltarea copiilor.
Studiile de specialitate arată că astfel de activităţi îi ajută pe copii să fie mai încrezători în sine, să se cunoască mai bine, să afle ce le place şi ce aptitudini practice au, dar şi să îşi dezvolte aceste aptitudini, şansă pe care sistemul actual de învăţământ nu le-o oferă. Nu în ultimul rând, anumite activităţi extraşcolare îi ajută să pe copii să îşi stăpânească emoţiile atunci când au, de exemplu, de vorbit sau de cântat în faţa unui auditoriu, să socializeze mai uşor şi, în cazul unor activităţi de grup, să comunice şi să lucreze în echipă. Un alt avantaj al acestor activităţi este că, cel puţin pe durata respectivă, copiii sunt luaţi din faţa televizorului sau a smartphone-ului.
Există şi o vârstă minimă de la care sunt recomandate aceste aceste activităţi şi ea coincide cu momentul începerii grădiniţei - 3 - 4 ani. Printre cele mai recomandate activităţi extraşcolare pentru copii se numără cursurile de înot (care, pe lângă latura practică - de a-i ajuta pe copii să înveţe să înoate - are un rol benefic şi asupra dezvoltării fizice armonioase a celor mici), dansurile (care le dezvoltă o ţinută frumoasă şi elegantă şi îi ajută să iubească muzica şi ritmul), cursurile de karate şi, mai cu seamă de la ascensiunea fulminantă a Simonei Halep, cursurile de tenis.
Reversul: oboseala excesivă
Există, însă, şi situaţii în care volumul mare de activităţi la care participă un copil ajunge să fie covârşitor pentru rezistenţa sa fizică şi psihică limitată. Psihologii atrag de ceva vreme atenţia că în cabinetele lor ajung tot mai mulţi copii sleiţi de puteri şi de şcoală, dar şi de activităţile extraşcolare la care sunt împinşi, animaţi de cele mai bune intenţii, de părinţi. În acest fel se ajunge în situaţia total nefirească în care copii de 8 - 10 ani acuză dureri de cap şi stări aproape permanente de oboseală.
Psihologul Laura Bodoni spune că nu există o regulă generală după care să ne putem da seama câte activităţi extraşcolare poate ”suporta” un copil, pentru că fiecare copil este diferit de celălalt. Există, însă, un criteriu general la care părinţii trebuie să fie atenţi. ”Aceste activităţi sunt prea multe în momentul în care ele afectează unul sau mai multe dintre cele trei paliere: randamenul şcolar - prin faptul că el se grăbeşte să îşi termine lecţiile sau este grăbit de părinte să le termine pentru a ajunge la activităţi; în al doilea rând - atunci când copilul respinge anumite activităţi şi spune, de exemplu, că ar vrea să stea acasă în acea zi sau că şi-ar dori o altă activitate; iar în al treilea rând, când este afectată rezistenţa fizică - iar aici vorbim, în general, despre copii care vor să îşi mulţumească părinţii şi care nu vor spune niciodată că sunt obosiţi. Principalul semn după care ne dăm seama că un astfel de copil este obosit este faptul că se retrage, că îşi refuză un lucru care, în mod normal, i-ar face plăcere”, explică psihologul.
Chiar dacă acestă maximă diferă de la un copil la altul, este în general acceptat faptul că activităţile extraşcolare e bine să fie programate la două zile distanţă una de alta (cu o pauză între ele). Rezultă, aşadar, un număr de două, maxim trei activităţi extraşcolare pe săptămână.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
