Duşmanii nevăzuţi de pe patul de spital. Cele mai periculoase bacterii care îţi pot fi fatale chiar sub ochii medicilor

Duşmanii nevăzuţi de pe patul de spital. Cele mai periculoase bacterii care îţi pot fi fatale chiar sub ochii medicilor

Pseudomona Aeruginosa, una din cele mai frecvente bacterii intraspitalicesti

Existente în orice clinică din lume, infecţiile nosocomiale, acele infecţii care pot fi contactate numai în mediul spitalicesc, pot deteriora sever starea de sănătate a pacientului. În cazuri severe pot duce la moarte.

Ştiri pe aceeaşi temă

Considerat subiect tabu tocmai pentru că infecţia nosocomială apare numai în unităţile care acordă îngrijiri medicale, virusurile şi bacteriile care duc la îmbolnăvire sunt din ce în ce mai rezistente la tratament şi dau reacţii tot mai dure asupra persoanelor care le contactează.

Dacă eşti internat în spital şi după primele 48-72 de ore de la prezentare intervine febra puternică, diareea ori degradarea bruscă a stării de sănătate, atunci e foarte probabil să fi contactat o infecţie nosocomială. Astfel, perioada de spitalizare se va mări de la câteva zile la câteva săptămâni, ori funcţie de microbul cu care te-ai infectat pot să apară recăderi (revenirea bolii la un interval de câteva săptămâni). În funcţie de germenul care stă la baza îmbolnăvirii, primele simptome pot să debuteze mult mai târziu, după 30 de zile de la internare, limita superioară a debutului fiind la un an de la internare. Dacă vorbim despre sepsis (infecţie în sânge), infecţia nosocomială poate fi letală.

Potrivit unui raport al Ministerului Sănătăţii din 2009, peste 8.500 de români au căpătat o nouă infecţie pe perioada cât au stat în spital. Cea mai frecventă cale de transmitere este cea a mâinilor. Medicii atrag atenţia că, la fel ca în orice proces epidemiologic, sunt cel puţin trei participanţi la factorul epidemiologic. În primul rând este vorba despre pacient şi patologia preexistentă, apoi intervine mediul de spital cu tot ce implică el şi în al treilea rând este vorba despre personalul de îngrijiri. S-a demonstrate ştiinţific că o igienă temeinică a mâinilor duce la scăderea numărului de infecţii noscomiale. Spălatul mâinilor cu apă şi săpun trebuie să se facă mult mai des decât în mod obişnuit, atât înainte cât şi după ce atingem oameni sau lucruri (de ex. înainte şi după masă, înainte şi după folosirea toaletei etc).

 

“Spitalul e o mare colectivitate, asta trebuie să se înţeleagă. E o unitate cu risc şi responsabilităţi. De aceea există sistemul de supraveghere. Ceea ce trebuie să facă pacientul, fiind un număr mare de participanţi la procesul epidemiologic, respectiv mai mulţi în salon, trebuie atenţie sporită asupra igienei, mult mai intensă decât acasă. În ceea ce priveşte îmbolnăvirea, poate fi vorba despre pacient cu patologia lui, mediul de spital care nu e steril deşi e controlat, dar şi personalul poate fi o sursă”, a spus, pentru “Adevărul”, doctorul epidemiolog Gabriela Daniş, director medical al Spitalului Municipal de Urgenţă Bârlad.

Ca şi cale de transmitere este contactul direct cu mâna sau calea aerogenă în cazul infecţiilor cu transmitere respiratorie.

Infecţiile intraspitaliceşti sunt cauzate de bacterii, virusuri şi chiar paraziţi. Cele mai frecvente bacterii sunt: Escherichia coli (E-coli), Klebsiella, Pseudomonas Aeruginosa, Acinetobacter, Stafilococul auriu şi Clostridium Difficile.

În materie de virusuri (cu transmitere respiratorie) cele mai frecvente sunt virusurile gripale şi paragripale şi rotavirusul. Ca forme clinice de manifestare a infecţiilor sunt: infecţiile urinare, infecţii postoperatorii, infecţii de cateter (la locul montării branulei, de exemplu), pneumonia nosocomială.

“Agenţii infecţioşi implicaţi au rezistenţă crescută la antibiotic, la agenţi dezinfectanţi. Bacteriile care dau infecţia nosocomială devin greu de controlat pentru că au suferit mutaţii şi sunt foarte rezistente. Manifestarea clinică depinde de receptivitatea pacientului şi rezistenţa bacteriei. În general, manifestările sunt altele decât cele specifice bolii de internare. Poate fi vorba despre febră, diaree sau alterarea stării de sănătate. Este foarte important depistarea din timp şi limitarea extinderii”, a completat dr. Gabriela Daniş.

FOTO Stafilocolul auriu, văzut prin microscop

Rezistenţa microbilor este dată în principal de administrarea antibioticelor în mod necontrolat, apoi de concentraţia scăzută a substanţelor dezinfectante. Practic, industria dezinfectanţilor se dezvoltă funcţie de rezistenţa microbilor.

Tratamentul constă în antibiograma ţintită (diferă de la pacient la pacient), ingiena sporită. În completare se iau măsuri pentru dezinfectarea spaţiului unde se află bolnavii. Dacă se impune, se iau măsuri pentru izolarea bolnavului pentru a limita răspândirea îmbolnăvirilor.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, infecţua nosocomială e o problemă “ascunsă” pe care nu a reuşit să o resolve nicio clinic din lume. Doar 23 din cele 147 de ţări aflate în curs de dezvoltare raportează funcţionarea sistemelor naţionale de funcţionare. În ţările sărace, la 100 de proceduri chirurgicale, între 1 şi 25 de pacienţi se aleg cu o infecţie nosocomială. În schimb, în ţările bogate din 100 de pacienţi operaţi numai trei se îmbolnăvesc.

Cazuri celebre

Cazul care a scos la lumină problemele numeroase pe care le determină infecţiile din interiorul spitalelor a fost cel al sopranei Amelia Antoniu, prim-solista Teatrului Naţional de Operetă, care a fost la un pas de moarte în anul 2010, când s-a internat la Spitalul CF2 din Capitală pentru o intervenţie minoră. În urma procedurii medicale, femeia, pe atunci în vârstă de 36 de ani, a fost infectată cu bacteria Burkholderia Cepacia. Ulterior, soprana a intrat în şoc septic şi apoi în comă, fiind transferată de urgenţă la Spitalul Universitar de Urgenţă din Bucureşti.

După ce şi-a revenit, Amelia Antoniu a declarat că nu va mai călca în niciun spital din România, indiferent cât de bolnavă va fi. „O să pun ban pe ban şi, oricât de bolnavă voi fi, voi apela ori la clinicile particulare, ori la spitalele din străinătate. Nu mai pun piciorul în spitalele din România", a declarat soprana la vremea respectivă.

Bebeluşi morţi la Hunedoara
 
Un alt caz care a în atenţia presei a fost cel al bebeluşilor aduşi pe lume la Spitalul Alexandru Simionescu din Hunedoara, care au primit nota 10 la naştere dar care au murit în urma unor infecţii contractate în unitatea sanitară. Cei doi micuţi au murit în mai puţin de 24 de ore, iar rezultatele anchetei au determinat conducerea spitalului să închidă temporar o jumătate de maternitate pentru dezinsecţie.

Raportul medicilor legişti a arătat că cei doi bebeluşi erau infectaţi cu „klebsiella pneumonie”, una dintre bacteriile cel mai frecvent incriminate în infecţiile intraspitaliceşti.
 

Pe aceeaşi temă:

STUDIU Saloanele de spital trebuie să fie bine aerisite pentru a evita infecţiile nosocomiale

Ventilarea naturală ar putea juca un rol important în reducerea riscului de infecţii nosocomiale. Aceste infecţii, transmise în mediul spitalicesc, pun mari probleme, care sunt complicate şi mai mult de rezistenţa tot mai mare a bacteriilor la antibiotice.

Inovaţie la Iaşi: mizeria din spitale, combătută cu o bacterie-mutant 

Cercetătorii de la Facultatea de Fizică din Iaşi lucrează în laborator la o metodă revoluţionară pentru eliminarea infecţiilor intraspitaliceşti.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: