100 de ani de la moartea lui George Pop de Băseşti. Cum au atacat bolşevicii satul natal al politicianului în ziua înmormântării

0
Publicat:
Ultima actualizare:
George Pop de Băseşti
George Pop de Băseşti

George Pop de Băseşti, cel care a prezidat Adunarea Generală de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, a murit la puţin timp după înfăptuirea Marii Uniri. În 23 februarie se împlinesc 100 de ani de la trecerea lui la cele veşnice.

Ultimele zile din viaţa marelui om politic George Pop de Băseşti, preşedintele Marii Adunarea Naţionale de la Alba Iulia, precum şi momentul înmormântării acestuia sunt prezentate într-un amplu articol scris de Alexandru Achim, protopopul greco-catolic de Cehu-Băseşti, şi apărut aprilie 1924, în publicaţia “Sălajul”, sub titlul “Desrobirea în judeţul Sălaj”.

Preşedinte al despărţământului local al Astrei, participant activ la luptele naţionale din anii dualismului, la înfăptuirea Marii Uniri şi la consolidarea ţării după unificare, Alexandru Achim (1881-1935) a fost preşedinte al Consiliului naţional român şi comandantul Gărzii naţionale din Băseşti, potrivit lui Dănuţ Pop, şeful Arhivelor Naţionale Sălaj. După moartea lui Pop de Băseşti, preotul a participat la luptele de la Hodod din 16 aprilie 1919, s-a implicat în viaţa politică din România întregită, şi a pus pe hârtie amintirile acelor memorabile zile.

Ultimele clipe din viaţă

Articolul publicat în ziarul “Sălajul”, în care abordează o serie de teme – de la prăbuşirea monarhiei dualiste şi mişcările populare ce au urmat înfrângerii puterilor central, la Adunarea din decembrie 1918 şi înmormântarea lui George Pop de Băseşti, este păstrat în original la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca (foto arhivă Marin Pop).
Potrivit documentului amintit, căzut la pat, marele om politic a fost vegheat de către părintele din Băiţa, Gheorghe Maior, şi de avocatul Alexandru Kiş:

document moarte pop de basesti
“După ce a băut un păhar cu lapte, fără nici o durere şi-a plecat capul pe perne pentru vecie. La o jumătate de oră după decedarea Lui am sosit şi eu dela front, i-am pieptănat barba şi i-am închis pleoapele. Ne-am retras cu toţii cu lacrimi în ochi în camera vecină, pentru a lua măsuri pentru înmormântarea Lui. Aşa s-a sfârşit vajnicul luptător al Neamului Românesc (...) Ororile săvârşite de hoardele sălbatice săcueşti, emoţiile zilelor agitate, veştile alarmante, cari soseau zilnic din toate părţile Sălajului, inima Lui nobilă nu le-a putut suporta. În dimineaţa zilei de 23 Februarie 1919, o apoplexie de inimă, a pus sfârşit vieţii-Sale scumpe spre nemărginita durere a familiei şi a întreg Neamului”.

Despre cel care a fost un simbol al rezistenţei naţionale a românilor transilvăneni, protopopul avea numai cuvinte de laudă:

“S-a dus pe plaiurile nemurirei bătrânul prezident al Partidului Naţional Român. S-a dus după ce a luptat o viaţă întreagă pentru ajungerea idealului sfânt, de a vedea unitatea naţională a Neamului Românesc. Mândru şi radios a plecat la sfatul mare eliberator al Naţiunii Sale, la Alba Iulia să-şi vadă plinirea visului Său şi a toată suflarea Românească. Nu l-au putut reţinea nici timpul greu de iarnă, nici adâncile bătrâneţi. Om de o superioară concepţie şi pururea la postul de datorie, când îl chema glasul Naţiunei Sale adorate. Nu era chip să-l abaţi dela plinirea datorinţei. Să-l fi costat orice jertfă, orice sacrificiu. S-a dus la Alba Iulia să-şi mai vadă o dată fraţii, la cea mai mare adunare ce a fost vreodată în viaţa Neamului Românesc. S-a dus şi i-a văzut şi a anunţat El vechiul luptător, că s-a prăbuşit sclăvia milenară şi Neamul Românesc din Ardeal şi Transilvania se uneşte pe vecie cu fraţii Săi de un sânge”.

Atacul bolşevicilor

Ziua înmormântării – 26 februarie – nu a fost lipsită de incidente, pentru că “bandiţii roşii” au pus la cale invadarea Băseştilor, satul în care avea să fie înhumat politicianul. Totul pentru a se răzbuna asupra “mortului Erou”, a celui care „de atâtea ori a contrapus energia sufletului Său, planurilor diabolice, ce urzeau ziua şi noaptea duşmanii seculari ai Neamului Românesc spre nimicirea şi stârpirea lui”.

“Voiau aceşti huni fărădelege să se răzbune asupra mortului, cari îşi urma calea spre nemurire. Voiau să facă un canibalism fără păreche asupra aceluia, care a anunţat la Alba Iulia independenţa noastră naţională”, povesteşte Alexandru Achim.

document moarte pop de basesti

Cei din Băseşti nu au stat cu mâinile în sân şi au cerut întărirea armatei din localitatea, pentru a putea asigura apărarea la nevoie. Solicitarea a fost onorată prin trimiterea unei companii de soldaţi, sub comanda căpitanului Alexandru Costescu, care a conceput cu sprijinul protopopului un plan de apărare.

Dimineaţa, imediat după primul sunet al clopotului, hoardele bolşevice “au început să trimită ploaie de gloanţe din ascunzişurile lor”. Conform articolului, “când s-a început prohodul, fereştile salonului unde s-a ridicat catafalcul să cutremurau de ropotul puştilor şi mitralierelor. Când s-a dus sicriul afară în grădină, şuerau gloanţele în toate părţile şi o adevărată minune a fost că n-a căzut nimeni jertfă din mulţimea mare, ce încunjura sicriul”. În aceste condiţii, preoţii au scurtat prohodul, iar plugarii satului au cărat pe braţe sicriul în biserică. “Dela curte până la biserică, 16 soldaţi cu doi plutonieri în frunte s-au înşiruit unul lângă altul cu întreaga armătură, să apere cu trupurile lor tinere pe acela, care era atacat hoţeşte în calea sa din urmă. Era nespus de pătrunzător, să vezi pe vitejii de la Mărăşeşti şi Oituz în jurul sicriului”, scrie Alexandru Achim.

Până la cimitirul familiei, sicriul a fost dus cu un car ţărănesc împodobit cu cetini de brad şi zăbrănic, tras de şase boi. După rostirea ultimelor rugăciuni şi după cântecul de jale al corului plugarilor, soldaţii au oferit salutul militar, iar sicriul a fost cuborât în groapă: “Cutremuraţi în toată fiinţa noastră, rosteam ultimul salut de adio celui mai mare român din partidul nostru naţional”.

Mai puteţi citi:

Protopopul care a militat până la moarte pentru educaţia românilor. „Trebue esplicate toate relele şi luminat pre popor, ca să ţînă la steagul românesc“

140 de ani de la Războiul de Independenţă. Cum s-a implicat fiica lui George Pop de Băseşti în campaniile pentru ajutorarea răniţilor

Zalău



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite