Povestea unui furt neanunţat. Poliţistul Corozel, detaşat la Paris, explică tactica hoţilor români care au închis Muzeul Luvru
0Poliţiştul Radu Corozel, ataşatul de Afaceri Interne la Ambasada României la Paris, a vorbit, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, despre destructurarea grupării de hoţi români care au provocat o premieră istorică: închiderea pentru o zi a Muzeului Luvru, în aprilie 2013.
Detaşat din 2011 la Ambasada României de la Paris, ca ataşat de Afaceri Interne, comisarul-şef Radu Corozel (42 de ani), fost inspector-şef adjunct al Poliţiei din Vaslui, a făcut parte din echipa care, anul trecut, a reuşit să anihileze banda de hoţi de buzunare care-i teroriza pe vizitatorii Muzeului Luvru. Din cauza lor, în urmă cu un an, angajaţii celebrei instituţii au oprit activitatea pentru o zi. Hoţii, cinci cetăţeni români sprijiniţi de unul dintre agenţii de securitate, au fost arestaţi după şase luni de investigaţii. Prezenţa poliţiştilor români la Paris a făcut ca infracţionalitatea românească în capitala franceză să scadă cu zece procente, trei ani consecutiv. Corozel recunoaşte că imaginea României în Franţa „nu este aşa cum ne-am dori-o“, dar sunt şi „mulţi cetăţeni români oneşti care lucrează în Franţa, sunt corecţi şi îşi plătesc impozitele“.
„Weekend Adevărul“: Vă aflaţi la Paris de aproape trei ani. Care a fost cea mai gravă situaţie cu care v-aţi confruntat?
Radu Corozel: Situaţiile sunt extrem de diverse şi de aceea sunt greu de comparat. Nu aş putea compara, de exemplu, un accident soldat cu decesul a patru cetăţeni români cu un dosar de proxenetism, spargeri cu prejudicii de peste un milion de , înşelăciuni de zeci de milioane de , trafic cu obiecte din patrimoniul cultural naţional sau situaţia unor minori neînsoţiţi care trebuie repatriaţi. În general, sunt dificile cazurile în care cetăţeni români minori comit infracţiuni. Uneori, ei nu pot fi traşi la răspundere din cauza vârstei, însă partea cea mai grea este aceea de a dovedi că, în realitate, aceşti minori sunt victime ale traficului de persoane, că sunt traficaţi chiar de către părinţi sau rude care beneficiază de produsul infracţiunii (furturi de la bancomate sau de smart-phone-uri, înşelăciuni etc.). Paleta de activităţi este foarte diversificată, poate din această cauză şi munca este foarte interesantă şi incitantă.
HOŢII CARE AU ÎNCHIS MUZEUL LUVRU
Şi totuşi, trebuie să fi existat un caz mai complex...
În luna aprilie 2013, presa franceză titra faptul că, pentru prima oară în istorie, angajaţi ai Muzeului Luvru au refuzat să lucreze, au intrat în grevă, iar muzeul a fost închis. S-au făcut speculaţii că acest fapt este cauzat de hoţii de buzunare. Într-un articol din presa centrală s-au făcut supoziţii că aceştia ar proveni din Europa de Est, cu precădere din România. Alături de colegul meu Cătălin Ionescu am solicitat în aceeaşi dimineaţă o întrevedere cu directorul Muzeului Luvru şi cu şeful serviciului de securitate al acestei importante instituţii. Împreună am stabilit o strategie de lucru şi am iniţiat un plan comun de acţiune, bineînţeles şi cu structuri ale Prefecturii de Poliţie Paris. Colegii francezi au deschis o anchetă judiciară în care ne-am implicat intensiv. Am obţinut date, împreună cu doi dintre ofiţerii noştri de legătură, cu privire la o grupare infracţională specializată în furturi, care opera în Muzeul Luvru, Turnul Eiffel, Palatul Versailles, Muzeul Orsay. Autorii au fost greu de depistat, pentru că îşi achiziţionau bilete de intrare, îşi schimbau înfăţişarea, folosind peruci, şi se integrau în grupurile de turişti. Mai mult, au racolat un angajat din sistemul de securitate al muzeului, care îi ajuta şi le asigura protecţia. Activitatea delictuală a acestei bande organizate se concretiza în jefuirea turiştilor, aproximativ 15 zilnic. Ei ajungeau la un câştig mediu de 2.000 de pe zi. La destructurarea reţelei au contribuit, de asemenea, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Departamentul de Informaţii şi Protecţie Internă. Toţi cei şase membri ai acestei grupări infracţionale, dintre care cinci cetăţeni români şi unul francez, au fost arestaţi în luna septembrie. Au fost şase luni de muncă asiduă.
Ce strategii aţi abordat pentru a reduce „infracţionalitatea de vitrină“, specifică hoţilor români?
Radu Corozel: Ministerul Afacerilor Interne este foarte sensibil la ceea ce se întâmplă din punct de vedere infracţional în străinătate, inclusiv în Republica Franceză, unde se află un număr mare de cetăţeni români şi de romi care trăiesc în tabere, construite de multe ori ilegal, în condiţii insalubre. Decizia conducerii ministerului şi a Poliţiei Române a fost de a analiza împreună cu partea franceză aceste situaţii şi de a trimite în misiune atât ofiţeri de legătură, specialişti pentru suport operativ, cât şi poliţişti în uniformă care patrulează pe străzile Parisului, punctual, în perioade aglomerate.
Cum a evoluat criminalitatea românească în Franţa în ultimii ani?
Este evident că scopul implicării forţelor poliţieneşti a urmărit scăderea delincvenţei în Republica Franceză. Acest lucru nu s-a întâmplat peste noapte. Constatăm că pentru al treilea an în Paris şi Regiunea Pariziană (inclusiv districtele Hauts-de-Seine, Seine-Saint-Denis şi Seine-en-Marne) delincvenţa de sorginte românească a scăzut cu aproximativ zece procente.
Ce credeţi că trebuie făcut pentru a îmbunătaţi statisticile, dar mai ales situaţiile de fapt?
Radu Corozel: Consider că statisticile sunt de fapt o reflecţie a ceea ce se întâmplă în stradă. Scopul primordial este să ne implicăm pentru a da de gândit infractorilor să se lase de acest „job“. Când hoţul nu vede o reacţie imediată din partea autorităţilor, atunci el continuă. Strategiile adoptate au dat roade şi putem continua cu aceeaşi asiduitate.
De-a lungul şederii dumneavoastră în Franţa, după toate cazurile pe care le-aţi întâlnit, care sunt motivele care vă fac să fiţi mândru că sunteţi român?
Radu Corozel: Am toate motivele să fiu mândru de asta. De altfel, românii sunt recunoscuţi pentru profesionalimul lor, mă refer la perioada actuală, când mulţi cetăţeni români oneşti lucrează în Franţa, sunt corecţi, îşi plătesc impozitele şi la oamenii de cultură. Nu uitaţi de Eugen Ionescu a cărui piesă de teatru „Cântăreaţa cheală“ se joacă încontinuu din anul 1957 în Cartierul Latin, la Teatrul Huchette, de Emil Cioran, de Constantin Brâncuşi şi mulţi alţii. Şi valul tinerilor cineaşti români este foarte apreciat de francezi, care sunt veritabili cinefili, cunoscători. Nu întâmplător, festivalul de film de la Cannes se desfăşoară în această ţară.
Zeci de poliţişti români detaşaţi în străinătate
Ministerul Afacerilor Interne (MAI) are la Ambasada României de la Paris doi ataşaţi, cu mandate de câte patru ani. Pe lângă aceştia, anual, zeci de poliţişti români sunt detaşaţi ca ofiţeri de legătură, participând la activităţi de patrulare pe stradă, alături de poliţiştii francezi. Numărul acestora a crescut constant, de la un an la altul, de la 25 de poliţişti detaşaţi în 2012, ajungându-se la 40 în 2013. Până la sfârşitul anului 2014, alţi 20 de poliţişti români vor pleca la Paris, urmând să participe, alături de agenţi din capitala franceză, la misiunile de patrulare. Aceştia vor acorda sprijin şi asistenţă directă în instrumentarea cauzelor de natură judiciară, în care sunt implicate persoane de cetăţenie română.
Cum a fost închis Muzeul Luvru
Pe 10 aprilie 2013, angajaţii Muzeului Luvru din Paris, cel mai mare muzeu de artă şi istorie din Franţa, au intrat în grevă, accesul vizitatorilor fiind oprit pentru o zi. Decizia a fost o premieră istorică. Personalul muzeului s-a revoltat din cauza problemelor create de hoţii de buzunare, după ce situaţia a scăpat de sub control. Cei 200 de agenţi de securitate reclamau că nu reuşesc să facă faţă, hoţii devenind tot mai agresivi atât faţă de angajaţii muzeului, cât şi faţă de vizitatori. Mulţi s-au plâns că sunt scuipaţi, insultaţi, ameninţaţi şi chiar agresaţi de hoţii de buzunare.
Rolul poliţiştilor români în Franţa
În ce se traduce prezenţa dumneavoastră acolo?
Radu Corozel: Activitatea ataşatului de afaceri interne are dublu rol. Unul diplomatic, de reprezentare a Ministerului Afacerilor Interne în relaţii cu instituţiile franceze. Din acest motiv, facem parte din echipa
Ambasadei României la Paris. Al doilea rol este unul operaţional, care presupune implicarea în activităţile
de cercetare penală, comisii rogatorii internaţionale derulate în Franţa sau în România, participarea la
reuniuni Europol, Interpol, rezolvarea de cereri de asistenţă poliţienească, deplasări în tabere de romi, activităţi alături de colegii de la consulatele de pe teritoriul francez privind dispariţii de persoane, identificarea de vehicule, identificarea de persoane
urmărite internaţional etc.
Cum a decurs colaborarea cu autorităţile franceze?
Radu Corozel: Pentru mine, această colaborare a început în anul 2007, când am fost detaşat pentru prima oară în Franţa, în calitate de ofiţer de legătură la Oficiul Central de Luptă contra Delincvenţei Itinerante din Paris (OCLDI), şi a continuat în 2008 la aceeaşi agenţie. Când mi-am început misiunea în calitate de ataşat de Afaceri Interne la Paris, cunoşteam deja sistemul juridic, organizarea Ministerului de Interne francez şi aveam câteva contacte la Poliţie şi la Jandarmerie. Faptul că Biroul ataşatului de Afaceri Interne Paris răspunde cu promptitudine tuturor cererilor de asistenţă adresate de către Poliţia Naţională Franceză şi de Jandarmeria Naţională Franceză – evident, şi la cele adresate de Poliţia Română – şi faptul că suntem conectaţi la ceea ce se întâmplă în Franţa, indică interesul Ministerului de Interne şi al autorităţilor române în general, pentru îmbunătăţirea imaginii României, care în acest moment nu este cum ne-am
dori-o. Apreciez însă că pentru o imagine bună trebuie rezolvate probleme-sursă, imaginea fiind doar o consecinţă a acestora. ;
CV
Cursuri de poliţie civilă ONU
Numele: Radu Corozel
Data şi locul naşterii: 7 octombrie 1971, Vaslui
Starea civilă: Căsătorit, are un copil
Studiile şi cariera: Academia de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza“, Bucureşti
Studii postuniversitare la Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie
Master în managementul instituţiilor publice, în cadrul Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa“ din Iaşi
Cursuri de specializare în poliţie civilă ONU, genetică judiciară, delincvenţă itinerantă, trafic internaţional de autoturisme furate. Ataşat al Ministerului Afacerilor Interne în Franţa, din 2011. În 2007 şi în 2008 a fost ofiţer de legătură în Franţa, la Oficiul Central de Luptă contra delincvenţei Itinerante, din Paris. Din 2010 până în 2011 a ocupat funcţia de inspector-şef adjunct al IPJ Vaslui. Locuieşte în: Paris, Franţa
Citeşte şi:
Franţa: Acuzaţii de înscriere frauduloasă pe listele electorale. 82 de români, la aceeaşi adresă
Se încarcă comentariile...
