Fiul savantului Ştefan Odobleja: „Avea încredere în semenii săi deoarece era conştient că ideile sale se vor confirma în viitor”
0
În 1938, Ştefan Odobleja stabileşte temele de bază ale ciberneticii în lucrarea Psihologia consonantistă, publicată la Paris. Această lucrare a apărut cu zece ani înaintea de tipărirea ideilor americanului Norbert Wiener - care este cunoscut ca iniţiator al ciberneticii.
Medicul Ştefan Odobleja, creatorul psihocibernetcii şi părintele ciberneticii generalizate, s-a născut la 13 octombrie 1902 în satul mehedinţean Valea Hoţului. A făcut liceul la Drobeta Turnu Severin şi Facultatea la Bucureşti ca bursier al Institutului medico-militar. Ca medic militar, şi-a exercitat funcţiile profesionale în diferitele garnizoane din Brăila, Turnu Severin, Lugoj, Lipcani, Dorohoi, Turda, Tîrgovişte, Cernavodă, Bucureşti şi Dej. El ia parte la cel de-al doilea război mondial ca medic de regiment şi şef de ambulanţă. După război el se va retrage din activitate şi va trăi ca pensionar până la moartea sa survenită în 1978.
Ştefan Odobleja a publicat în 1929 studiul „Metodă de transsonanţă toracică” în Buletinul medico-terapeutic în care el enunţă pentru prima oară legea reversibilităţii prin care înţelegea retroacţiunea generalizată. O lucrare a lui Ştefan Odobleja „La phonoscopie”, apărută la Paris (Editions Gaston Doin 1935), a obţinut premiul „General Doctor Papiu Alexandru” acordat celor mai de seamă studii scrise de medicii militari. Un alt eveniment important în viaţa lui Ştefan Odobleja a fost participarea lui la Congresul Internaţional de Medicnică Militară din Bucureşti, 8-12 iunie 1937, la care a prezentat un raport pe tema fonoscopiei şi a distribuit un prospect în care anunţa apariţia operei sale capitale „Psychologie Consonantiste”. La Congres a participat şi o delegaţie de medici ai marinei americane condusă de William Seaman Bainbridge care, ca şi alţi participanţi, a acordat o atenţie specială comunicării şi, mai ales, demonstraţiilor practice ale lui Odobleja.
„Tatăl meu a fost cunoscut în acei ani pe plan internaţional, deoarece el a participat cu articole de specialitate la întrunirile ştiinţifice, întruniri la care s-a făcut repede remarcat datorită ideilor sale de anvergură la acele timpuri, iar lucrările sale au fost redactate într-o limbă de circulaţie internaţională, limba franceză”
spune inginerul Ştefan Odobleja, fiul savantului, cel care conduce Fundaţia „Ştefan Odobleja” din Drobeta-Turnu Severin.
„Psychologie Consonantiste” a apărut la Editura pariziană Librairie Maloinein cauza accelerării încordării internaţionale europene şi izbucnirii războiului, Editura nu a mai apucat să se ocupe de difuzare, dar Odobleja a reuşit să expedieze circa 20 de exemplare la bibliotecile universitare şi medicale din lume şi 20 de exemplare la o serie de specialişti străini. Lui Bainbridg, Odobleja i-a trimis cinci exemplare, iar medicul american l-a asigurat că le va plasa în cele mai indicate locuri. Lucrarea monumentală a savantului român a fost prezentată în Psychological Abstracts din ianuarie 1941, sub semnătura lui S. M. Strong, dar în general a avut foarte puţine recenzii şi a fost practic ignorată multă vreme. Ştefan Odobleja şi-a continuat cecetările mai ales în direcţia elaborării unei logici din care au rămas îm stadiu de manuscris zeci de mii de pagini. Începând din anul 1972, când a citit autobiografia lui Norbert Wiener, Ştefan Odobleja s-a consacrat demonstrării ideii că originea ciberneticii se află în psihologie şi că „cibernetica s-a născut în România în anul 1938” prin lucrarea sa „Psychologie Consonantiste”. În acest sens, pentru a-şi marca parternitatea, el a publicat o lucrare specială, care a apărut în chiar anul morţii sale: Psihologia consonantistă şi cibernetica, cu o substanţială prefaţă a lui Mihai Golu.
În august 1978 a avut loc Congresul de cibernetică şi sisteme de la Amsterdam, unde s-au aniversat 30 de ani de la apariţia ciberneticii lui Norbert Wiener. Fiul savantului povesteşte că din cauza faptului că Ştefan Odobleja era ţintuit la pat de o boală nemiloasă, cu toate că a avut toate formele internaţionale de participare, s-a hotărât în ultimă instanţă, ca lucrarea sa „Diversitate şi unitate în cibernetică”, să fie prezentată de un delegat, ing. Stelian Bajureanu. După prezentarea lucrării lui Odobleja, s-a scandat „40 de ani de cibernetică”, deşi se aniversau „30 de ani de cibernetică” şi pe Norbert Wiener.
„Lucrările congresului internaţional de cibernetică şi sistem din 1978 au fost conduse de J. Rosse care, văzând recunoaşterea priorităţii româneşti a venit în România şi a pus medalia N. Wiener în pieptul lui Nicolae Ceauşescu pentru merite în cibernetică. Şi asta pentru a câştiga protecţia conducătorilor români şi care doreau să fie gratulaţi cu înalte distincţii ştiinţice. Să nu uităm că se purta cu emfază de către Elena Ceauşescu titlul de academician de renume mondial. Unul din apropiaţii familiei conducătoare, Manea Mănescu, care se ocupa de cibernetică, a început să restricţioneze avântul intern, dar nu a putut să stăvilească recunoaşterea internaţională”, spune inginerul Ştefan Odobleja.
În 2-3 noiembrie 1979, la un an după decesul lui, la Drobeta-Turnu Severin a avut loc un simpozion celebrând 40 de ani de la fundamentarea conceptului ciberneticii generalizate la care au fost prezentate 32 de comunicări din diferite discipline.
În urma unei „Mese rotunde” organizată la Lugoj (26-27 iunie 1982), ale cărei lucrări au fost publicate la editura Nagard sub titlul „Cibernetica generalizată Ştefan Odobleja” (1982), a început acţiunea de înfiinţare a „Academiei de Cibernetică generală Ştefan Odobleja”. A urmat organizarea unui „Simpozion internaţional Ştefan Odobleja”, la 80 de ani de la naşterea întemeietorului ciberneticii generalizate (Lugoj 22-24 octombrie 1982), la care participanţii din ţară şi străinătate au hotărât constituirea unei Academii de Cibernetică Ştefan Odobleja, înregistrată în Elveţia. În 1983 lucrările reuniunii au fost publicate tot la Nagard („Actele Simpozionului internaţional Ştefan Odobleja, Lugoj, 1983”).
„Nu este real tot ce s-a scris despre tatăl meu”
De-a lungul anilor au circulat o serie de legende despre savant. Inginerul Ştefan Odoblaja spune că despre tatăl său s-au spus multe neadevăruri: „Nu este real tot ce s-a scris despre tatăl meu. Au apărut, într-adevăr, şi destule legende. Privind spre Olimp, el nu era atent la micile şicane făcute de „mitici”, de pigmei. Nu a murit sărac, aşa cum au spus unii care nu l-au cunoscut, toată viaţa a fost un om pedant. În ultimii ani ai vieţii a fost un om puternic, dar a primit destule lovituri, printre care incendierea casei natale din satul unde s-a născut (Valea Hoţului, astăzi „Ştefan Odobleja”), eveniment întâmplat imediat după Congresul de cibernetică din anul 1975. Mereu era în criză de timp. Avea încredere în semenii săi şi, mai ales în tineret doarece era conştient că ideile sale se vor confirma în viitor”.
Fundaţia vrea să ridice o casă memorială
Fundaţia Ştefan Odobleja a tradus din limba franceză, după 75 de ani „Fonoscopia”. Manuscrisele lui Ştefan Odobleja de la Arhivele Naţionale Mehedinţi, care au fost şi microfilmate ca o măsură de siguranţă, însumează 250.000 – 280.000 de file, din care 50.000 de file sunt manuscrise de logică. „S-a publicat Introducere în logica rezonanţei (scrieri inediate) şi, după aprecierile acad. Alexandru Surdu ar mai fi de apărut încă nouă volume de logică. Sperăm să reuşim să le scoatem la lumina tiparului”, spune fiul savantului. De asemenea, fundaţia a demarat lucrările în vederea construirii unei Şcoli de Vară (tip Vălenii de Munte) şi a ridicării Casei Memoriale, casă ce a fost incendiată.
În anul 2010, savantul Ştefan Odobleja a fost reînhumat în cimirul ortodox „Sfântu Gheorghe” din Drobeta Turnu Severin în sectorul rezervat eroilor neamului. A fost un act de dreptate, până la urmă, pentru că savantul este şi unul dintre eroii celui de-al doilea război mondial , fiind ofiţer medic în armata regală română.
De Ştefan Odobleja amintesc, prin numele ce îl poartă, două licee - unul în Turnu-Severin, celălalt în Bucureşti, Spitalul Militar de Urgenţă din Craiova, dar şi satul în care s-a născut, în 1902, numit până în 1968 Valea Hoţului, şi devenit prin lege adoptată de Parlament în 2004 "Ştefan Odobleja".
Se încarcă comentariile...
