VIDEO Mişcarea “Frăţia de Cruce 46” Vaslui. Povestea legionarului Iulian Constantin, condamnat la detenţie apoi laureat RSR pentru invenţii şi proiectare

Iulian Constantin FOTO Irinel Cîrlănaru

Când a început procesul de stalinizare a ţării, în perioada 1945-1948, în cadul Liceului “Mihail Kogălniceanu” Vaslui s-a dezvoltat o puternică mişcare legionară: “Frăţia de Cruce 46” (FDC 46). Din gruparea legionară a făcut parte ing. Iulian Constantin, condamnat la ani grei de detenţie, autorul a şase brevete de invenţie, premiat de RSR  pentru aportul adus proiectului Canalul Dunărea-Marea Neagră

În perioada postbelică, Iulian Constantin (1929-2012) era licean şi a făcut parte dintr-un cerc literar al Liceului “Mihail Kogălniceanu” Vaslui. A salvat de la ardere multe cărţi din biblioteca liceului interzise de autorităţile vremii şi a luat atitudine faţă de scoaterea din programa şcolară a operelor scriitorilor interzişi, printre care opera lui Blaga, Rebreanu şi parţial Eminescu.

În cadrul “FDC 46” a contribuit la dezvoltarea mişcării legionare de rezistenţă naţională, anticomunistă, specifică majorităţii liceelor din ţară. A fost condamnat de două ori pentru faptale sale, a fost urmărit o viaţă. Iulian Constantin a reuşit să intre în posesia dovezilor necesare în 2008, când a primit raportul CNSAS. Aceste acte şi discuţiile purtate cu istoricul vasluian Nicolae Ionescu stau la baza acestui material.

Pentru activitatea legionară desfăşurată de Iulian Constantin, Tribunalul Suceava l-a condamnat la 9 ani închisoare, 2.000 lei amendă, 3 ani interdicţie corecţională, pedeapsă pe care o execută până în 1955.

În timpul detenţiei a fost caracteizat drept unul dintre “elementele cele mai fanatice”, menţinându-şi poziţia legionară. A ţinut legătura cu alţi membri şi a luat parte la o serie de acţiuni din închisoarea Suceava, fapt ce a dus la izolarea sa. Cei 9 ani de detenţie i-a ispăşit în închisorile Suceava, Piteşti, Canal-Poarta Albă, Aiud, Jilava, Gherla etc. După eliberre s-a stabiolit la Vaslui şi a fost supravegheat de agentul “Creangă”.

VIDEO Iulian Constantin, interviul dat Eugeniei Vodă la "Profesioniştii"

Din notele de urmărire ale Securităţii a reieşit că la început a avut poziţia unui om rezervat, liniştiti şi paşnic. Ulterior se stabileşte în notele informative ale supraveghetorilor că prezenta interes pentru a lua legătura cu “elemente din FDC Vaslui”.

Tot din rapoartele securităţii reiese că Iulian Constantin reîncepe în 1955 legăturile cu FDC, contactând pe cei care au fost arestaţi pentru poziţia legionară, dar şi pe legionarii care nu au fost arestaţi. Mai mult, în discuţiile cu tinerii pe care îi medita la matematică pentru admitere la facultate, combătea materialismul şi ateismul comunist, ponegrea guvernul şi partidul. În raportul Securităţii se mai precizează că asculta posturi de radio occidentale şi a organizat în 1956 excursii legionaree la Iaşi şi în munţi. Folosea literatura legionară precum “Îndemn la simplitate”, de Ernest Bernea.

Într-o altă notă informativă de la dosarul de urmărire se spunea: “El desconsideră presa noastră, nesocotind ştirile privind situaţia politică din ţară în care se arată superioritatea orânduirii socialiste şi se orientează după informaţiile radiofonice din Vest. Toate evenimentele interne şi externe sunt interpretate duşmănos”.

În 1956, Iulian Constantin se înscrie în primul an de facultate şi urmează ca bursier cursurile Institutului de Construcţii, absolvind cu calificativul “foarte bine”. În 1958, când era în anul II de facultate, este arestat din nou. Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă la 25 de ani de muncă silnică şi 10 ani de degradare civică pentru “crimă de uneltire contra ordinii sociale”. Se dispune confiscarea întregii averi şi îl obligă pe condamnat la plata a 1.000 lei cheltuieli de judecată. Tot atunci au mai fost arestaţi 14 intelectuali acuzaţi de legături legionare. A fost eliberat pe 1 august 1964 de la Aiud prin decretul 411 de graţiere ca “needucat”.

Reuşeşte într-un final să termine cursurile Facultăţii de Hidrotehnică în 1970 ca şef de promoţie, specialitatea amenajări potuare şi construcţii hidrotehnice, fiind repartizat la Bucureşti. A lucrat mai mult timp la Institutul de Studii şi Proiectări Hudrotehnice.

Înainte de 1989 a fost autorul a şase brevete de inveţie şi laureat la Premiului Academiei RSR de două ori pentru contribuţia sa la proiectarea Canalului Dunărea-Marea Neagră. A refuzat interviurile date la radioul public “despre noile surse de energie” să introducă în intervenţiile date extrase din cuvântările lui Nicolae Ceauşescu.