Creatorul olimpiadei de astronomie în România: „Cerul este tot atât de captivant ca o povestire de science-fiction“

Creatorul olimpiadei de astronomie în România: „Cerul este tot atât de captivant ca o povestire de science-fiction“

Ioan Adam este profesorul care a adus Astronomia în şcolile din România

Un profesor de provincie devotat profesiei până în măduva oaselor a reuşit să doboare în România bariere care păreau de netrecut în urmă cu 15 ani. Ioan Adam (62 de ani), profesor de fizică la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ din Bârlad, este cel datorită căruia în România se organizează din 2001 olimpiada de astronomie, materie care nu se predă în şcoli

Ştiri pe aceeaşi temă

Profesorul Ioan Adam a bătut la uşile celor care aveau puterea de decizie, a insistat, s-a zbătut pentru elevii săi. Are meritul de a fi impus copiii geniali ai ţării în rândul elitelor modiale, fiind el însuşi formatorul câtorva dintre ei.

Activitatea în domeniul astronomiei, inclusiv pregătirea elevilor, o face fără a fi remunerat. Alexandru Mironov, fost ministru al Tineretului şi Sportului, a menţionat în cartea „Anatomia secundei“: „Profesorul Ioan Adam nu numai că i-a «îmbolnăvit» de astronomie pe elevii Bârladului, dar a convins Ministerul Educaţiei şi Cercetării să organizeze Olimpiada Naţională de Astronomie! Fireşte, a ales Bârladul drept «capitală» a astronauţilor elevi, cu liceul local «Mihai Eminescu», pentru acel moment centru al Universului“.

„Weekend Adevărul“: De unde vine această pasiune pentru astronomie?

Ioan Adam: Din copilărie am fost fascinat de imaginea pe care o oferă cerul într-o înoapte senină, dar mai ales în nopţile de vară când vedeam frumoasele „stele căzătoare“. În faţa acestei realităţi mi-am pus numeroase întrebări, la care caut încă răspuns. Pe de altă parte, cărţile de popularizare a ştiinţei şi literatura SF au avut o mare influenţă asupra mea. Mi-au căzut în mână, datorită unui prieten fascinat de necunoscut şi misterele lumii, primele fascilule din Colecţia de Povestiri Ştiinţifico-Fantastice. Pe această cale am călătorit virtual către planetele Venus şi Marte, marginea Sistemului Solar şi lumile paralele. Cerul este tot atât de captivant ca o povestire de science-fiction. Acesta a fost poate primul impuls pentru studierea sistematică a astronomiei şi cercetarea cosmosului.


În România de astăzi, ştiinţa nu este apreciată aşa cum ar trebui. Tinerii care activează în domeniul ştiinţific trebuie mult mai mult încurajaţi, atât de către Guvern, cât şi de către societatea civilă, prof. Ioan Adam
 

Astronomia nu face parte din programa şcolară. Cum aţi ajuns să le-o predaţi elevilor? - Colaborarea cu regretatul doctor Harald Alexandrescu, directorul Observatorului „Amiral Vasile Urseanu“ Bucureşti, un autentic om de ştiinţă, m-a condus la înscrierea definitivă pe orbita activităţilor din acest domeniu fascinant. Din 1978, sunt profesor de fizică şi astronomie la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ din Bârlad. Consider că a fost o situaţie favorizantă pentru desfăşurarea activităţilor în domeniul astronomiei, datorită condiţiilor oferite şi a interesului manifestat de colectivele de elevi de la acest liceu. Curiozitatea elevilor, deschiderea lor spre necunoscut, valoarea umană a astronomiei, perspectivele profesionale, valenţele educative excepţionale, sunt tot atâtea argumente care au condus la înfiinţarea Cercului de Astronomie „Mihai Eminescu“  în 1985 şi, din 2001, a Asociaţiei Astronomice „Sirius“. În plus, învăţarea astronomiei are un rol esenţial în instruirea ştiinţifică, fiind în strânsă legătură cu fizica, matematica, chimia, biologia, geografia, geologia, ecologia şi filozofia.

De unde ideea organizării olimpiadei de Astronomie?
- Introducerea Astronomiei în Calendarul olimpiadelor şcolare în România constituie o provocare atât pentru elevi, cât şi pentru profesori. În mileniul III, astronomia este o componentă esenţială a culturii omului modern. Experienţa la catedră mă determină să afirm că secretul reuşitei elevilor depinde în mod esenţial de motivaţie. Tinerii care ştiu ce vor, adică sunt sincer interesaţi de domeniul în care-şi încearcă puterea, Astronomie şi Astrofizică, înţeleg că posibilităţile lor înnăscute, ca şi cele dobândite, trebuie să fie folosite în vederea împlinirii unui scop. Cei care îşi dau seama de nivelul la care au ajuns cunoştinţele în domeniul Astronomiei şi Astrofizicii, precum şi în interdependenţa cu alte domenii, sunt cei care vor avea cu siguranţă succes. Urmărind preocupările unor elevi, m-au impresionat văzând câtă pasiune depuneau, cât timp aloca fiecare, la orele de pregătire şi acasă, pentru rezolvarea problemelor de astronomie.

Cum aţi reuşit să impuneţi această disciplină în calendarul olimpiadelor şcolare?
- Din cauza dezinteresului şi lipsei de cunoaştere din partea ministerului de resort a problematicii privind disciplina Astronomie, România nu participase la Olimpiada Internaţională de Astronomie, deşi manifestarea se afla în 2001 la cea de-a VI-a ediţie. Din acest motiv, un obiectiv important pe care l-am propus la prima ediţie a Simpozionului Naţional „Educaţia şi astronomia în mileniul III“, desfăşurat în perioada 25-26 mai 2001 la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ Bârlad, a fost participarea elevilor din România la Olimpiada de Astronomie. Reprezentantul Ministerului Educaţiei la Simpozion, profesorul Ovidiu Buhucianu, a propus ca Faza Naţională a Olimpiadei de Astronomie să se desfăşoare în intervalul 13-16 decembrie 2001 la Grupul Şcolar „Henri Coandă“ din Bacău, în paralel cu desfăşurarea Concursului „Vrânceanu-Procopiu“. Prin rezultatele obţinute la Faza Naţională a Olimpiadei, elevii din judeţul Vaslui au obţinut dreptul de a reprezenta România la ediţia din anul 2002.

Atunci când un tânăr îndreaptă pentru prima dată un instrument astronomic spre cer, aştrii pot deveni la fel de importanţi ca şi preocupările sale zilnice, prof. Ioan Adam

 

România a ratat în 2002 participarea la olimpiada internaţională. De ce?
- În calitate de membru al Comitetului pentru Olimpiada Internaţională de Astronomie, am început demersurile la MEC de la începutul anului 2002 pentru participarea României. După primirea invitaţiei la olimpiada internaţională, am fost în audienţă la secretarul de stat. Ni s-a promis ajutor pentru realizarea acestui proiect şi am ţinut legătura cu inspectorul. Pe 23 septembrie, după întoarcerea de la stagiul de pregătire de la Cluj-Napoca, am aflat că doamna ministru Ecaterina Andronescu nu a aprobat cheltuielile pentru transportul la Olimpiadă. M-am înscris în audienţă la doamna ministru, dar domnia sa nu a fost prezentă la audienţa programată, ea fiind acordată de consilierul Romulus Pop, la sediul Consiliului Naţional PSD. Mi s-a comunicat cu această ocazie că se vor purta discuţii cu secretarul de stat şi că voi primi răspunsul în scris.

„Aşa s-a scris istoria olimpiadei de astronomie în România“

Ce a urmat după acest eşec?
- Am înaintat Ministerului Învăţământului un proiect care viza organizarea Olimpiadei Naţionale de Astronomie în anul următor. În 2003 s-a desfăşurat la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“ Bârlad, prima olimpiadă recunoscută oficial, cea din 2001, fiind considerată semi-oficială. Aşa s-a scris istoria olimpiadei de astronomie în România.

Aţi contestat modul de desfăşurare a olimpiadelor. Ce ar trebui corectat?
- În primul rând, cunoaşterea de către elevi şi profesori încă de la începutul anului şcolar a regulamentului specific de desfăşurare a olimpiadei de astronomie şi a datelor la care se desfăşoară etapa judeţeană şi cea naţională. Şi în 2016 lucrurile au fost neclare, astfel că, deşi se ştia de la început de data de 27 februarie pentru desfăşurarea etapei judeţene, aceasta s-a ţinut pe 5 martie. În al doilea rând, este necesară stabilirea din timp a subiectelor şi baremelor, ca să nu mai apară erori în fiecare an. Nu este admis ca la această olimpiadă să nu fie inclusă proba observaţională pe cer. În al treilea rând, se impune o selecţie corectă valoric a profesorilor care sunt numiţi în Comisia Centrală şi a profesorilor însoţitori.

Cum credeţi că va evolua astronomia în România în următorul deceniu?
- Un element esenţial pentru astronomia şcolară este dotarea cu instrumente de observaţie. Atunci când un tânăr îndreaptă pentru prima dată un instrument astronomic spre cer, aştrii pot deveni la fel de importanţi ca şi preocupările sale zilnice. Observând telescopic Luna, planetele Jupiter, Saturn, Venus, eşti uimit de peisajul unic, aşa cum s-a întâmplat şi cu Galileo Galilei cu peste 400 de ani în urmă. De asemenea, cred că foarte important este mediul în care se dezvoltă un tânăr, grupul cu care intră în contact încă din anii copilăriei şi ai adolescenţei. Apartenenţa în anii de ucenicie „creativă“ la un colectiv de performanţă este deosebit de importantă pentru reuşită. Este şi cazul tinerilor membri ai Asociaţiei Astronomice „Sirius“. Activităţile realizate în cadrul asociaţiei ne dau posibilitatea să-i descoperim pe unii dintre viitorii cercetători. În timp, se evidenţiază prioritar acele însuşiri necesare: atitudinea faţă de muncă, imaginaţia, capacitatea de înţelegere, capacitatea de adaptare, experienţa. Cu siguranţă, în următorii 10-15 ani vom asista la o dezvoltare a astronomiei, determinată de provocările deosebite ale spaţiului: pericolul potenţial al coliziunilor cu asteroizi, impunerea unui nou model al Soarelui, cercetarea planetelor din Sistemul Solar şi a celor extrasolare, realizarea misiunilor spaţiale de lungă durată, precum şi de posibilitatea integrării tinerilor cercetători români în proiecte internaţio-
nale. Din păcate, în România de astăzi, ştiinţa nu este apreciată aşa cum ar trebui. Tinerii care activează în domeniul ştiinţific, în particular în domeniul astronomiei, trebuie mult mai mult încurajaţi, atât de către Guvern, cât şi de către societatea civilă.

Pepiniera de genii a profesorului Adam
-   George-Robert Butunoi a obţinut premiul special la Olimpiada Internaţională de Astronomie din Suedia, în 2003 (momentan lucrează în domeniul turismului).
-   Nicu-David Şerban a luat medalia de argint OIA din Ucraina, în 2004 (acum face inginerie spaţială).
-   Georgian-Alin Melinte – nepremiat (biofizician SUA);
-   Alexandru-Ştefan Tofan are în palmares o medalie de bronz OIA Ucraina, 2007 (medic).
-   Nicu-David Şerban - medalie de argint OIA Thailanda, 2007 (inginerie spaţială);

-    Vlad-Dumitru Mărgărint a luat o medalie de argint la Olimpiada de Astronomie şi Astrofizică dn Iran, 2009, şi una de bronz, în China, 2010 (doctorand în matematică la Oxford).

CV
Peste 30 de ani de astronomie
Numele: Ioan Adam
Data şi locul naşterii: 12 martie 1954, Huşi
Starea civilă: necăsătorit
Studiile şi cariera:Absolvent al Facultăţii de Fizică din cadrul Universităţii „Al. I. Cuza“ Iaşi (1978).
Coordonator al Cercului de Astronomie „Mihai Eminescu“ (1985-2016).
Coordonator al Filialei Vaslui a Societăţii Astronomice Române de Meteori (1989-2001).
Coordonator al Filialei Bârlad a Asociaţiei pentru Studiul Fenomenelor Aerospaţiale Neidentificate (1989-2009).
Preşedinte al Asociaţiei Astronomice „Sirius“ (2001-2016).
Membru în Comisia Naţională de Astronomie MECTS (2001-2012).
Lector al Centrului de Excelenţă pentru Astronomie de la Liceul „Mihai Eminescu“ Bârlad şi al Centrului de Performanţă pentru Astronomie, Fizică şi Ştiinţe – Călimăneşti (2002-2012).
Formator – Casa
Corpului Didactic Vaslui (2007-2012).
Locuieşt în: Bârlad.

Imagini din aceeasi galerie
  • Observarea activităţii solare
  • Conferinţa Diaspora 2010
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările