Legenda stejarului cu icoane. Copacul secular la umbra căruia se fac copii sănătoşi şi care protejează satul de urgii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În judeţul Vaslui, la marginea Rezervaţiei forestiere şi botanice Bădeana, se află un stejar secular care apără localitatea de urgii. Bătrânii satului sunt convinşi că datorită puterilor miraculoase ale copacului au fost feriţi, încă din vremea lui Ştefan cel Mare, de inundaţii şi ploi cu piatră.

În localitatea vasluiană Bădeana, comuna Tutova, se află un loc încărcat de puteri supranaturale, după cum susţin oamenii, pe care l-au numit “La Stejări”. Este hotarul dintre satele Bădeana, Iveşti şi Pogoneşti aflat într-un vârf de deal, la marginea Rezervaţiei botanice şi forestiere Bădeana. Legenda locului se trage încă de pe vremea lui Ştefan cel Mare, după cum spun localnicii, când codrii nesfârşiţi de stejari stăteau în calea cotropitorilor.

Pădurea a fost reînoită de mai multe ori de-a lungul secolelor, doar unul a mai rămas mărturie a locurilor de altădată. Stejarul  secular emană o anumită energie şi oamenii mai vin şi în zilele noastre sub umbra lui pentru a se ruga şi pentru a aprinde lumânări.

E nevoie de braţele a patru-cinci oameni adulţi pentru a-l cuprinde. Copacul ar fi cel care apără satul Bădeana de urgia naturii, singura localitate din zonă ferită de inundaţii, ploi teorenţiale ori ploi cu piatră.

Stejarul cu icoane

În scoarţa “stejăriului” au fost săpate patru casete adânci de o palmă, cu diametrul de aproximativ 30/30 de centimetri, la înălţime de aproximativ 1.50 metri de sol. În fiecare casetă a fost pictată câte o icoană care s-a decolorat de-a lungul anilor. Nu se ştie când şi cine le-a pictat. Cert e cădupă 2010, cineva a avut iniţiativa de a le “recondiţiona” şi a vopsit partea din spate a casetelor cu verde. În locul icoanelor vechi pictate direct pe scoarţa copacului au fost depuse icoane noi din hârtie acoperite cu sticlă şi ramă din lemn. Acum se poate vedea doar ce a mai rămas din noile icoane. Câteva candele stinse au rămas în casetele săpate în copac. La poalele stejarului stau împrăştiate alte lumânări, semn că oamenii mai vin să se roage sub umbra lui.

image

Legenda stejarului mai e cunoscută doar de câţiva bătrâni. Unul din cei mai vârstnici oameni ai locului, Ion Popa, zis nea’ Nică, de 88 de ani, ştie povestea stejarului: “Oamenii care veneau la munca câmpului se adăposteau sub umbra lui când se stârnea câte o furtună se rugau să fie protejaţi de rele. Aşa e de sute de ani, încă din vremea lui Ştefan cel Mare, poate chiar dinaintea lui. Erau feriţi de fiecare dată şi ei şi culturile şi satul. În satele vecine, furtunile de vară au făcut ravagii, noi abia am simţit. Stejarul e cel care ne ocroteşte”.

Salvat de icoane

Bătrânul îşi aminteşte că în tinereţile sale erau patru stejari seculari, toţi având aceleaşi puteri miraculoase. Au fost tăiaţi pe rând pentru lemn de mobilă, având o textură cu totul aparte: “Ultimul stejar a fost tăiat de unul Gheorghe Boboc, care e mort de ceva ani. Am văzut lemnul, era negru ca abanosul şi se ducea imediat la fundul apei. Cei patru stejari erau ocrotiţi de lege, dar nimeni nu a ţinut cont. Cel care a mai rămas a fost salvat de icoane. Oamenilor le-a fost frică să se atingă de el să nu stârnească mânia celui de Sus”.

Din cei trei stejari seculari care au fost tăiaţi a mai rămas doar rădăcina. În anotimpurile intermediare, toamna şi primăvara, când vegetaţia dimprejur e uscată, se mai poate vedea circumferinţa uriaşă.

Nea’ Nică a făcut înconjurul stejarului cu icoane pentru a demonstra cât de mare e trunchiul: “Fac zece paşi ca să înconjor stejarul. Ehe, dacă ar putea vorbi stejarul ăsta, câte ar avea de spus. Numai câţi tineri au venit sub umbra lui să se iubească. Se spune că pruncii ar fi asemeni lui, falnici şi sănătoşi”.

Ofranda unui basarabean refugiat din calea nemţilor

Un altă bătrân de 86 de ani, fost pădurar în Rezervaţia Bădeana, povestea despre puterile miraculoase ale copacului. Ion Bicher (foto jos) zicea că cele patru icoane au fost încrustate de un basarabean după Al doilea Război Mondial: “A fost unul de-i zicea Puia Filimon, mort în 2011. A venit în zona noastră după Război şi era ciung, nu avea un picior. A fost singurul supravieţuitor după o luptă cu nemţii pe frontul de Est. A scăpat cu viaţă datorită protecţiei oferite de un stejar bătrân în spatele căruia s-a ascuns. Stejarul care l-a salvat era din aceeaşi specie cu cel de la noi şi se zice că ar avea un anume har”.

image

După ce s-a stabilit în Moldova de dincoace de Prut, basarabeanul a aflat de legenda stejarului secular şi a vrut să-i ridice un altar ca semn de mulţumire. El ar fi cel care a săpat casetele în scorţa copacului şi a făcut picturile originale. “Era în primii ani când eram pădurar şi Puia a cerut aprobare să sfinţească stejarul. A venit cu preoţi şi a făcut slujbă la poalele copacului. Am fost şi eu prezent”, a spus bătrânul pădurar.

După pensionare, Ion Bicher s-a retras într-o comună situată de cealaltă parte a rezervaţiei, în satul Iveşti. Această localitatea nu este sub protecţia stejarului cu icoane, chiar dacă el se află la mijlocul distanţei dintre satele Bădeana şi Iveşti. “Legende sunt multe, erau tot felul de poveşti pe care lumea le-a uitat. E ştiut că pădurea ocroteşte de furtuni şi inundaţii. Dar şi stejarul are puterea lui”, a adăugat bătrânul pădurar.

Altă variantă

Potrivit altei legende, icoanele din scorburile sculptate în stejar au fost pictate înainte de Al doilea Război Mondial. Se zice că soldaţii români care s-au întors din prizonierat de la ruşi îşi dădeau seama că au ajuns aproape de casă când întâlneau stejarul cu icoane. Ştiau că acesta îi protejează pe cei care se roagă la el. Odată cu împuţinarea veteranilor de război s-a pierdut şi această legendă.

“Tinerii nu mai cunosc legenda, chiar şi sătenii trecuţi de prima tinereţe ridică din umeri. Stejarul a rămas ca un loc de reper. Şi turiştii sunt foarte puţini, doar câţiva oameni care au legături prin localităţile vecine vin să îl vadă. Tot timpul sunt înoite lumânările, dar nu se ştie cine le aprinde”, a spus, pentru “Adevărul”, Constantin Crăciun, un bărbat din localitatea Bădeana, taxidermist la Muzeul “Vasile Pârvan” Bârlad.

image

Fiind fiu al satului şi specializat în împăierea păsărilor şi animalelor, oamenii din Bădeana îi aduc animalele ucise pe post de trofee. Chiar dacă e vorba despre exemplare pe cale de dispariţie, nicio sălbăticiune care distruge culturile oamenilor nu scapă cu viaţă. Un sătean i-a lui Constantin Crăciun spre împăiere o pisică sălbatică, animal despre care se credea că a dispărut cu ani în urmă. Acum, animalul împăiat face parte din patrimoniul muzeului.

Stejarul-unicat

Specialiştii care au făcut cercetări în Rezervaţia forestieră şi botanică Bădeana sunt surpinşi nu atât de vechimea stejarului şi de legendele croite în jurul lui, cât mai ales de faptul că a crescut într-un loc care nu-i oferă condiţiile de climat specifice. Pădurea la marginea căreia stă falnic stejarul legendar este plină cu araţari, mesteceni, frasini, jugaştri şi carpeni în partea de Nord, iar în partea de Sud a pădurii predomină arbuştii şi salcâmii. Printre copacii amintiţi se găsesc pe alocuri stejari pufoşi sau stejari brumării.

Profesorul de geografie Cristina Carata a făcut cercetări în rezervaţie în perioada 2008-2010, interval în care profesa ca muzeograf la Muzeul “Vasile Pârvan” Bârlad. A cules şi identificat mai multe plante care acum se găsesc în dioramele şi vitrinele instituţiei. “Este vorba despre un stejar comun, Quercus Robur. E singurul din toată rezervaţia. Nu se cultivă în această zonă deoarece solul şi altitudinea nu sunt potrivite. Rezervaţia nu este inclusă în circuitul turistic şi nu a fost  studiată frecvenţa şi dominţa speciilor protejate”.

image

Profesoara a spus, pentru “Adevărul”, că în 2010, când a făcut ultimele cercetări în zonă, în casetele încastrate în stejar se mai vedeau icoanele vechi. Erau destul de vizibile, chiar dacă trecerea timpului şi expunerea la climatul înconjurător le-a deteriorat. “Cât priveşte legenda stejarului, sunt tot felul de superstiţii. Se pare că stră, stră, străbunii noşti obişnuiau să facă încastraţii în copaci având convingerea că le protejează culturile. Într-adevăr, satul Bădeana a fost ocolit de inundaţii, singura localitate din arealul pădurii”, a conchis Cristina Carata.

Despre rezervaţie

Rezervaţia botanică şi forestieră Bădeana se află în apropierea satului cu acelaşi nume, la aproximativ un kilometru de Drumul European 581, la o înălţime ce variază între 100 şi 130 metri. A fost declarată Rezervaţie naturală în 1973, an în care au încetat şi defrişările. Acum se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 58 de hectare. Înainte de anii ‘70, codrii se întindeau pe o suprafaţă aproape dublă, peste 100 de hectare. Pădurea este administrată de Ocolul Silvic Bârlad din cadrul Direcţiei Silvice Vaslui. Zona nu este marcată, nu este inclusă în circuitul turistic şi nici nu s-au făcut cerectări amănuţite în zonă.

Vaslui



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite