Terenul de sub fabrica „Cerna”, mină de aur

Aşa arată fabrica de bomobane după 11 ani de la închidere

 Moştenitorii primul proprietar al fabricii şi lichidatorul se luptă pentru clădire, dar miza este terenul pe care se află fabrica, situat în centrul oraşului

Fabrica de Bomboane „Cerna”, trăieşte cea mai întunecată perioadă a existenţei.

De unsprezece ani, una dintre cele mai recunoscute unităţi economice ale judeţului este prinsă în procesele dintre lichidatorul judiciar şi urmaşii proprietarului care par a nu avea finalitate.

"Fabrica este revendicată de foşti mostenitori. A fost un prim proces pe legea 10, s-a ajuns până la Curtea Supremă, iar acolo le-a dat câştig de cauză pentru că la Curta de Apel Craiova n-a fost evocat fondul.

S-a făcut din nou contestaţie, de reclamanţi, la Tribunalul Mehedinţi, iar de aici au fost strămutaţi la Tribunalul Bucureşti ”, a declarat Florin Ştiucă, lichidatorul societăţii.

CLICK PE POZE CA SĂ VEZI CUM ARATĂ ACUM  CLĂDIREA

Practic, judecata se face pe un puţ pentru că fabrica nu mai este. Societatea comercială a fost construită în anul 1902 de către germanul Iosif Gradl, sub denumirea de „Mercur”, în 1958 fabrica a luat denumirea de „Cerna”, iar după declaraţiile lichidatorului, în 1972 fabrica a fost reconstruită din temelii.

“Din documentele  reconstituite şi probele tehnice depuse la dosarul în cauză, rezultă că numai un puţ se mai păstrează din fosta fabrică şi acela este nefolosibil”, a precizat Florin Ştiucă.

Moştenitorii de gradul IV ai lui Iosif Gradl revendică terenul şi clădirea.După 1989, fabrica a fost preluată de fostul F.P.S., după care a ajuns pe mâinile AVAS.

Imediat după 1989, datoriile unităţii au început să se adune, astfel că la ora actuală, acestea se ridică la peste 8 miliarde şi jumătate  de lei vechi.

Chiar dacă până în 2001, foştii patroni au schimbat centrala termică şi au încercat să scadă costurile de producţie, datoriile au tot crescut.

”Fabrica a intrat în faliment în anul 2000, la masa credală datoriile au ajuns în jur de 8 miliarde şi jumătate de lei vechi, aici au lucrat 200 de persoane.

Eu, din dorinţa de a păstra nişte locuri de muncă am  vândut, acum cinci ani,  o parte din utilajele din fabrică unui craiovean cu condiţia să le folosească în actuala fabrică, prin această situaţie păstrând şi integritatea fabricii.

În momentul evaluării  fabricii în 2001, preţul era de 150.0000 de dolari, toate utilajele care au rămas sunt depăşite şi nu mai pot fi vândute”, a adăugat lichidatorul.

Cel care a revendicat fabrica de bomboane şi se judecă  pentru ea  a fost judecător la Tribunalul Timişoara şi acum a ieşit la pensie.

Terenul este dorit şi de agenţi imobiliari, nu doar de moştenitori. Acest lucru pentru că este situat în zona centrală şi aici se poate construi orice.

” 200 de euro pe metru, numai pentru teren, nu sunt expert evaluator, dar ca agent imobiliar terenul este foarte valoros, mulţi se bat  pe el, inclusiv eu.  La agenţia  imobiliară  se calculează, preţul pe teren şi preţul pe metru construit.

Acolo merge ceva făcut frumos, cred că sunt 5000 de metri pătraţi. Merge construit o pensiune, un restaurant, terenul acum este 1000 de euro gol. Nu mai este nimic de cumpărat în oraş”, a declarat Cătălin Golumbină, agent imobiliar.

Cât a investit statul român şi ce a rămas de la fondatorul fabricii doar documentele o pot spune. Ele nu au fost cercetate de nicio parte implicată în procesul pentru fabrica de bomobane.

“Eu presupun că asemenea documente din fondul arhivistic desluşesc o mare parte din probleme  despre evoluţia acestuia.

Cei interesaţi de cercetarea acestui  fond arhivistic , care are ca date extreme anii 1915-1999, o pot face potrivit legistlaţiei Arhivelor Naţionale, legii 16 pe 1996 care prevede că accesul se face după treizeci de ani de la emiterea lor”, a declarat Tudor Răţoi, director la Arhivele Naţionale Mehedinţi.