Cât de costisitoare era şcoala în perioada interbelică. Elevii aduceau „250 kg grâu, 40 kg porumb, 50 ouă şi 70 kg cartofi“

Cât de costisitoare era şcoala în perioada interbelică. Elevii aduceau „250 kg grâu, 40 kg porumb, 50 ouă şi 70 kg cartofi“

Primul liceu românesc din Zalău a fost înfiinţat în 1924 FOTO caietesilvane.ro

De numele lui Leontin Ghergariu se leagă primul liceu românesc din Zalău. Despre cum a luat fiinţă această unitate de învăţământ şi activitatea acesteia în cei 16 ani de funcţionare, vorbeşte Dănuţ Pop, şeful Arhivelor sălăjene.

Ştiri pe aceeaşi temă

Anul 1924 a însemnat pentru municipiul Zalău, înfiinţarea primului liceu românesc din reşedinţa de judeţ, director fiind numit profesorul de limba română şi istorie Leontin Ghergariu. În memoriile sale, acesta amintea despre dificultăţile de care s-a lovint, în condiţiile în care nu i-au fost puse la dispoziţie fonduri, nu exista o clădire pentru şcoală şi nici materiale didactice. Totuşi, explică Dănuţ Pop, şeful Arhivelor Naţionale Sălaj, proaspătul director era convins de rolul cultural pe care o şcoală medie urma să-l joace în oraş şi împrejurimi, motiv pentru care a făcut totul pentru a deschide liceul în timp util.

Profesorii de la liceu aveau salarii mult peste cele ale altor categorii sociale. Astfel, între anii 1938 şi 1940, în industrie leafa medie lunară era de 2.000 lei, un preot licenţiat în teologie câştiga 5.500 lei, în timp pe un funcţionat public era remunerat cu sume ce porneau de la 2.000 de lei. Spre comparaţie, la liceul din Zalău, cel mai mic salariu era de aproape 10.000 de lei.

După cum susţine Dănuţ Pop (foto stânga - n.n.), într-un articol din "Caiete Silvane", Liceul de băieţi din Zalău şi-a început activitatea în condiţiile în care, în septembrie 1923, pe întreg teritoriul ţării s-au introdus Regulamentul şi Programa şcolilor secundare din Vechiul Regat. Conform lor, toate aceste şcoli, care nu puteau fi mixte, urmau să înceapă cursurile la aceeaşi dată. Şi normele de înscriere au devenit, pretutindeni, aceleaşi, la fel şi condiţiile de promovare sau regulile de disciplină.

"Liceul de stat pentru băieţi s-a înfiinţat în anul şcolar 1924-25, având la început 4 clase cu 162 elevi. Această şcoală e o necesitate culturală în acest judeţ, ceea ce se vede şi din numărul mare al elevilor, cari s-au înscris la liceu deja din anul întăiu al funcţionării lui. Liceul are şi internat pentru 70 elevi. Şi şcoala şi internatul sunt plasate în edificiu închiriat, care deşi nu e zidit pentru şcoală, e destul de potrivit pentru scopul la care serveşte. Şcoala se va desvolta treptat la liceu complect", povestea Leontin Ghergariu, în volumul "Zalău. Schiţă monografică".
Atât şcoala propriu-zisă, cât şi internatul, erau plasate pe locul actualului Muzeu Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, intrarea în internat făcându-se pe baza unei cereri de primire, separat întocmită de cererea pentru înscrierea în liceu.

Examen de admitere pentru clasa a V-a

Pentru înscrierea în clasa I, explică Dănuţ Pop, era nevoie de o cerere, la care se ataşau certificatul de naştere şi botez, certificatul de absolvire a clasei a IV-a primare şi un buletin de revaccinare. "Dacă numărul de elevi doritori să fie înscrişi depăşea 60, ei urmau să susţină un examen de admitere ce consta în probe de limba română, aritmetică şi citire, cu întrebări de gramatică, conform nivelului ultimei clase absolvite. Pentru celelalte clase din ciclul inferior, clasele II-IV, dacă elevul provenea din altă şcoală, era necesară şi o copie de pe fişa matricolă", precizează sursa citată.

Pentru clasa a V-a, prima din cursul superior, toţi elevii erau datori să dea un examen de admitere, ce consta în probe scrise la limba română şi matematică şi probe orale la limba română, istoria românilor, geografia României şi limba latină. Media generală de admitere trebuia să fie mai mare de 5.

"Examenul de admitere era urmarea unei noi legi, din anul 1925, pentru înfiinţarea examenelor de sfârşit de an, de admitere în liceu şi de bacalaureat, o lege care devenise necesară, deoarece, după Unire, se înregistrase o mereu crescândă afluenţă spre licee, clasele, mai ales cele ale cursului superior, devenind suprapopulate. Pentru efectivul acestor clase se stabileau anumite limite, peste care nu se putea trece, încercându-se, şi astfel, îndrumarea elevilor spre învăţământul practic", subliniază reprezentantul Arhivelor Naţionale. Acesta mai spune că după promovarea ultimei clase de liceu, elevii susţineau un examen de bacalaureat, al cărui scop era de a verifica „cunoştinţele dobândite de elevi la materiile de studiu cele mai importante şi de a dovedi influenţa studiilor făcute asupra formării cugetării lor”.

Bacalaureatul, un examen greu de trecut

Examenele de bacalaureat se susţineau oral şi scris, în două sesiuni, vara şi toamna, în faţa unei comisii instituite de minister, cei admişi primind o diplomă de bacalaureat, care le dădea dreptul de înscriere în învăţământul superior.

"Bacalaureatul era un examen greu. Atesta nu atât liceul urmat, cât cunoştinţele însuşite, aproape enciclopedice, iar diploma obţinută însemna mult, oferind posesorului un prestigiu ridicat în societate. Exigenţele dascălilor erau foarte mari, astfel că nici jumătate dintre absolvenţi nu treceau acest examen. De pildă, în 1929, în sesiunea din septembrie, în întreaga ţară, din totalul de 8.040 candidaţi înscrişi, au reuşit să treacă bacalaureatul 3.910 candidaţi. Dacă îi adăugăm pe cei care rămâneau repetenţi, erau eliminaţi sau se retrăgeau din liceu din diferite motive, rezultă că doar unul din trei elevi care începeau liceul obţinea diploma aceasta mult râvnită! Totuşi, cei care nu obţineau diploma de bacalaureat, primeau un „certificat de studii liceale”, care pentru serviciul militar cu termen redus şi pentru admiterea în funcţii publice era suficient", scrie Dănuţ Pop.

Acesta afirmă că elevii plăteau taxe pentru a urma cursurile liceului. Pentru cursul superior, în anul şcolar 1925-1926, taxa era de 700 lei anual (clasa a V-a), iar pentru cel inferior de 400 lei anual (clasele I-IV), banii plătindu-se la înscriere. În afară de acestea, în calitate de membri ai Comitetului şcolar, părinţii elevilor mai plăteau o taxă de 60 lei. "Toţi elevii plăteau pentru baie, la dirigintele clasei, o taxă ce nu putea fi mai mare de 120 lei anual. Taxele vor fi tot mai mari cu trecerea anilor. De pildă, în anul şcolar 1937-1938, ultimul în care va mai funcţiona ca liceu complet, taxele de înscriere vor fi de 1.900 lei pentru cursul inferior şi 2.800 pentru cursul superior", se mai arată în articolul din "Caiete Silvane".

Taxe în bani şi produse agricole

Pentru a fi primit în internat, elevii plăteau 4.000 lei pe an, plătibili în trei rate: 2.000 lei la intrare în internat, 1.000 lei la Crăciun, 1.000 lei la Paşti, la care se adăuga o taxă de „mobilier” de 100 lei. "Elevii aduceau, în natură, 250 kg grâu „curat”, 40 kg porumb („cucuruz sfărâmat”), 50 ouă, 70 kg cartofi, 15 kg fasole şi 5 kg untură „topită” - acestea sunt taxele din anul şcolar 1925-1926, care nu puteau fi răscumpărate cu bani, iar părinţii, „cari nu le au acasă, le vor cumpăra ei înşişi de pe piaţă”. Mai trebuiau să aducă, tot de acasă, o saltea, două cearceafuri de pat, „perini” (perne) cu două feţe, o plapumă sau „ţol” cu două cuverturi, o „coperitoare de pat” din pânză albă, trei ştergări, patru cămeşi de zi, trei cămăşi de noapte, pantaloni (izmene), patru perechi de ciorapi „sau obiele”, şase bucăţi batiste, două perechi de ghete bune şi hainele de deasupra trebuincioase. În plus, pieptene, perii de ghete şi haine, săpun, perie de dinţi şi praf, ace de cusut, aţă albă şi neagră16. Şi taxele pentru intrarea în internat cresc continuu: se va ajunge, tot în anul şcolar 1937-1938, la o taxă de 7.500 lei pe an", punctează Dănuţ Pop, citând un articol din presa vremii.

Elevii săraci care obţineau cel puţin media "bine" şi calificativul "foarte bună" la purtare, aveau dreptul la burse, valoarea uneia fiind de 4.000 de lei pe an. Uniforma era obligatorie şi era confecţionată din stofă de culoare neagră sau albastru închis, cu chipiu şi număr de ordine cusut pe braţ. Toţi elevii trebuiau să poarte şi o manta de iarnă, „tot din stofă de culoare închisă şi încheiată până la gât”.
Spre sfârşitul perioadei interbelice, liceul a fost redus la nivel de gimaziu, în judeţ rămânând un singur liceu românesc, la Şimleu Silvaniei.

Mai puteţi citi:

Situaţie tragi-comică la Arhivele Naţionale Sălaj. Salariaţii aduc aspiratoare de acasă pentru a face curat în birouri

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările