Muzician bârlădean faimos în Norvegia, anonim în România: „Între mine şi Luminiţa Anghel a fost o adevărată chimie muzicală“
0
Răzvan Ionescu este cunoscut în ţară ca fiind cel alături de care Luminiţa Anghel lua marele premiu la „Turkish Vision“, în 2011. Artistul cântă jazz în Norvegia, este extrem de apreciat şi are şi un pseudonim: Ray Johnson
Ray Johnson este un muzician îndrăgostit de jazz din Stavanger, Norvegia. Puţini ştiu însă că vorbim de fapt de un pseudonim, în spatele căruia se află românul Răzvan Ionescu (36 de ani). Acesta a preferat să-şi găsească o nouă identitate pentru scenă, deoarece şi-a dat seama că nordicilor le-ar fi greu să pronunţe numele lui.
Răzvan a intrat pentru scurt timp în atenţia presei din România în anul 2011, atunci când a participat alături de Luminiţa Anghel la competiţia „Turkish Vision“, pe care cei doi au şi câştigat-o. În prezent, muzicianul locuieşte în Norvegia şi face jazz de calitate. Aflat în România pentru promovarea proiectului „Standard Love“, primul album pe care îl lansează acasă, Răzvan Ionescu a povestit pentru „Weekend Adevărul“ o parte din trecutul său demn de un film.
De la copilul care a învăţat să cânte înainte să vorbească, la adolescentul care, îmbrăcat în straie populare, promova folclorul românesc pe străzile Strasbourgului, de la pianistul de la Hilton care aborda partituri din Rahmaninov, până la muzicianul pasionat de clasicii jazzului. După aproape 15 ani de muncă în străinătate, Răzvan Ionescu a ajuns un pianist, compozitor, cântăreţ şi producător cunoscut în străinătate. Totuşi, nu se consideră un star, ci doar un om care lucrează alături de muzicieni de marcă.
Vioara, primul instrument
Răzvan Ionescu s-a născut şi a copilărit în oraşul Bârlad, judeţul Vaslui. Provine dintr-o familie „muzicală“. Tatăl său, Ioan Ionescu, este saxofonist. Chiar şi acum, la 64 de ani, profesează, fiind stabilit în Ribeauvillé (Franţa). Mama, Coca-Rita Ionescu, a participat în tinereţe la „Steaua fără nume“ şi a fost prietenă cu Mihaela Runceanu.
Răzvan cântă de când se ştie. Auzul fin şi urechea muzicală i-au fost adevăraţii profesori, spune el. Ca elev al Şcolii de muzică şi arte plastice „N.N. Tonitza“ din Bârlad, a luat lecţii de vioară (principal) şi de pian (secundar). „La pian tehnic l-am avut pe regretatul profesor Ioan-Romeo Pancu, un om extraordinar. M-a fascinat. Identifica note muzicale în orice sunet, chiar şi în zgomote. Auzea motorul maşinii sau ciripitul păsărelelor şi spunea notele muzicale. Poseda un auz absolut. Era genul de profesor faţă de care aveam jenă să nu-l supăr, să nu-l dezamăgesc. M-a ambiţionat foarte mult“, şi-a început Răzvan istorisirea, cu nostalgie.
Artist stradal la 15 ani
În perioada adolescenţei, bârlădeanul a avut prima experinţă în străinătate: el şi tatăl său s-au dus pentru patru luni şi jumătate în Strasbourg (Franţa). Şi-au pus în plan să promoveze folclorul autentic românesc, îmbrăcaţi în costume populare. Tatăl cânta la şase instrumente de suflat (nai, mai multe tipuri de fluier şi flaut), iar Răzvan cânta la acordeon, unul de producţie cehă, cu placă din argint, care era mai greu decât el: „În România poate părea ciudat să cânţi pe stradă. În Occident, e o profesie în sine şi e apreciată. Am urât acordeonul, de atunci nu am mai cântat“.
Cei doi s-au cazat într-un camping în apropiere de Hotelul Hilton şi s-au împrietenit cu şeful de sală al restaurantului, care i-a dat voie lui Răzvan să cânte la pian în afara programului. A avut şansa să fie ascultat de unul dintre administratori, care i-a propus o colaborare. Fiind minor, tatăl său a semnat contractul şi de atunci a avut un program de o oră în fiecare seară.
„Cântam muzică clasică, partituri din Rahmaninov şi Mozart pe care le-am învăţat singur, după ureche. A fost primul meu contract. Eram plătit cu 350 de franci pe oră, echivalentul a 150 de mărci germane. Tata a păstrat toţi banii, probabil nici nu aş fi ştiut ce să fac cu ei“, a mărturisit Răzvan Ionescu.
„Şcolit“ la malul Mediteranei
Când avea 20 de ani, Răzvan a încheiat primul contract pe termen lung în străinătate. Avea o trupă alături de care cânta într-un restaurant din Slănic Moldova. Acolo au întâlnit un greco-turc căsătorit cu o româncă. „Ne-a propus să cântăm în Cipru, în staţiunea Famagusta, pe bani de nimic pentru el, bani mulţi pentru noi. Doi ani a ţinut colaborarea“, a completat muzicianul.
Chiar dacă pe plan financiar nu a fost o reuşită, experienţa din Cipru i-a schimbat radical gândirea. Fiind la jumătatea anilor ’90, muzica internaţională care ajungea în România era limitată. La malul Mediteranei, a avut contact cu mai multe tipuri de muzică: „Acolo am avut acces la foarte multă informaţie muzicală. Pot spune că acolo mi-am luat livretul în muzică“.
În 2002, Răzvan Ionescu „a prins“ un contract în Norvegia, după ce a participat la o selecţie la Varna (Bulgaria), la care au luat parte 150 de cântăreţi din partea de Est a Europei. A fost singurul care a primit contract de muncă. „A fost amuzant, atunci am luat legătura cu un impresar prin e-mail, i-am trimis un demo. Am vorbit la telefon de mai multe ori în engleză. În timpul unei conversaţii, l-a strigat soţia şi i-a răspuns în română. Atunci am aflat că e român, pe numele lui real Daniel Fănăţeanu. Era stabilit în Norvegia de prin anii ’70“, a povestit Răzvan Ionescu.
S-a stabilit în oraşul Stavanger, unul din cele mai bogate oraşe ale Norvegiei. „E un oraş scump, dar nimeni nu se plânge“, glumeşte Răzvan. A fost nevoit să-şi găsească un nume de scenă, fiind imposibil pentru norvegieni să-i pronunţe numele, în vocabularul lor lipsind vocalele „ă“ şi „î“. A cântat singur prin baruri cu pian, fără alţi parteneri sau trupe în spate. Şi-a consolidat cariera pas cu pas şi, în 2007, şi-a deschis propria casă de producţie, „Midnight Records“.
Luminiţa Anghel şi „chimia muzicală“
Întâlnirea cu Luminiţa Anghel a avut loc din întâmplare, în 2011, în platoul TVR2. Ideea de a colabora s-a înfiripat foarte repede. Răzvan a înregistrat două melodii în studioul lui Ovidiu Comornic şi a încercat un prim duet cu Luminiţa Anghel. Participarea la un concurs internaţional a venit ca un gest firesc. Cu piesele „Better“ şi „When I Fall In Love“ au obţinut marele premiu la Festivalul internaţional de muzică „Turkish Vision 2011“.
Concursul este foarte popular în partea orientală a Europei şi în Asia, având o notorietate similară cu „Cerbul de Aur“ de la Braşov. Presa a consemnat reuşita remarcabilă a Luminiţei Anghel alături de Răzvan Ionescu, dar piesele interpretate de ei nu au ajuns pe posturi de radio sau la televiziune. „Nu vreau să se interpreteze că îmi fac reclamă pe seama Luminiţei Anghel. E o artistă remarcabilă, e un om deosebit şi a fost o adevărată chimie muzicală între noi. Nu ne mai săturam să cântăm împreună. Nu am mai avut un partener de scenă cu care să mă completez atât de bine. Nu am păstrat legătura cu ea şi regret. Băieţelul meu avea atunci doar câteva luni, aveam contracte în Norvegia şi asta a fost tot“, a mai spus Răzvan.
Bârlad, capitala jazzului pentru o seară
Pe când avea doar 19 ani, Răzvan Ionescu a scris mai multe piese pentru artistul francez Maurice Gallard. Câţiva ani mai târziu, a compus pentru Stine Therese, concurentă a celebrelor emisiuni „Norvegian Idol“ şi „X Factor“. În total, a compus aproximativ 50 de piese pentru artiştii din ţările nordice Norvegia şi Suedia. De asemenea, a cântat la unul din cele mai mari festivaluri de jazz (My Jazz, din Stavanger, Norvegia), în faţa a peste 1.000 de spectatori.
Primul concert din ţară l-a susţinut pe data de 13 februarie, în oraşul natal, pe scena Teatrului „Victor Ion Popa“ din Bârlad, ocazie cu care a lansat albumul „Standard Love“. CD-ul este produs în studioul propriu şi conţine 12 piese de jazz standard, coveruri după melodii clasice. „Am decis să lansez albumul la Bârlad pentru că am convingerea că toate lucrurile frumoase trebuie să pornească de acasă. Standard jazz e un stil de muzică ce nu e promovat în ţară şi tind să cred că va fi bine primit. Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru jazz, acum mă pot axa doar pe ceea ce-mi place să fac“, a conchis artistul.
Răzvan Ionescu a fost acompaniat la Bârlad de unii dintre cei mai buni instrumentişti români în ceea ce priveşte jazzul: Alex Man (chitară), Tavi Scurtu (tobe), Michael Acker (bass) şi Cătălin Milea (saxofon). A fost prima colaborare cu ei. Invitata evenimentului a fost Tania Cepoi (28 de ani), o tânără actriţă care se trage dintr-o familie de muzicieni din Bârlad, stabilită de patru ani în Stockholm, Suedia. Nici ea nu e cunoscută în România. În concertul de la Bârlad, Tania Cepoi a avut un solo, un duet cu Răzvan Ionescu şi o piesă în care a fost acompaniată la pian de artist.
Albumul „Standard Love“ va fi promovat printr-un turneu prin ţară. Răzvan Ionescu, pe care străinii îl cunosc sub numele de Ray Johnson, lucrează deja la următorul album care va conţine numai compoziţii proprii de jazz standard.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
