Turnu Severin: Gabriel Niculescu - Apără interesele a sute de salariaţi
0
Este un jurnalist talentat, cu fler, dar şi un lider de sindicat tenace. Deopotrivă se dovedeşte a fi şi un funcţionar public ireproşabil.
Atunci când s-a trasat hotarul dintre satul mehedinţean Corzu şi satul vecin din Dolj, Busu, Gabriel Niculescu avea 13 ani, dar se simţea cel mai puternic om din lume. „Stăteam cu un picior în judeţul Mehedinţi şi cu celălalt în Dolj“, îşi aminteşte jurnalistul severinean. De altfel, toată perioada copilăriei, cu vacanţele petrecute la bunicii dinspre mamă, în satul Corzu, ocupă un loc special în sufletul acestuia.
Clasele primare le-a urmat la Liceul Traian, unde era nelipsit de la toate concursurile şi întrecerile şcolare. În plus, era membru al Casei Pionierilor, unde activa la cercurile de navomodele, aeromodele şi electronică. În vacanţa dintre clasa a IV-a şi a V-a, Gabriel Niculescu a suferit un accident grav cu planorul, fiind la un pas de a-şi pierde viaţa. După luni întregi de spitalizare, s-a însănătoşit, dar a pierdut un an de şcoală. A continuat clasele V - VIII la Şcoala Nr. 10 din Severin, unde datorită profesorului Romanescu, a obţinut patru ani de-a rândul titlul de vicecampion naţional la atletism.
La sugestia dascălilor de aici a ales Liceul Industrial Nr. 1 din Severin. În timpul liceului, a absolvit Şcoala Populară de Artă, secţia regie - actorie, şi şcoala naţională şi internaţională de ghizi.
Din 1997 lucrează în administraţie
La sugestia profesoarei de limba română Elena Jianu, Gabriel Niculescu a ales Facultatea de Ziaristică. În anul 1978 semna primul articol în ziarul Severinului, „Viitorul“.
„Întotdeauna am adoptat o politică de echilibru, dar am luat atitudine atunci când reprezentanţii noştri semnalizau stânga, dar la primul colţ făceau dreapta. În anii ‘93-‘96 m-am opus derapajelor cu efecte devastatoare în economie, dar fiindcă materialele mele deranjau, m-am ales cu multe dosare penale pentru insultă şi calomnie“, povesteşte jurnalistul.
În decembrie 1997, la propunerea primarului Severinului de la acea vreme, Constantin Dinu, a acceptat postul de consilier la compartimentul relaţii cu publicul. „A fost o decizie foarte grea să renunţ la munca de la ziar, mai ales că dintotdeauna mi-am dorit să fiu jurnalist. Primarul m-a convins spunându-mi că eram cel mai potrivit pentru acest post datorită faptului că eu cunoşteam bine realităţile oraşului“, mărturiseşte Gabriel Niculescu.
La fel de activ s-a dovedit a fi şi în munca de administraţie, unde a ocupat pe rând mai multe posturi importante, fiind în perioada 2001-2004 şi consilier al prefectului. În 1998, a înfiinţat sindicatul Drobeta 98, în calitate de preşedinte reprezentând acum interesele a 670 de salariaţi.
ce-i place
„Am avut o soartă fericită. Pot să spun că sunt cel mai fericit om din lume. Dumnezeu m-a ajutat în tot ceea ce am făcut. Am o familie desăvârşită.“
ce nu-i place
„Lucrurile pe care nu le-am făcut. Dar nu am decât 54 de ani, aşa că este posibil să le fac în viitor.“
întrebări şi răspunsuri
Ce v-aţi propus să realizaţi în acest an?
G.N.: În plan profesional, să-mi dea Dumnezeu puterea să înţeleg mecanismele după care se ghidează societatea românească. Deocamdată am multe semne de întrebare în privinţa legislaţiei care vrea să ne coordoneze activitatea.
Ce vă place să faceţi în timpul liber?
G.N.: Îmi place să merg la casa pe care o am la Corzu, unde mă ocup de o plantaţie de pomi. În plus, în fiecare zi, obişnuiesc să alerg cel puţin 20 de minute.
Se încarcă comentariile...
