Carte-omagiu dedicată marilor sălăjeni din generaţia Marii Uniri. Istoric: „Elitele sunt cele care se nasc în mijlocul poporului“
0Avocaţi, preoţi, dascăli sau reprezentante de marcă ale mişcării feministe sălăjene, toţi oameni de seamă din generaţia Marii Uniri, şi-au găsit loc în paginile unui volum ce reprezintă rezultatul a aproape două decenii de cercetare.
Vieţile a 52 de mari oameni sălăjeni care au făcut parte din generaţia Marii Uniri sunt prezentate în paginile unui amplu volum scris de către istoricul Marin Pop, de la Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Sălaj, într-un demers de omagiere a celor care au avut un cuvânt de spus în scrierea acestei importante pagini a istoriei naţionale.
"Istoriografia comunistă ne învăţa că momentele cruciale ale istoriei noastre au fost realizate de către „întregul popor muncitor”, sub termenul devenit şablon de „mase populare”. După 1989, odată cu accesul la studiul istoriei adevărate, nefalsificate, credem că se poate afirma că „masele” singure, fără elite, fără liderii generaţiilor de aur, cum a fost generaţia care a realizat Marea Unire sau generaţia paşoptistă, nu puteau realiza aceste obiective istorice fundamentale pentru poporul român. Elitele sunt cele care se nasc în mijlocul poporului, îşi asumă rolul conducător şi indică direcţia spre care trebuie să se îndrepte o naţiune sau omenirea, în general", explică autorul cărţii "Personalităţi sălăjeni din generaţia Marii Uniri".
În continuarea unui proiect început acum opt decenii
Potrivit spuselor sale, volumul vine să definitiveze proiectul "Oameni din Sălaj”, scris în 1938 de către Ioan Ardeleanu Senior, ce analizează viaţa şi activitatea a 28 personalităţi marcante care îşi au originea în Ţara Silvaniei sau au activat aici. Cum în 10 februarie 1938, regele Carol al II-lea instaurase un regim autoritar personal, printre măsurile dispuse fiind desfiinţarea partidelor politice, adoptarea unei noi Constituţii şi introducerea unei aspre cenzuri, Ioan Ardeleanu Senior nu a reuşit să publice biografiile unor personalităţi de marcă, în viaţă la momentul respectiv, printre care Iuliu Maniu, Victor Deleu sau Alexandru Aciu - însă, îşi exprima speranţa că în viitor lucrarea sa să fie continuată. Lucru pe care îl face istoricul Marin Pop, aplecându-se asupra vieţii a 52 de avocaţi, preoţi, dascăli sau reprezentante de marcă ale mişcării feministe sălăjene, din dorinţa de a scoate din uitare generaţia de aur a Marii Uniri, care a sfârşit în mod tragic în temniţele comuniste sau într-o nemeritată marginalizare şi uitare. Pentru asta a consultat şi studiat sute de documente, printre care presa vremii, fondurile arhivistice de la Serviciul Judeţean al Arhivelor Naţionale Sălaj şi Cluj ori arhiva Colegiului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii.
Aşa a descoperit, spre exemplu, că Iuliu Maniu mai avea un prenume - Dumitrie: "Am găsit în jurnalul lui Corneliu Coposu că Iuliu Maniu îşi ţinea onomastica de Sfântul Dumitru; dacă la început nu înţelegeam de ce, ulterior am găsit explicaţia în registrul de stare civilă unde apare alături de prenumele de Iuliu, după unchiul său Iuliu Coroianu, şi Dumitrie, după bunicul său, vicarul Demetriu Coroianu".
Fost prefect, mort pe şantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră
Despre un alt reprezentant de marcă al perioadei, Ioan Ossian, prefect de Sălaj şi director al Liceului "Simion Bărnuţiu" din Şimleu Silvaniei, autorul precizează că după cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost luat în vizor de către reprezentanţii regimului comunist şi arestat de mai multe ori. În 1952, la 67 de ani, Ossian a fost încarcerat alături de alţi intelectuali din Şimleu, într-o încercare disperată a comuniştilor de a înlătura şi ultimele simboluri ale democraţiei interbelice, pentru a putea "construi omul de tip nou", care să fie supus regimului totalitar.
Închis la Oradea, Ossian s-a îmbolnăvit, fiind trimis mai apoi la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde şi-a găsit, de altfel, sfârşitul, în 4 ianuarie 1953. "În urma muncilor istovitoare pe care le executau deţinuţii politici şi a intemperiilor vremii, a neodihnei, a regimului de teroare fizică şi psihică la care a fost supus, nu a mai rezistat, deşi avea un fizic impunător, şi a cedat în urma unei septicemii", explică Marin Pop.
Arestat degeaba
Victimă a regimului comunist a fost şi preotul Ilie Călăuz, cel care s-a remarcat, în toamna lui 1918, pentru implicarea în evenimentele revoluţionare şi constituirea Consiliului Naţional Român din Motiş. Trecutul său politic - a fost membru marcant al Partidului Naţional Liberal - l-a aşezat pe Călăuz, în timpul regimului comunist, în atenta supraveghere a organelor securităţii. Conform unui document din Arhivele CNSAS, preotului sălăjean i s-a deschis dosar pentru că a fost membru în Comitetul judeţean de conducere al PNL Sălaj şi pentru că întreţinea "legături cu elementele reacţionare din Cehu Silvaniei şi a partidelor istorice".
"Se va deschide dosar de verificare. Se va da ordin la Cehul Silvaniei să recruteze informator în anturajul său, sau dacă este urmărit să raporteze numele conspirativ al informatorului", se arăta într-o adresă a Direcţiei Regionale a Securităţii Statului Baia Mare. A fost arestat în august 1952, în urma unei percheziţii domiciliare în care, în ciuda bănuielilor că ar exista "material cu caracter subversiv ce interesează ordinea şi securitatea statului", nu a fost descoperit nimic compromiţător. O lună mai târziu, Ilie Călăuz a fost transferat la Penitenciarul Satu Mare, unde, în timpul interogatoriului, recunoaşte întreaga activitate politică de care era acuzat pe nedrept. Moare în închisoare, în noaptea de 25 septembrie 1952, din cauza unei "boli nemolipsitoare".
Ca o ironie a sorţii, după un an, Securitatea propunea clasarea dosarului lui Ilie Călăuz, după ce ancheta în cazul lui a stabilit că acesta nu încălcase în niciun fel "canoanele" regimului. "Susnumitului i s-a deschis dosar de verificare pentru a se constata dacă şi în prezent desfăşoară activitate duşmănoasă de către Biroul Raional de Securitate Cehul Silvaniei. Însă nu s-a putut deţine materialul necesar din care să se poată constata dacă ar fi avut ceva legături cu elementele duşmănoase sau să ducă activitate ostile regimului nostru. Menţionăm că din 12 Noiembrie 1951 şi până în cea de a 2-a jumătate a anului 1952 când a decedat nu s-a putut stabili activitatea duşmănoasă din ultimul timp a susnumitului. Faţă de cele arătate mai sus propunem clasarea dosarului de verificare la Arhivele Securităţii şi scoatere susnumitului din evidenţele noastre", se arată într-un referat al Securităţii descoperit de căre Marin Pop în Arhivele CNSAS.
Citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
