FOTO Tânărul din Bârlad a cărui viaţă s-a schimbat după o bursă în străinătate: „M-am îndrăgostit de România printre americani”
0Vladimir Filip (18 ani), de la Colegiul Naţional „Gheorghe Roşca Codreanu” Bârlad, a petrecut un an de studii în SUA şi s-a întors acasă cu o altă mentalitate. O bursă de studii în străinătate acordată de Clubul „Rotary” Bârlad i-a schimbat radical viaţa.
Vladimir s-a îndrăgostit de România datorită exemplului dat de americanii din Dakota de Sud. Este singur la părinţi şi a plecat din Bârlad, un târg de provincie liniştiti şi sigur, înainte să împlinească 17 ani. A urcat în avion după absolvirea clasei a X-a şi când a revenit acasă era în pragul majoratului. A preferat să se înscrie în clasa a XI-a deşi putea să echivaleze anul în care a învăţat în străinătate. Nivelul învâţământului e scăzut faţă de cel românesc, spune el, şi ar fi avut prea mult de recuperat.
Vladimir Filip a crescut printre membrii Clubului „Rotary” din oraş, mama sa fiind unul dintre parteneri. La 12 ani participa în calitate de voluntar la toate schimburile interculturale cu ţări din toate colţurile lumi. Când a intrat la liceu era sigur că vrea să acceseze o pentru străinătate, SUA fiind a doua opţiune. Şi-ar fi dorit să plece în Japonia, dar nu s-a mai putut după dezastrul de la Fukushima. Dorea să încerce ceva departe de zona lui de confort.
„Am plecat pe 14 august 2012. Îi cunoşteam pe majoritatea americanilor din oraşul Sioux Falls (Dakota de Sud), membri ai Clubului Rotary, dar nu şi familia care m-a găzduit. Impactul a fost destul de mare şi m-a marcat pozitiv. Primul lucru care mi-a sărit în ochi în drumul de la aeroport spre noul meu cămin au fost drumurile. Învăţat cu gropile de acasă, m-au impresionat străzile de acolo. Americanii sunt foarte bine organizaţi, au taxe foarte mici şi bine administrate. Cetăţenii primesc lunar scrisori în care li se detaliază în ce au fost investite texele plătite”, a spus, pentru “Adevărul”, Vladimir.
S-a adaptat foarte repede. I-a descris pe americani ca fiind oameni foarte calzi, politicoşi, dornici să te facă să te simţi bine şi să te ajute dacă e nevoie. Şi-a făcut prieteni atât în rândul localnicilor cât şi al studenţilor din alte ţări europene care erau acolo prin burse similare: “Dakota e agrarul Americii. E un stat puţin populat fiind mai puţine distracţii faţă de alte state SUA. Mi-au lipsit munţii, acasă fiind obişnuit să fac excursii în fiecare week-end, dar am compensate cu alte activităţi.”
A slăbit 20 de kilograme
Acasă petrecea foarte mult timp în faţa calculatorului, nu făcea sport deloc şi avea probleme cu greutatea. Viaţa peste ocean l-a schimbat la 180 de grade. A constata că e adevărat stereotipul studentului american, popular în colegiu, căpitan al echipei de fotbal şi cel mai bun la chimie. Stilul de viaţă al noilor colegi l-a determinat să renunţe la sedentarism. „Am slăbit 15-20 de kilograme. Am făcut sport foarte mult, volei, fotbal american, cros şi, preferatul meu, atletism. Bunica mea a avut un şoc când m-a revăzut. “
Americanii i-au dat lecţii de patriotism
Vladimir a fost “adoptat” pentru un an de o familie tipic americană. Noii părinţi aveau copii din căsătorii anterioare, patru în total. Trei dintre dintre ei erau deja la casa lor şi mai locuia alături de ei doar o “soră” de 13 ani. Duminicile le petreceau în familie, cu toţi fraţii americani. „Ne întâlneam la Biserica Luterană. Eu nu sunt o fire religioasă, dar îmi plăcea să merg acolo. Ne întâlneam cu toţi vecinii, un preot în sutană albă lua un verset din Biblie pe care îl explica pe înţelesul tuturor. Se discutau problemele comunităţii. Au o formatie cu solişti, tobe şi chitări care interpreta muzică armonioasă, antrenantă. După slujbe jucam baschet cu pastorul. Sunt foarte naţionalişti, mândri de istoria lor şi de ceea ce au reuşit să construiască. Le-am povestit atât de mult despre România încât am ajuns să-mi iubesc ţara. Am plecat acolo dezamăgit de ce se întâmplă la noi. Când m-am întors, mi-am dat seama că am devenit patriot convins. Înainte nu-mi vedeam viitorul în România, acum îl văd.”
Inevitabil, a comparat viaţa de familie din America cu cea de acasă. Şi-a dat seama că românii nu mai au timp pentru cei dragi. Muncesc prea mult şi nu mai energie şi timp pentru a petrece timpul împreună: „Acolo e foarte importantă cina în familie. Toţi se implică în aranjatul mesei, spun o rugăciune împreună. În România, toată familia mănâncă pe fugă, aproape niciodată împreună. Părinţii ajung acasă seara târziu, eu stau în camera mea şi învăţ.”
„No drogs”, „No drinking”, „No dating”
Adolescentul a remarcat căt de important este voluntariatul pentru americani. Toţi se implică în acţiuni caritabile, organizează baluri pentru colectare de pentru ajutorarea sărmanilor, petrec timp cu bolnavii din spitale etc. „M-am implicat foarte tare în acţiunile <Rotary> din Sioux Falls şi am ajuns să cunosc foarte multă lume. Am organizat seri româneşti, le-am gătit din bucătăria tradiţională, îi ajutam la acţiuni de strângere a gunoaielor sau alte activităţi. Aşa am ajuns să fiu invitat în casele lor. Peste tot unde mergeam mi se repetau aceleaşi lucruri. Asta e ca o mantra pentru ei: <No drogs>, <No drinking>, <No dating>. Le-am încălcat pe toate, mai puţin cea cu drogurile. Fetele din zona unde am fost sunt blonde, înalte şi suple. Cel mai bun prieten pe care mi l-am făcut acolo, Moris, este german şi era venit tot cu o ”, a remarcat Vladimir.
„Nu-mi place şcoala din România”
Sistemul de învăţământ din America l-a fascinat, deşi recunoaşte că nu s-ar putea aplica şi la noi. Cel mai probabil ar promova nulităţile. Testele SAT (echivalentul Bacalaureatului de la noi) sunt făcute de companii private şi, în funcţie de punctaj, sunt acceptaţi de universităţi. Şi cursurile sunt total diferite. Studenţii au posibilitatea de a alege cursurile pe care vor să le facă, au alternative practice: „Profesorii din România, nu toţi, au aşteptări mult prea mari de la noi. Trebuie să înveţi la toate materiile chiar dacă nu-ţi vor folosi niciodată. Îţi oferă cultură generală, dar nu-ţi lasă timp să înveţi la materiile de bază. Şi la ei se pune accent pe cultură, dar ai posibilitatea să alegi. Sunt cursuri de fotoshop, desen, muzică, teatru, ore cât mai interactive. Relaţia elev profesor este una de prietenie respectuoasă. Sunt mult mai dedicaţi, deşi salariile sunt comparabile cu cele de la noi. Preferatul meu, proful de bio din America, pasionat de rock. În fiecare marţi ne prezenta clasicii rock, apoi continua ora de biologie”.
Cât a stat în SUA s-a îndrăgostit de ştiinţele exacte, a descoperit genetica. Laboratoarele de care dispun sunt dotate cu aparatură de ultimă generaţie şi stimulează munca de cercetare: „Americanii fac împrumuturi în pentru a urma cursurile unei universităţi de prestigiu şi, după 10 ani de la absolvire, rămân cu datorii imense. Aş pleca să învăţ la ei, dar e foarte scump” a continuat Vladimir.
S-a decis să opteze pentru Universitatea de Medicină din Cluj care nu are dotările cele mai bune, dar e o şcoală foarte bună. Vladimir Filip recomandă tuturor liceenilor să aplice pentru burse similare celei de care a beneficiat el.
Spre finalul bursei din SUA a beneficiat de o excusrie de o lună prin 30 de state, alături de grupul de 50 de studenţi din toată lumea aflaţi peste ocean în schim intercultural. Excusia a costat 3.000 de dolari şi banii au fost strânşi de comunitatea din Sioux Falls, cadoul de despărţire oferit de „familia” de peste ocean.
Părinţii lui Vladimir au găzduit un adolescent din Arizona, venit la Bârlad prin acelaşi schimb intercultural. A stat doar o lună la ei.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
