Turnu Severin: Eugen Dulbaba, premiat pentru „Avioane de hârtie“

Eugen Dulbaba

Membru al Societăţii Scriitorilor Danubieni, a ajuns la cel de-al optulea volum din carieră. Pasiunea pentru poezie îl îndeamnă să pună pe hârtie ceea ce simte.

Eugen Dulbaba e un om îndrăgostit de poezie încă de pe băncile şcolii. „Poezia a fost o dragoste mai veche a mea. Ca orice copil, am început să scriu versuri încă din clasele primare. În vremea aceea au fost primele mele încercări poetice, pe care evident că nu le-am publicat, dar m-au ajutat să exersez, să avansez şi să iubesc poezia. Bineînţeles, prima mea dragoste legată de poezie a fost Mihai Eminescu, o admiraţie care se menţine şi azi“, ne spune poetul. În prezent, este membru în Societatea Scriitorilor Danubieni şi figurează în Dicţionarul scriitorilor mehedinţeni şi în cel al personalităţilor mehedinţene. A ajuns la opt volume publicate, însă dorinţa de autoperfecţionare şi pasiunea pentru poezie îl determină să nu se oprească aici.
„Poezia este o stare de spirit, un fel de a fi. O simţi şi o ai în sânge. Timpul te învaţă să simţi poezia, iar dorinţa de a pune pe hârtie ceea ce simţi te face poet“, mărturiseşte Dulbaba.
Poetul severinean a debutat în anul 1988, în ziarul „Viitorul“, într-un interviu pe tema „Despre Eminescu“. Când vine vorba de amintiri, Eugen Dulbaba nu îşi uită mentorul şi nici persoanele care l-au ajutat pe parcursul carierei de până acum.

A scos prima carte la 16 ani

„În liceu, mergeam la cel care a fost mentorul meu, profesorul Dan Buciumeanu. Lui îi înmânam poeziile mele, iar dânsul m-a îndrumat şi susţinut întotdeauna. Din păcate, în vremea aceea se publica o carte foarte greu, aşa că profesorul ridica neputincios din umeri, deşi îmi aprecia lucrările. Să apari cu o carte publicată, la vârsta de 16 ani, era pe atunci aproape imposibil. Dan Buciumeanu este omul care m-a învăţat, în primul rând, să simt poezia. Mai târziu, mi-a întins o mână distinsa doamnă a poeziei mehedinţene, Ileana Roman.
Prima carte publicată de poet a fost „Fără titlu“, apărută în anul 2001. Au urmat alte opt volume. „Avioane de hârtie“ a fost premiat la un concurs de poezie, la Constanţa, în timp ce „Înfrângeri ascunse“ a primit un premiu la „Târgul Naţional de Carte“, desfăşurat în Severin, în anul 2007.
Eugen Dulbaba se declară un admirator al literaturii române, dar şi al scriitorilor mehedinţeni, atât cei consacraţi, cât şi cei tineri, care vin din urmă.

Crede că poezia mehedinţeană are viitor

„Sunt un mare admirator al literaturii române. Există câţiva scriitori români contemporani, de excepţie, precum Ştefan Augustin Doinaş, Geo Bogza sau Nicolae Breban. Din păcate, literatura română nu prea este mediatizată şi e puţin băgată în seamă, deşi ar merita mult mai mult. Zona Mehedinţiului are valori care vin din urmă. Sunt foarte mulţi tineri care dovedesc faptul că literatura şi poezia mehedinţeană au un viitor“, încheie poetul, care a scris deja jumătate din următorul volum, pregătit pentru anul 2010.

întrebări şi răspunsuri
Aveţi un poet preferat?
E.D.: Eminescu, Gellu Naum, Simona Popescu, Ana Blandiana. Internaţionali, îmi plac Puşkin, Lermontov, Valery, Dante, Petrarca, Baudelaire. Sunt doar câţiva dintre preferaţii mei.
Dintre toate volumele dumneavoastră, pe care îl socotiţi cel mai reuşit?
E.D.: Ca orice autor, consider cea mai nouă apariţie, drept ceam mai reuşită. Consider că volumul „Dimensiuni alungate“ este cel mai matur şi mai bine închegat dintre volumele mele.

ce-i place
„Îmi place literatura, în special rusă, română, sud-americană şi franceză. Iubesc marea şi femeile. Îmi place foarte mult cafeaua.“

ce nu-i place
„Nu-mi plac demagogii şi parveniţii. În general, nu pot să suport omul fals. Nu-mi place societatea în care trăiesc.“