Piţărăii de la Crainici de Mehedinţi, un obicei străvechi păstrat de la strămoşii noştri daci
0
Peste câteva ore, micuţa localitate mehedinţeană Crainici îmbracă haine de sărbătoare, uliţele satului se vor umple de copii, care bat din poartă-n poartă ca să aducă prin colinde Vestea Naşterii Domnului. Gazdele îi răsplătesc pe micuţi cu mere, nuci şi nişte colăcei numiţi piţărăi.
La Crainici, o localitate menţionată într-o mică monografie a Raionului Strehaia încă din anul 1330, mai trăiesc puţin peste 100 de familii. Mulţi dintre localnici au plecat în lume pentru un trai decent, iar casele părăsite stau mărturie. Duc dorul de ţară şi de plaiurile natale şi atunci când timpul le permite vin aici, la Crainici, în acest colţ rupt din rai, pentru a-şi încărca bateriile. Oamenii care au rămas la Crainici păstrează însă cu sfinţenie tradiţiile moştenite din bătrâni, se mândresc cu ele şi le duc mai departe prin copiii satului. De 40 de ani de când slujeşte la catedră, a avut grijă învăţătoarea satului, Dorina Crăiniceanu, ca elevii săi să respecte tradiţiile locului. Este omul datorită căruia prichindeii îmbracă acum cu mare drag portul popular.
„Satul românesc este rădăcina noastră”
„Aceste tradiţii le duc cu cea mai mare plăcere. Aş vrea să vă spun că pe mine satul românesc, mai ales satul meu, mă pătrunde până în străfundul inimii. Când am venit aici învăţătoar, copiii nu foloseau costumele populare, deşi eu ştiam sigur că bunicile lor le-au pus bine şi le-au păstrat acolo, într-o ladă de zestre. Şi m-am rugat de ele, au scos costumele, iar copiii sunt o minune, când îi văd îmbrăcaţi aşa mă gândesc că probabil aceasta este uniforma României. Ia românească, costumaşele îţi dau sentimentul că satul românesc este rădăcina noastră, a românilor, că aici tradiţiile încă se păstrează”, spune Dorina Crăiniceanu.
Un alt român adevărat
Şi pentru că lângă oamenii buni se alătură tot oameni de calitate, Delia Mladen este un alt localnic care încearcă să pună în valoare această zonă mirifică a Mehedinţiului. Prea puţini turişti vin la Crainici fiindcă autorităţile nu fac nimic pentru dezvoltarea acestei zone, pentru promovarea acestor locuri.
Delia a deschis la Crainici o pensiune agroturistică şi încearcă cu forţe proprii să aducă turiştii aici. A întins şi o mână de ajutor oamenilor necăjiţi din aceste locuri, punând bazele unui mic atelier de confecţionat ii. Cu banii obţinuţi, femeile de aici îşi ţin copiii la şcoală.
Am găsit-o pe Delia în această dimineaţă pregătind colăceii, numiţi la Crainici „piţărăi”, care se oferă copiilor în Ajunul Crăciunului.
„Acum mă pregătesc să fac piţărăii. Tradiţia lor o păstrăm de ani de zile, îmi amintesc că bunica mea m-a luat de mână şi m-a dus prin sat după ei şi acum, la rândul meu, iau şi eu copilaşii prin sat, îi plimb şi strig din poartă în poartă: <<Daţi colacul şi cârnatul, că de mâine mă duc la altul>>”, spune Delia.
Energia debordantă a Deliei ne-a făcut să ne întrebăm dacă nu are cumva un secret bine ascuns prin care reuşeşte să fac faţă cu succes atâtor proiecte. “Pur şi simplu iubesc aceste locuri”, ne spune Delia.
Obiceiul piţărăilor la Crainici-Mehedinţi
Cum se pregătesc piţărăii
Reţeta după care se pregătesc aceşti piţărăi am aflat-o de la Margareta Dăogaru, un alt localnic care respectă cu sfinţenie tradiţiile locului: “Făina trebuie adusă de seara la căldură, apă călduţă, drojdie şi sare şi mult suflet. Se frământă ca să iasă un aluat mai vârtos, după aceea se lasă la crescut cam cât considerăm noi că trebuie să crească un aluat de pâine şi apoi se taie piţărăii, se modelează şi se pun în tăvi şi în cuptor”. Din cuptorul Margaretei ies aburind primii piţărăi, pe care femeia îi unge repede cu apă şi zahăr „ca să fie moi”.
Peste câteva ore vor ajunge în trăistuţele copiilor, care vor veni în colindat şi care aici la Crainici se numesc tot piţărăi. „Îi primim cu colăcei, cu nuci, cu mere, iar celor mai în vârstă le dăm şi o colindă în mână ca să poată să meargă, un colac, un pahar de ţuică, de vin şi cu multă bucurie”, zice Ioana Ţăpârdea, o localnică din Crainici.
Tradiţia piţărăilor, un obicei străvechi
Preotul satului, Daniel Raţă, spune că tradiţia piţărăilor îşi are rădăcinile încă din vremea strămoşilor noştri daci: „Sunt mai multe variante, una dintre ele spune că ar de pe timpul strămoşilor noştri daci, care la sfârşitul anului aduceau mulţumire prin diferite daruri lui Zamolxes.Odată cu apariţia creştinismului pe teritoriul ţării noastre se spune că piţărăii este un obicei care are legătură cu aducerea darurilor păstorilor la ieslea unde s-a născut Mântuitorul nostru Isus Cristos. O altă tradiţie ne spune că piţărăii sunt acea pomană pe care oamenii o aduc în cinstea celor 14.000 de prunci pe care regele Irod i-a omorât în căutarea pruncului Isus Cristos”.
După ce au pregătit colăceii, gospodinele satului s-au apucat de plămădit pâinea, care nu va lipsi mâine de pe masa de Crăciun, când sunt aşteptaţi să sosească în sat rudele şi apropiaţii.
Se încarcă comentariile...
