Ana Pauker, poreclită şi „Stalin în fustă“, cea mai crudă femeie din istoria ţării noastre!

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ana Pauker
Ana Pauker

Vasluianca Ana Pauker, poreclită şi „Stalin în fustă“, este unul din personajele considerate de istoricii români că au dat dovadă de o cruzime dusă la extrem, pentru a-şi putea îndeplini ţelurile.

Codăeştii, vechi sat românesc din ţinutul Vasluiului, a devenit în prima jumătatea secolului XIX un târguşor evreiesc, datorită sosirii unor emigranţi din Galiţia, cu acordul domnitorului Mihai Vodă Sturza. Aici se naşte, pe 13 februarie 1893, Hanna Rabinsohn, viitoarea Ana Pauker, „una dintre cele mai nefaste figuri din istoria contemporană a României“. 

Era fiică de haham, adică angajatul comunităţii evreieşti care tăia animalele în aşa fel încât să nu rămână nicio picătură de sânge, tatăl ei având 35 de ani, iar mama 30 de ani. Ana face primele clase primare la Codăeşti, urmând, în paralele, şi heiderul, adică Şcoala Confesională evreiască. Se mută foarte curând la Bucureşti, unde are mai multe ocupaţii, cum ar fi croitoria sau studiul limbii ebraice. 

Intră de foarte tânără în mişcarea comunistă şi emigrează în Franţa, acolo unde îl cunoaşte pe viitorul soţ, Marcel Pauker. Căsnicia lor avea să fie una foarte ciudată, spun istoricii, deoarece Ana avea şi alte legături amoroase, tot în aceeaşi perioadă, cu alţi tovarăşi de partid.

Întoarsă în ţară, va activa în Partidul Comunist din România (PCR), un partid considerat de şefii cominternului ca făcând parte dintr-o ţară multinaţională. Practic, acest partid avea numai 25% membri români, 27% membri evrei, restul fiind unguri sau bulgari. Ana este condamnată în urma unui amplu proces la lungi ani de închisoare, pe care nu îi execută decât în mică  parte. 

La cedarea Basarabiei, în 1940, ruşii capturează câţiva fruntaşi români pe care îi schimbă cu agenţii lor comunişti din România, printre care şi Ana Pauker. Ea este schimbată pe podul de la Ungheni cu un fruntaş al ţăranilor basarabeni, cunoscut sub numele de moş Codreanu. 

Din aceal moment, în PCR se formează două fracţiuni de bază: pe de o parte comuniştii aflaţi în închisorile din România, sub conducerea lui Gheorghiu dej, iar pe de altă parte comuniştii de la Moscova, în frunte cu Ana Pauker. Această împărţire va avea repercusiuni în timp. Astfel, comuniştii rămaşi în ţară participă la lovitura de stat de la 23 august, împreună cu regele, militare şi partidele istorice. Acest fapt nu a fost pe placul „moscoviţilor“ care ar fi dorit ca România să fie o ţară total înfrântă şi devastată de ruşi, care s-ar fi putut chema Republica Sovietică Socialistă România, stat fără Moldova şi Dobrogea.

A închis zeci de mii de oameni

Practic, ruşii ar fi vrut să o pună în fruntea ţării pe Ana Pauker, însă au fost obligaţi să ţină cont şi de sentimentele naţionale ale românilor. Ana a condus, însă, din umbră cu multă eficacitate şi şiretenie, îndeplinind acţiuni, în aparenţă, ciudate , cum a fost apelul de colaborare către legionari pe care, apoi, câţi i-au căzut în plasă i-a executat sau i-a băgat în închisori. 

Cele mai mari crime ale sale au fost cele îndreptate către Biserică şi ţărănime.Clerul greco-catolic a fost băgat în închisori aproape în întregime, la fel ca şi mii şi mii de preoţi şi călugări ortodocşi, între victimele sale fiind şi foarte multe călugăriţe.

În primăvara anului 1949, în cadrul unei plenare a Partidului Munictoresc Român (PMR), se hotărăşte colectivizarea agriculturii după modelul sovietic al colhozului. Asupra satelor se declanşează o adevărată teroare. Pentru a-i şantaja pe oameni, se introduc cotele obligatorii, adică anumite cantităţi de cereale exagerat de mari care trebuiau date statului. Cine nu le dădea ori mergea la închisoare, ori scăpa înscriindu-se în gospodăria colectivă. Chiar în documentele de partid s-a vorbit de circa 50.000 de ţărani arestaţi, în realitate numărul lor fiind mult mai mare.

În sudul şi nordul Moldovei, la Vadu Roşca, Suroaia, Furceni sau Bosanci au izbucnit răscoale ţărăneşti, înăbuşite cu mitraliere. În aceste momente, Gheorghiu Dej pregăteşte debarcarea Anei Pauker, luând legătura chiar cu Moscova, acolo unde adversara sa avusese o poziţie foarte puternică. Învingându-şi unele nostalgii după Ana, care ar fi fost amanta sa, Stalin  îi dă mână liberă lui Dej, iar Ana Pauker va fi exclusă din orice funcţii şi condamnată la un perfect anonimat în care se va stinge. Şi-a păstrat, însă, fanatismul convingerilor până la moarte şi nu s-a exprimat niciodată împotriva partidului pe care, din punctul ei de vedere, l-a slujit cu credinţă, deşi a înfăptuit nenumărate crime care nu i-au zdruncinat în niciun fel conştiinţa.

În ultimii ani de viaţă, i s-a permis să lucreze ca traducătoare din limba franceză şi limba germană pentru „Editura Politică“. În octombrie 1959 a primit de la autorităţile sovietice post-staliniste înştiinţarea oficială că soţul ei, Marcel, despre a cărui soartă exactă nu avea certe informaţii, nu a supravieţuit Gulagului şi a fost, cum era de presupus, executat în URSS, la 16 august 1938.

Ana Pauker a murit, în urma unui cancer de sân, la Bucureşti la 3 iunie 1960.

La incinerarea ei, la crematoriu, a fost de faţă şi veteranul comunist Gheorghe Cristescu, unul din fondatorii Partidului Comunist din România. A fost reabilitată după 1965, venirea la putere a lui Ceauşescu, iar urna cu cenuşa ei a fost depusă la Monumentul eroilor luptei pentru libertatea poporului şi a patriei, pentru socialism, mai bine cunoscut ca Mausoleul din Parcul Carol. În 1991, când mausoleul a fost dezafectat, cenuşa Anei Pauker a fost preluată de către familie şi transportată în Israel.

Material realizat cu ajutorul istoricului vasluian Dan Ravaru. 

Vaslui



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite