Turnu Severin: Claudia Ţuţuman, ziarista pasionată de muzică

Chiar dacă nu și-a îndeplinit visul de a cânta pe scenă, Claudia iubește munca de repoter și își dorește o carieră lungă în domeniu.

Claudia a avut o copilărie fericită. Primii șapte ani i-a petrecut la țară, la bunici, părinții fiind mult prea ocupaţi cu serviciul. A venit în oraș când a început clasa întâi.
”Eram tunsă ca un băieţoi şi mama mă îmbrăcase într-o uniformă demodată. Am prins loc în prima bancă, unde m-am aşezat lângă vecina de pe scară, dar n-am rezistat prea mult acolo pentru că aveam prea multă energie şi atrăgeam atenţia doamnei  învăţătoare. M-am înţeles dintotdeauna mai bine cu băieţii şi am făcut numai năzbâtii împreună. În clasa a 4-a, într-o pauză, ne jucam Ţară, ţară, vrem ostaşi. Când am fost aleasă, atât de entuziastă am fost, mi-am făcut elan, am trecut prin zid dar am aterizat în poarta de fier de la intrare. Atunci m-am ales cu 3 copci şi craniul fisurat”  își amintește amuzată Claudia
 Până în clasa a opta a fost studioasă, premiantă, dar şi un mic drăcuşor. A făcut parte din corul şcolii şi a cântat la spectacolele de la teatru organizate de şcoală.
La informatică stătea pe net
“Am prins nişte colegi puţin mai tocilari, dar şi ţăcăniţi. Nu m-am omorât cu matematica, cât despre informatică…abia aşteptam orele de „laborator”, să intru pe internet şi să stau pe Mirc. De aici a pornit mania calculatoarelor şi n-am scăpat nici în ziua de astăzi de ea.”  spune Claudia
După bacalaureat a preferat să rămână acasă pentru că nu era încântată de ideea de a locui la cămin, cu alte fete. S-a înscris la Colegiul Universitar din Drobeta Turnu Severin și a fost admisă prima la specializarea birotică, cu 9,66. A primit şi bursă de studii. După terminarea cursurile, a pornit la vânătoare de joburi. A trimis CV-uri în stânga şi-n dreapta, a fost la numeroase interviuri dar în zadar.  Târziu, s-a angajat la un centru de copiere, unde a rezistat puţin peste un an, apoi, măcinată de frustrări, și-a făcut bagajul şi a plecat în Cluj.
“Nu m-am descurcat cu chiria şi am migrat în Botoşani, unde mi s-a oferit oportunitatea de a debuta în presă. Am cunoscut tot felul de personalităţi: actori, cântăreţi, politicieni. Am obţinut câteva exclusivităţi naţionale, am organizat şi un concert cu Ovidiu Jacobsen-cel care a reprezentat Norvegia la Cerbul de Aur, însă dorul de casă m-a trimis înapoi în Severin.” povestește Claudia
 La începutul acestui an, a ajuns în presa locală, a continuat cu alte exclusivităţi naţionale, obţinând un interviu cu Klayton, cel care a pus bazele proiectului Celldweller (este american şi compune muzică pentru filme şi jocuri video). Este foarte  încântată de ceea ce a realizat până în prezent, şi speră să rămână în această breaslă cât mai mult timp.

Ce planuri de viitor ai?
 C.Ț.Îmi propun să-mi îndeplinesc un vis de când eram mică acela de  a ajunge pe scenă. Cred că am o voce plăcută, nu poluez fonic. Şi îmi doresc să devin cea mai cunoscută şi apreciată jurnalistă din ţară pe domeniul meu preferat: showbiz. Iar când „voi creşte mare”, poate îmi voi întemeia şi o familie
Care a fost cel mai important moment din viaţă?
C.Ț  Au avut loc foarte multe schimbări în viaţa mea, încât n-aş putea nominaliza un singur eveniment. Probabil luarea deciziei de a pleca „în lume” a schimbat cursul lucrurilor şi de aici a pornit efectul de domino: am învăţat să fiu mai responsabilă, să apreciez puţinul pe care îl am şi să nu fac compromisuri pentru a ajunge unde îmi doresc. Astfel, de la o simplă xeroxistă am „evoluat” la secretară şi apoi la reporteriţă.

Ce-i place: „Să mă întâlnesc în weekend-uri cu grupul meu şi să filosofăm pe orice temă; să ascult rock; să îmi bag degetele prin instalaţia electrică sau să zugrăvesc. Şi ador peştişorii, sunt înnebunită după „guppy” şi „jandarmi”

Ce nu-i place: “Incultura, ţărănimea de la oraş, falsitatea sau persoanele care încearcă să pară altceva decât ceea ce sunt. Şi nu pot să agreez „vedetele” care au uitat de unde au pornit, manelele, vecinii cârcotitori.”