Povestea lui Ştefan Boboc, veteranul de 100 de ani care a ajuns la spital de două ori în viaţa lui:  „Eu nu ştiu ce e aia boală”

Ştefan Boboc, un veteran de război din comuna mehedinţeană Greci, a ajuns la vârsta de 100 de ani. Este sănătos tun şi  încă îşi mai ajută familia la treburile din gospodărie. În toţi aceşti ani a ajuns doar de două ori la spital pentru probleme minore de sănătate.

Când îl vezi pe nea Ştefan de la Bâltanele nu zici că ar avea 100 de ani. E mai sprinten şi cu poftă de viaţă faţă de mulţi alţi localnici care nici măcar nu au ajuns la pensie. A scăpat teafăr din război, de care îşi aminteşte cu groază. „Război să nu mai facă nimeni. De aici din sat, doar eu mai sunt în viaţă din bărbaţii care au fost pe front. Am primit medalia pentru eliberarea de sub jugul fascist, spune cu apăsare Ştefan Boboc, soldat la Vânătorii de munte de la Deva”. Era cât pe aici să scape de armată fiindcă nea Ştefan are doar un metru şi 48 de centimetri, dar nu a fost să fie aşa.

„Eram la spitalul militar din Deva şi când căpitanul făcea actele ca să mă trimită acasă, a venit maiorul Ce e aici? Ce e aici? Ajutaţi-l domnule, daţi 1,50 m, ca să facă şi el armata, să nu râdă muierile de el în sat. Dar să ştiţi că apoi nu m-am făcut de râs, întotdeauna eram primul la instrucţie sau la tragere. Mereu eram dat exemplu, ceea ce bineînţeles că nu prea era pe placul camarazilor mei. Eu am fost spirt şi în armată şi peste tot”, povesteşte nea Ştefan.

A împlinit 100 de ani

Pe 21 iunie, a împlinit fix 100 de ani, o vârstă frumoasă, cu multe amintiri care îl copleşesc. Din 1980 îi bate poştaşul la poartă ca să-i aducă pensia, una modestă, dar la care se mai adaugă şi cea de veteran de război. Vorbeşte cu seninătate despre tinereţe, despre primul lui loc de muncă după război, despre căsătoria cu o fată din sat, dar mai ales despre modul cum a ales să trăiască: în simplitate şi echilibru. De altfel, crede că tocmai echilibrul, faptul că niciodată nu a făcut excese de niciun fel au fost ingredientele de succes ale unei vieţi fără probleme medicale. 

„Am fost un om liniştit, nu m-am certat cu nimeni, nu m-am bătut cu nimeni, poliţia a venit la mine la poartă când mi-au dat gradul de plutonier”, spune Ştefan Boboc. Nu poartă ochelari de vedere şi niciodată nu s-a dus la medic pentru a-şi face analizele medicale.

„Eu nu ştiu ce e aia boală”

Şi totuşi e sănătos tun. Nea Ştefan a ajuns doar de două ori la spital şi asta nu pentru chestiuni medicale grave, ci pentru două intervenţii minore. O dată pentru o bubă şi în alt rând pentru că s-a lovit la ochi în timp ce curăţa viţa de vie. 

“A fost o dată internat cu o bubiţă, şi o dată a fost cu ochiul, a tras de o viţă şi l-a pocnit peste ochi şi i-a spart cristalinul, a trebuit să-l operăm”, ne spune fiica sa, Elena Burlacu (70 de ani), cea care îl îngrijeşte de altfel pe tatăl său fiindcă soţia sa a murit de mai mulţi ani.

„Eu nu ştiu ce e aia boală. Mănânc de toate şi beau de la apă în sus. Eu m-am îmbătat în 100 de ani doar de două ori. Am pus ţigara o dată în gură, eram în timpul războiului. Nici cafea nu am băut, dar beau vin, ţuică”, zice nea Ştefan.

Marea lui durere: pământul nemuncit

În liniştea satului Bâltanele aparţinător comunei mehedinţene Greci, unde mai trăiesc doar 280 de localnici, nea Ştefan îşi duce traiul într-o casă modestă, dar bine îngrijită. A iubit întotdeauna ordinea şi disciplina, iar acum îl doare sufletul când vede terenurile agricole nemuncite. E marea lui durere, faptul că satul nu mai are viaţă, că tinerii au luat drumul străinătăţii şi că pământul nu mai este muncit ca pe vremuri: „Pe o parte a fost bine că ne-au dat pământul după 1990, pe de altă parte, nu. Uite, câmpul stă nemuncit, nu are cine să-l muncească, tinerii au luat drumul ţărilor străine. Acum eu nu mai am nevoie de politicieni, mă mai uit la ştiri, dar mint toţi”. De altfel, şi acum la 100 de ani îşi ajută fiica în gospodărie fiindcă în viaţă s-a ghidat după principiul că “munca te ţine în formă”. Acum, la 100 de ani, îşi doreşte doar să fie sănătos şi să se bucure de nepoţii şi strănepoţii săi.