Ca în România: spital de urgenţă fără medici de urgenţă. Singurul doctor face gărzi cât pentru 11: „E criminal, muncim până la epuizare“

Dr. Diana Terchi, şef CPU Bârlad, face gărzi până la epuizare FOTO Sabina Ghiorghe

Un scandal medical a lăsat un spital fără secţie de urgenţe. Doctorul Diana Terchi, şef Compartiment Primiri Urgenţe Bârlad, a rămas singurul medic din sectorul pe care îl conduce şi face gărzi până la epuizare.

Un scandal medical izbucnit la începutul lunii martie la Spitalul Municipal de Urgenţă “Elena Beldiman” Bârlad a fost urmat de o serie de penalizări aplicate de corpul de control al Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Vaslui şi de un val de demisii al medicilor de la Compartimentul Primiri Urgenţe (CPU). Din 15 aprilie, sectorul de foc al spitalului a rămas cu un singur medic, şeful compartimentului. Diana Terchi, medic primar în medicină de urgenţă, este singurul specialist al spitalului, şef CPU şi unicul doctor care mai acceptă să facă gărzi.

„În luna aprilie am făcut şapte gărzi şi mai am de făcut două, conform programării. E criminal, muncim până la epuizare. La cum am calculat, ar trebui minimum nouă medici pentru a asigura continuitatea gărzilor. Sunt zile în care asistenta înregistrează şi câte zece pacienţi deodată. Când avem 100 de pacienţi în 24 de ore, numărul minim pe care îl înregistrăm, ni se pare că e vacanţă. Nu ştiu cine va asigura linia de gardă“, a spus, pentru „Adevărul“, Diana Terchi.

Grila de salarii a CPU Bârlad prevede 11 medici de medicină de urgenţă. Compartimentul are adresabilitate majoră, media pacienţilor care se prezintă în 24 de ore fiind de aproximativ 150.

Criză fără precedent

Până luna trecută, la CPU erau patru medici angajaţi, opt rezidenţi şi mai mulţi medici de familie care au competenţe în medicină de urgenţă şi acceptau să facă gărzi. După demisia a doi dintre doctorii de bază, Cristian Vladu şi Svetlana Andronachi, a urmat îmbolnăvirea celui de-al treilea doctor (Oana Corlat, medic specialist în medicină de urgenţă). Medicii de familie care făceau gărzi în mod regulat au anunţat că renunţă la colaborare. Mai mult, cinci dintre cei opt medici rezidenţi angajaţi de spital, aflaţi în ani diferiţi de studiu, au demisionat.

„Este o situaţie de criză fără precedent. Medicii care au demisionat au ajuns la un nivel de stres şi nemulţumiri adunate. Cu un singur medic la Urgenţe, care nu ştim cât va mai putea să reziste să muncească încontinuu, compartimentul e în mare dificultate“, a precizat Gabriela Daniş, directorul medical al spitalului bârlădean.

Conducerea unităţii a anunţat Ministerul Sănătăţii şi au cerut sprijin. Mai mult, au contactat doctorul Diana Cimpoeşu, coordonatorul programului de pregătire a rezidenţilor în medicină de urgenţă, pentru a acorda sprijin. „Am scos de urgenţă la concurs şase posturi de medici urgentişti. A fost o preocupare continuă de a atrage medici la Bârlad, mai ales pe sectoarele de foc“, a precizat doctoriţa Daniş.

Trei amenzi, demisii în lanţ

Demisiile medicilor urgentişti de la Bârlad au venit ca o reacţie împotriva sistemului care îi obligă la muncă epuizantă, cu riscuri majore. La mijlocul lunii martie, trei medici urgentişti au fost amendaţi cu câte 1.000 de lei de către DSP Vaslui. Aceştia au fost consideraţi de echipa de control responsabili pentru o situaţie creată pe 9 martie. În acea zi, un pacient de 84 ani, Gheorghe Covalic, a murit în stop cardio-respirator la puţin timp după ce a ieşit pe uşa spitalului.

Bătrânul a fost adus cu ambulanţa la spital din satul Unţeşti, comuna Bogdăniţa, cu diagnosticul prezumtiv de pneumonie interstiţială. A fost investigat şi supus unor controale de specialitate în cele cinci ore cât a stat în spital. Spre seară, în jurul orei 17.00, bătrânul a fost lăsat să plece acasă, acesta ieşind din curtea spitalului pe propriile picioare. A murit în drum, după trei sferturi de oră de la externare, la o distanţă de trei kilometri de spital.

Pe aceeaşi temă:

România, ţara nimănui: umilinţă pentru bolnavi şi şcolari, respect doar pentru puşcăriaşi - ultima lecţie a guvernanţilor Pacienţi morţi cu zile în spitalele României, cadre medicale care par să nu fi ştiut niciodată jurământul lui Hipocrate, ambulanţe ale morţii burduşite cu bolnavi, copii care merg la o grădiniţă-ruină construită şi nereabilitată din 1902. Aceasta este o mică parte din realitatea dură a României zilelor noastre. O Românie parcă uitată de toţi cei în care, de zeci de ani , au stat toate speranţele unui popor întreg