FOTO VIDEO Muzeul Viticol din Huşi şi povestea vinului care a înnebunit hoardele otomane
0
Puţină lume ştie că la Huşi a fost înfiinţat, în 1966, primul Muzeu Viticol din ţară, un „templu al înveşnicirii tradiţiei viti-vinicole moldovene şi naţionale“, aşa cum l-a descris Avram D. Tudosie, unul dintre oamenii care au reuşit să dea colecţiei caracteristica unei vinoteci naţionale. „Adevărul“ vă prezintă, în cadrul celei mai frumoase Campanii „125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă“, un colţ de rai din ţară.
Supranumit şi „oraşul dintre vii“, municipiul Huşi oferă un loc aparte, pe lângă multe altele, pentru turiştii care ajung în această zonă a ţării. Este vorba despre Muzeul Viticol, un aşezământ în care sunt concentrate munca, priceperea, meşteşugul tradiţional şi dragostea podgorenilor de pe aceste meleaguri.
Alături de sala cu 500 de vestigii viti-vinicole, s-a introdus în zestrea muzeului o sală de 150 figuri zoomorfe şi antropomorfe din butuci naturali de viţă-de-vie „sculptaţi de natură“. Mai există o sală a biruinţei şi recunoştinţei sau „Sala înaintaşilor şi urmaşilor“, pe al cărui fronton tronează, lângă „cheile de promoţie“, portretele „Marilor înaintaşi din Şcoala şi Podgoria Huşi“.
Multe personalităţi române şi străine şi-au exprimat în Cartea de Aur a şcolii, de-a lungul timpului, admiraţia pentru Muzeul Viticol şi „Vinoteca Liceului“, fondate în 1909. De peste 60 de ani, vinoteca s-a dezvoltat, având azi un număr de 25.000 de probe. Ea a fost înzestrată cu mostre din cele mai vestite vinuri naturale din podgoriile ţării, iar directorul de atunci, doctorul Avram Tudosie, a reuşit să dea acestei colecţii caracteristica unei vinoteci naţionale.
Valoarea de „unicat naţional“ a vinotecii liceului constă în aceea că, după pârjolul celor două războaie mondiale, aici s-au adus şi se păstrează vinuri din toate podgoriile româneşti. Liceul agro-industrial Huşi provine din vechea şcoala de viticultură, a cărei bază didactico-materială şi de practică a folosit-o şi dezvoltat-o în permanenţă. În cursul evoluţiei sale s-a mai unificat cu Şcoala profesională de mecanici agricoli, în anul 1970, cu Liceul de industrie alimentară, în anul 1975, provenit la rândul său din liceul teoretic „Mihail Kogălniceanu“, în 1974.
În acelaşi timp, i s-au acordat investiţii ce au completat necesarul de spaţiu în raport cu numărul elevilor ce-i avea de şcolarizat, precum şi o dotare corespunzătoare în laboratoare şi cabinete. Şcoala de viticultură din Huşi, a fost infiinţată la 15 ianuarie în 1908. Locul unde a luat fiinţă este aşezat în Fundătura Broştenilor, în apropiere de gară, într-un minunat cadru natural. Înfiinţarea ei se datorează, desigur, necesităţii de cadre de viticultori, precum şi datorită unor persoane cu idei largi care au înţeles cerinţele vremii.
Şcoala profesională viticolă funcţionează până în anul 1962 când se restructurează în Şcoala tehnică agricolă cu două profile: horticultură şi contabilitate şi merceologie agricolă. În anul 1966, şcoala se transformă în liceu agricol, cu trei profile: horticultură, contabilitate şi îmbunătăţiri funciare, iar din anul 1974, prin unificare cu liceul de industrie alimentară, devine liceu agro-industrial, având şi profil de industrie alimentară.
Aici s-a născut „Busuioaca de Bohotin“
În 1937, prezentarea Busuioacei de Bohotin făcută la Huşi, la Expoziţia Natională de la Bucureşti, a fost un triumf. „Microproba“ prezentată a fost un deliciu, mai ales că la degustare, s-a aflat jumătate din Consiliul de miniştri de atunci. „Acest vin trebuie băut în picioare!", s-a exprimat cineva. "Nu in picioare, ca la împărtăşanie, ci în genunchi, ca la spovedanie", ar fi completat regele Carol al II-lea.
Ideea transformării punctului muzeistic în „entitate de istorie vitivinicolă“ a sugerat-o prima dată profesorul I.C.Teodorescu.
Secţia cea mai mare a Muzeului este consacrată, în exclusivitate, obiectelor vitivinicole, începând cu butuci de viţă-de-vie tăiaţi şi conduşi în vechile forme moldoveneşti, până la tipurile actuale. Se continuă cu evoluţia aparaturii de cules şi obţinut vinul: călcător din lemn de păr de pe vremea lui Dimitrie Cantemir, mustuitoare, un teasc cu şurub unic în ţară, pe care prof. I.C. Teodorescu îl defineşte „teascul tipic (medieval) de Huşi cu un şurub“. Urmează teascul cu două şuruburi, zdrobitorul cu valţuri de lemn de scoruş şi diferite instrumentale şi vase de vinificaţie (pâlnii, hîrdaie, ciubere, butoiaşe sculptate, căuşe din lut şi din lemn).
Colecţia continuă cu pahare de degustare, în evoluţia lor, până la paharul normalizat pentru concursuri naţionale şi mondiale de vinuri. Aici este tematizată evoluţia ceştilor de degustat vinul roşu, începând cu o „cupă-ceaşcă“ plată din corn de bovină, o ceaşcă din cristal multifaţetată, convexă în interior ce datează din 1907, ceaşca Concursului Naţional de Vinuri din 1937 şi se încheie cu ceştile pentru degustat vinurile roşii.
Se continuă cu sticlele din lut ars şi smălţuit din îndepărtata vechime, sticla de şampanie. Pe etajul următor este înserată evoluţia ploştilor din lut ars, până la cele din lemn. Într-o vitrină alăturată sunt expuse unelte pentru plantarea viţelor, îngrijirea viilor, începând cu vechile cosoare şi continuând foarfeci, cleşti, ferăstraie, chitonage s.a.
Vă recomadăm „Zghihara“ de Huşi
Dacă aveţi ocazia să vizitaţi acest muzeu, vă recomadăm să degustaţi din „Zghihara“ de Huşi, vin conceput şi produs exclusiv aici. Regretatul Radu Anton Roman spunea despre acest vin că „numele îi vine de la turci, acestia încercând să descrie gheara care le strângea gâtul când dădeau pe gât acest vin. Şi fiindcă nu puteau pronunţa corect româneăte nici cu, nici fără vin, a iesit Zghihara. Băutura este un vin neutru, fără arome deosebite, gustul acrişor şi dur, vin dintr-o bucată, ca răzeşii care-l beau răcit în racoarea nopţilor de strajă“.
Ofertele de cazare pentru turiştii care vor să viziteze acest muzeu sunt diverse şi pentru toate buzunarele. Atât hotelul aflat în centrul oraşului, cât şi pensiunile ce se găsesc în împrejurimi, oferă locuri de cazare pentru toate buzunarele.
Dacă ai fost în locuri inedite de lângă o destinaţie similară din România şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem în acest loc al României, ne poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă.
Pe aceeaşi temă:
FOTO VIDEO Vacanţă în România. Staţiunea Băile Herculane, preferata Împărătesei Sisi
Se încarcă comentariile...
