Ce se întâmplă la Judecata de Apoi. Ce sunt Purgatoriul, sfârşitul lumii şi care va fi prima etapă a judecăţii universale - explicaţiile preoţilor
0Sfârşitul existenţei pământeşti reprezintă, potrivit credinţei creştine, momentul în care purtarea noastră lumească este judecată, de rezultatul acestei judecăţi particulare depinzând locul în care sufletul nostru îşi va petrece veşnicia: Raiul sau Iadul. Învăţătura creştină vorbeşte, însă, şi de o judecată universală, ce începe sfârşitul formei actuale de existenţă a lumii.
Judecata de Apoi, momentul în care, potrivit învăţăturii creştine, fiecare dăm socoteală pentru faptele şi gândurile noastre din timpul existenţei lumeşti, reprezintă începutul veşniciei sufletului, o veşnicie petrecută, după caz, în rai sau în iad. Potrivit preotului Gabriel Gârdan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Sălajului, judecata divină este consecinţa faptului că ”Dumnezeul iubirii este şi Dumnezeul dreptăţii. Aşa cum în cursul istoriei pământeşti, din iubire, Dumnezeu face ca soarele să răsară peste cei buni şi peste cei răi, iar ploaia să se reverse peste cei drepţi şi peste cei păcătoşi şi, în virtutea iubirii Sale absolute, tolerează coexistenţa celor buni şi a celor răi, la momentul de cumpănă dintre timp şi veşnicie, sub imperiul dreptăţii absolute, Dumnezeu va chema în faţa scaunului de judecată pe toţi oamenii, absolut fără nicio excepţie”. Este momentul în care se cerne binele de rău, cei buni de cei răi, cei virtuoşi de cei păcătoşi, cei drepţi de cei nedrepţi, cei care au crezut în Dumnezeu şi s-au străduit să-i cunoască şi să-i împlinească voia de cei care, din cauza necredinţei, au rămas indiferenţi faţă de valorile evanghelice - explică preotul.
Două judecăţi
Preotul spune că, de fapt, potrivit învăţăturii de credinţă a Bisericii Ortodoxe, există două judecăţi: judecata particulară şi judecata universală. ”Judecata particulară este individuală şi are loc după moarte. Este contextul în care sunt judecate faptele săvârşite de o persoană pe parcursul vieţii pământeşti şi consecinţele acestora până în clipa morţii”, precizează el.
Preotul spune că, pentru cei credincioşi şi virtuoşi, moartea este doar un mijloc de trecere din această viaţă nedeplină şi trecătoare, la viaţa cea fără de sfârşit, la plenitudinea vieţii de comuniune cu Hristos. ”Starea sufletului după moartea trupească este determinată prin judecata particulară. În funcţie de ceea ce omul a făptuit cât a trăit în trup, Hristos Judecătorul Ceresc răsplăteşte sau pedepseşte. Răsplata o constituie bucuria comuniunii veşnice cu El, iar pedeaspă devine lipsirea definitivă de bucuria acestei comuniuni”, completează Gabriel Gârdan.
Judecata universală începe cu sfârşitul lumii
Spre deosebire de judecata particulară, judecata de apoi sau universală este parte a ceea ce în teologie se numeşte eshatologie universală. ”Componentele eshatologiei universale sunt: sfârşitul formei actuale de existenţă a lumii ; a doua venire a lui Hristos; învierea generală a morţilor şi schimbarea formei de existenţă a trupurilor celor de pe pământ; judecata universală şi, în fine, viaţa veşnică întru fericire sau nefericire. Momentul cronologic al eshatonului este o necunoscută absolută, chiar dacă, în Sfânta Scriptură sunt menţionate semnele care vestest apropierea acestui momemt. Dintre acestea cele mai semnificative sunt: propovăduirea Evangheliei la toate neamurile, venirea lui Antihrist, convertirea poporului evreu la creştinism şi arătarea pe cer a semnului Fiului Omului. Oricum este important să reţinem reamarca Sfântului Apostol Petru potrivit căreia ziua Domnului sau ziua judecăţii va veni „ca un fur”, adică atunci când ne vom aştepta cel mai puţin şi vor exista multe persoane care se vor îndoi de posibilitatera producerii unui astfel de eveniment”, a precizat, pentru Adevărul, preotul.
”Ea va fi solemnă, publică, dreaptă, definitivă, supremă şi înfricoşătoare. La temelia ei va sta atotştiinţa lui Dumnezeu, Cel care cunoaşte faptele, gândurile şi sentimentele noastre. Nu va fi un interogatoriu, ci Dumnezeu îi va despărţi doar pe cei drepţi de cei păcătoşi şi va rosti sentinţa pentru fiecare” Gabriel Gârdan, preot
Potrivit acestuia, lumea nu va fi distrusă pentru că este creaţia lui Dumnezeu, însă din cauza faptului că s-a degradat ea va fi restaurată şi va exista un cer şi un pământ nou. ”Sfântul Grigore de Nissa explică faptul că la început materia, în general şi omul în particular, era transparentă şi imponderabilă. Din cauza păcatului omului, materia a devenit grea şi opacă. La sfârşitul veacurilor, când se va crea un pământ nou şi un cer nou, această materie se va transfigura, în sensul că-şi va recăpăta imponderabilitatea şi transparenţa de la început”, spune Gârdan.
Preotul precizează că universalitatea nu este singura trasătură a judecăţii de apoi: ”Ea va fi solemnă, publică, dreaptă, definitivă, supremă şi înfricoşătoare. La temelia ei va sta atotştiinţa lui Dumnezeu, Cel care cunoaşte faptele, gândurile şi sentimentele noastre. Nu va fi un interogatoriu, ci Dumnezeu îi va despărţi doar pe cei drepţi de cei păcătoşi şi va rosti sentinţa pentru fiecare”. Criteriul judecăţii va fi practicarea sau nepracticarea iubirii faţă de oameni. Nu este vorba de un sentiment general, ci de formele concrete de manifestare a iubirii interpersonale. Această iubiere e înţeleasă ca răspuns la iubirea divină şi fundamentată pe înţelegerea semenului ca chip al lui Dumnezeu. În acest context vor conta faptele, dar şi consecinţele faptelor.
”Viaţa veşnică, răsplata celor drepţi, presupune suprema apropiere a lui Dumnezeu de oameni, suprema revelare a lui Dumnezeu şi fericirea absolută pe care comuniunea cu Dumnezeu o aduce. Pedeapsa celor răi va fi o veşnică existenţă nefericită. Această nefericire vine din lipsa comuniunii cu Dumnezeu, din conştiinţa că El există şi cel care se află în comuniune cu El este fericit”, conchide preotul.
Purgatoriul, elementul ce diferenţiază învăţătura catolică de cea ortodoxă
Lucrurile nu stau mult diferit în credinţa catolică. Potrivit preotului Ciprian Robotin, diferenţa notabilă dintre învăţătura catolică, pe de-o parte, şi cele ortodoxă şi protestantă, pe de altă parte, o reprezintă faptul că se crede în existenţa purgatoriului, un loc în care ajung cei ale căror suflete nu au fost hotărâtor afectate de păcatele comise şi, de aceea, au nevoie de o purificare înainte de a ajunge în rai.
”Din descrierile pe care le-au făcut cei cărora li s-a revelat purgatoriul ca stare, reiese că sufletele care ajung acolo ispăşesc păcatele din viaţă într-un mod destul de chinuitor, aproape identic cu iadul, însă perioada pe care acele suflete o petrec acolo este limitată, în final şi acestea ajungând în rai”, explică preotul greco-catolic. El subliniază că ”purgatoriul nu este un spaţiu intermediar între rai şi iad, cu doar un loc în care sufletele se purifică, se curăţesc”.
Potrivit preotului Robotin, pentru a ajuta sufletele să treacă mai uşor de această etapă de purgatoriu, în Biserica Catolică se obişnuieşte să se facă liturghiile gregoriene, care se oficiază zilnic, timp de 30 de zile de la moartea unei persoane, sau sărindarul, un şir neîntrerupt de 40 de liturghii, de la decesul celui răposat.
Preotul spune că un caz fericit este cel al sufletelor care caută nu doar să ducă o viaţă corectă, ci depun eforturi mari în cursul vieţii pentru a ajunge la desăvârşirea spirituală şi la unirea cu Cristos. ”Aceste suflete trec şi ele printr-un proces de purificare în timpul vieţii, proces descris în amănunt de Sfântul Ioan al Crucii în lucrarea ”Noaptea întunecată”. Cazuri cunoscute de persoane care au trecut prin asta au fost dreptul Iov, proorocul Samuil, regele David şi Sf. Simeon, Noul Teolog, care îşi descrie, şi el, evoluţia spirituală în lucrările care ne-au parvenit”, explică Robotin, precizând că ”pentru aceste suflete, după cum ne spune Isus, în Evanghelia după Ioan, nu mai există judecată”.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
