Povestea „monstrului cu cârlig“. Primul terorist român care a montat o bombă cu ceas în spatele unei perdele dintr-o cameră a Senatului

Povestea „monstrului cu cârlig“. Primul terorist român care a montat o bombă cu ceas în spatele unei perdele dintr-o cameră a Senatului

Un tânăr de numai 23 de ani, care şi-a pierdut braţul drept în cadrul unei experiment eşuat de confecţionare a bombelor artizanale, a creat panică în Bucureştiul interbelic. Max Goldstein a fost considerat principalul autor al atentatului cu bombă din 8 decembrie 1920 la Senatul României.

Ştiri pe aceeaşi temă

Max Golstein (1898 -1924) a fost considerat un expert al bombelor artizanale şi al evadărilor. A transformat infirmitatea sa într-un avantaj şi chiar se  mândrea cu dexteritatea cu care mânuia cârligul montat în locul braţului pierdut într-o explozie.

Decis să „răzbune muncitorimea asuprită”, folosind multiple identităţi, în ultimele luni ale anului 1920 a avut trei atentate cu bombă, ultimul dintre ele soldându-se cu trei morţi şi zeci de răniţi, toţi oameni de stat.

„Mă numesc Max Goldstein (...), de 23 de ani, născut în comuna Bârlad, judeţul Tutova, din părinţi Alter şi Toni, comercianţi în Bârlad, de profesiune funcţionar comercial, domiciliat în ultimul moment în Iaşi, strada Sărăriei. Armată nu am făcut, în judecată am fost dat şi condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru crimă contra siguranţei Statului, decorat nu sunt”, a scris Max Golstein  în depoziţia dată în faţa procurilor.

Teroristul provenea dintr-o familie de evrei, numele Goldstein fiind răspândit în Bârladul începutului de secol XIX: comercianţi şi negustori. A fost un militant comunist şi un anarhist, condamnat în urma activităţii sale de subminare a statului. În februarie 1920 reşeşte să înşele vigilenţa gardienilor şi fuge în Odessa, unde va continua să se perfecţioneze în spionaj şi terorism. Câteva luni mai târziu a devenit primul terorist al României după trei atacuri cu bombe artizanale. A fost declarat doliu naţional după atacul cu bombă de la Senatul României din 8 decembrie 1920.

Fuga prin latrină

 “În februarie 1920, judecându-se la Curtea Marţială procesul complotului comunist, zis de la Vitan, am făcut să fiu citat ca martor, întrucât intenţionam o evadare şi căutam asemenea ocazie. Planul meu a reuşit, căci, fiind adus de la închisoarea Văcăreşti unde îmi făceam pedeapsa la care fusesem condamnat la 10 ani, de Curtea Marţială, unde se judeca procesul, şi profitând de momentul în care am fost condus, după cererea mea, la latrină, am intrat pe o uşă de alături, unde întorcând cheia am ieşit în strada Sarindar, de unde apoi am luat trăsura şi am plecat”, Max Goldstei, declaraţia dată procurorilor.

 

Prin atribuirea unor identităţi false a reuşit să se ascundă un timp şi să pună la punct atentate teroriste. O astfel de încercare a avut-o în noiembrie 1920, ţintă fiind ministrul de Interne Constantin Argetoianu, un critic vocal al mişcării comuniste. Două atentate la căile ferate, la scurt interval unul de celălalt, s-au soldat fără victime omeneşti. Goldstein a pus sub traversele garniturii un pachet de explozibil care s-a amorsat la trecerea trenului. Pentru aceste atentate a primit sprijin de la grupările bolşevice, el oferindu-se să se pună în slujba cauzei sovietelor. “Mi s-au dat cu acea ocazie fonduri 12.000 lei”, a recunoscut Goldstein.

Bomba din Senat

Atentatele au pus în alertă autortităţile şi s-au făcut arestări fără precedent în rândurile simpatizanţilor comunişti din cadrul grevei generale din octombrie 1920. Cum exista şansa să fie deconspirat, Goldstein şi-a restrâns cercul apropiaţilor. I-a păstrat aproape doar pe doi prieteni apropiaţi, susţinători au cauzei comuniste: Leon Lichtblau şi Saul Osias (foto jos).

Împreună au reuşit să pună la punct un plan la scară largă. A făcut rost de două proiectile germane de 75 de mm pe care le foloseşte pentru confecţionarea unei bombe cu ceas. Studiază planurile de intrare în Senat, locul de amplasare, ora cu agitaţie maximă.

În faţa procurorilor, Max Goldstein a relatat cu lux de amânunte cum a procedat.  Seara, pe la ora 21.00, au cărat lădiţa cu explozibili, au intrat în clădirea Senatului printr-o uşă laterală care dădea spre vechile latrine şi au aşteptat sub o scară până la miezul nopţii, când era linişte deplină. Au deschis uşa principală cu o cheie passepartout. Loni (Leon Lichtblau) a fost ajutor de bază: el a cărat lădiţa cu bombe şi tot el cunoştea în detaliu planul clădirii Senatului. Bomba cu ceas a fost montată în spatele unei perdele “pentru că era singurul loc mai adăpostit, pentru că acolo fiind aşezaţi cei care reprezentau regimul ororilor făcute asupra muncitorilor”.

Noaptea şi-au petrecut-o fumând şi stând de vorbă la capătul tribunelor. La ora 5 dimineaţa a fost amorsată bomba şi programată să explodeze la ora 15.00, când era forfota mai mare în Senat. Imediat au plecat acasă şi au aşteptat. Loni a fost cel care nu a avut răbdare şi a plecat la cursuri în sala            Leon Lichtblau   facultăţii, situată chiar la intrarea în sala de şedinţă a Senatului.

S-au calmat cu bromură

Bomba a explodat la ora 14.40 din cauza unei erori de calcul şi a spulberat ferestrele clădirii. “După ora 3, Loni a venit acasă foarte emoţionat, povestind cele ce se petrecuseră în urma exploziei în Sala Senatului. Pentru a se linişti, atât el cat şi eu am luat bromură”, a relatat Max Goldstein.

În urma atentatului de la Senat, din 8 decembrie 1920, au fost zeci de răniţi şi trei morţi: Dimitrie Greceanu, ministrul Justiţiei, şi senatorii Demetriu Radu (episcop greco-catolic) şi Spiridon Gheorghiu. Printre înalţii demnitari răniţi s-au aflat generalul Constantin Coandă, tatăl pionierului aviatic Henri Coandă.

Opinia publică a fost puternic traumatizată de atentat. A fost declarat doliu naţional şi cei trei morţi au fost îngropaţi cu funeralii speciale.

Au urmat zeci de arestări şi din declaraţiile luate, toate datele duceau către Max Goldstein. Se pare că tocmai infirmitatea l-a dat de gol. Teroristul a reuşit să ia legătura cu agentura sovietică, a făcut rost de bani pentru a cumpăra un imobil în Iaşi unde a început să tipărească lucrări de propagandă comunistă. Oamenii legii i-au luat urma şi a fost nevoit să treacă graniţa şi s-a retras la  Odessa.                                                                                                                         Saul Osias

Revine în ţară şi după o urmărire cu schimb de focuri de arme, a fost prins (în octombrie 1921). În anul următor are loc procesul din Dealul Spirii unde au fost condamnaţi aproape 300 de comunişti. Printre ei s-a aflat şi Goldstein care a fost condamnat pe 28 iunie 1922 la închisoare pe viaţă şi a fost întemniţat la Doftana. Acolo a murit în 1924. Potrivit unor informaţii, el ar fi murit ca urmare a unei pneumonii. Altă variantă susţine că a ţinut greva foamei timp de 60 de zile pentru a-şi grăbi sfârşitul.

Citeşte şi:

Secretele lui Nicolae Malaxa. Cum a pus bazele primei afaceri şi ce a făcut înainte de a deveni cel mai important industriaş al României interbelice

Cine a fost Prinţul Roşu - povestea boierului ajuns socialist până-n măduva oaselor. A fost impresionat de Lenin, dar dezamăgit de comunismul românesc

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: