Turnu Severin: În satele mehedințene, strugurii se culeg în familie

Turnu Severin: În satele mehedințene, strugurii se culeg în familie

Fie că se ocupă cu comerțul, fie că folosesc strugurii pentru producția proprie, oamenii se adună, cu mic cu mare, la cules. În această perioadă, sutele de hectare de vie din Mehedinți sunt populate de culegătorii care îndeplinesc o tradiție seculară.În satele mehedințene, culesul strugurilor e privit ca un moment de relaxare în natură, alături de familie și prieteni.

În satele mehedințene, culesul strugurilor e privit ca un moment de relaxare în natură, alături de familie și prieteni. Majoritatea proprietarilor de terenuri cultivate cu viță de vie, culeg strugurii pentru uz propriu. Tradiția culesului este moștenită din generație în generație și a devenit un adevărat ritual, pe care culegătorii îl urmează cu strictețe. „Pe pământul ăsta, familia mea are vie cam de 120-130 de ani. Niciodată nu am vândut strugurii, deși culegem peste 1 tonă în fiecare an. Îi culegem pentru noi, pentru familie și pentru prieteni și avem un beci plin cu sticle de vin,  producție proprie”, ne spune cu mândrie Vasile Vucu, proprietarul unei mici podgorii din Breznița de Ocol.

Ritualul culesului diferă de la o zonă la alta sau de la o podgorie la alta, dar câteva elemente sunt comune tuturor. Culesul începe cu distribuirea pe grupuri a participanților, fiecărui grup revenindu-i câte un coș împletit din răchită sau o găleată pentru a depozita fructele culese. Oamenii cântă sau își povestesc întâmplările din zilele precedente, transformând culesul într-un prilej de socializare. După ce fructele bahice ajung în coșuri, ele sunt apoi zdrobite și presate, pentru a începe procesul de vinificație, iar o parte din struguri sunt păstrați pentru consum. „Strugurii trebuie zdrobiți cât mai curând, imediat după ce au fost culeși dacă se poate, ca să fie vinul mai gustos. După ce îi zdrobim și îi presăm, îi punem în butoaie curate și îi lăsăm la fermentat. În câteva zile tragem mustul și apoi vinul.

Noi facem totul manual, că nu ne permitem altfel și în plus, așa am învățat de la părinții și bunicii mei”, ne spune Gheorghe Pândaru, un alt proprietar de vie. „E mult de muncă la vie. Tot anul trebuie să ai grijă de ea, eu de exemplu am muncit-o de 4 ori anul ăsta. Ce-i drept, sunt mândră de strugurii mei și acum, la vremea culesului, îți vezi roadele muncii de peste an”, povestește Elena Popescu, proprietara unei vii din localitatea Broșteni.