Boala oaselor fragile, cum ne ferim copiii de una dintre cele mai teribile afecţiuni care îi pândesc pe cei mici

Boala oaselor fragile, cum ne ferim copiii de una dintre cele mai teribile afecţiuni care îi pândesc pe cei mici

Primele simptome ale rahitismului apar în jurul vârstei de trei luni

Rahitismul carenţial reprezintă o afecţiune produsă de deficitul de vitamina D, ce joacă un rol esenţial în absorbţia calciului din alimente. Consecinţa acestei boli o constituie minerializarea incorectă a ţesutului osos, cu oprire în creştere şi deformarea oaselor.

De regulă, rahitismul este boala primilor doi ani de viaţă, dar poate afecta orice perioadă a copilăriei. La copiii mici, primele simptome pot fi identificate în jurul vârstei de trei luni şi pot fi identificate de către medicul de familie, cu prilejul unui control de rutină.

“Diagnosticul se pune nu mai devreme de trei luni. De obicei, atunci debutează rahitismul. La o simplă palpare a craniului bebeluşului, medicul poate identifica dacă acesta prezintă craniotabes. Este vorba despre o modificare apărută la nivelul cutiei craniene, cu senzaţia de înfundare la palpare, asemănători unei mingi de ping-pong”, spune medicul de familie Olimpia Moigrădean, coordonatorul Centrului de Permanenţă Zalău.

Un alt simptom al rahitismului la nou-născuţi îl reprezintă transpiraţiile în timpul somnului ori în timpul suptului. “Copilul rahitic transpiră abundent în zona capului. Dacă părinţii descoperă că aşternutul este umed ori că micuţul transpiră în timp ce suge, nu ar strica să se adreseze medicului”, susţine dr. Moigrădean. În plus, închiderea fontanelei anterioare se produce lent, spre vârsta de doi ani.

În lipsa unei intervenţii la momentul oportul, boala poate determina complicaţii, printre care deformări ale toracelui, coloanei vertebrale şi bazinului. “Toracele se modifică, devine evazat la baze, apar aşa-numitele mătănii costale - nişte mici umflături de o parte şi de alta a sternului, pot apărea brăţările rahitice (se îngroasă extremităţile radiusului şi tibiei), cifoza ori scolioza. Copilul nu mai are parte de o creştere normală şi ajunge să aibă nevoie de corset”, explică medicul. Acesta a adăugat că frecvenţa rahitismului este mai mare în zonele cu climat răcoros şi umed.

Profilaxia rahitismului se poate face încă din timpu perioada intrauterină, şi priveşte atât viitoarea mamă, cât şi bebeluşul. Aceasta se face prin expunerea moderată la soare, consum de alimente bogate în vitamina D sau prin medicaţie. Este important ca sugarul să fie alăptat exclusiv până la vârsta de şase luni, iar în situaţiile în care alăptarea nu este posibilă, să fie hrănit cu lapte-formulă.

De asemenea, este esenţial ca bebeluşul să fie expus la soare, cu moderaţie şi în special dimineaţa. După începerea diversificării, copilului i se vor oferi alimente bogate în vitamina D: gălbenuş de ou, ficat de vită, peşte, lactate nedegresate.

 

Vă mai recomandăm:

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările