Cum a fost arestat Soloholmes, cel mai periculos rom din Craiova anilor '80. „Plecau cu maşinile şi tâlhăreau tot ce găseau în cale“

Cum a fost arestat Soloholmes, cel mai periculos rom din Craiova anilor '80. „Plecau cu maşinile şi tâlhăreau tot ce găseau în cale“

Acţiunea Jiul 1980

„Acţiunea Jiul 1980”, acesta a fost numele de cod al unei acţiuni de amploare, organizată de Inspectoratul General de Miliţie (I.G.M.)  - Direcţia Judiciară, în anul 1980. Operaţiunea presupunea anihilarea unei reţele de infractori din rândul romilor craioveni, acuzaţi de fapte comise cu violenţă.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un grup de ofiţeri din Direcţia Judiciară a Inspectoratului General de Miliţie, cărora li s-au alăturat şi alţi câţiva ofiţeri specializaţi în activităţi de investigaţii pe infracţiuni cu violenţă, desemnaţi din mai multe inspectorate ale ţării, în total, vreo douăzeci de ofiţeri, au lucrat “sub acoperire” pe raza judeţului Dolj.

Miliţia din judeţul Mehedinţi a trimis să participe la această acţiune, ca ofiţer specialist în infracţiuni cu violenţă, pe tânărul locotenent la acea vreme, Dumitru Tudor, de la Serviciul Judiciar, care avea circa cinci ani de experienţă. <<Mi-am făcut bagajul şi m-am prezentat la hotelul “Jiul”, astăzi, “Ramada”, din Craiova, unde aveam baza. Toată echipa a fost prezentată conducerii hotelului ca fiind un grup de ofiţeri din M.Ap.N, care veniseră în inspecţie la Fabrica de avioane de la Craiova. Aceasta a fost acoperirea noastră în toate cele şase luni în care am acţionat în Dolj>>, povesteşte Dumitru Tudor.

Ce se întâmplase?

Şeful I.G.M. la acea vreme era generalul locotenent Constantin Nuţă, iar locţiitor era nimeni altul decât vestitul şi temutul general Mihalea Velicu.

„Ţiganii din Craiova, în special cei din cartierul Faţa Luncii, parcă înnebuniseră. Plecau cu maşinile pe drumurile europene sau naţionale, şi tot ce găseau în cale, în special, turişti străini, îi tâlhăreau, cum se spune, la drumul mare”, spune Dumitru Tudor.

Se adunaseră sute de astfel de cazuri, şi tocmai de aceea, fiind vorba de infracţiuni comise pe raza mai multor judeţe, acţiunea era coordonată de I.G.M.- Direcţia judiciară. Din partea acesteia, acţiunea era coordonată de către colonelul Secu, şeful Direcţiei cercetări penale, şi de colonelul Alflorii, ofiţerul specializat pe romi, coordonator la nivel naţional, mehedinţean din Gârla Mare. Dumitru Tudor, actualmente pensionar şi directorul unei agenţii de detectivi particulari din Drobeta Turnu Severin, spune că pe colonelul Alflorii îl cunoştea toată “floarea ţigănimii” din ţară, şi nu degeaba i se spunea în glumă, „bulibaşa cu epoleţi”. Tremurau romii numai când auzeau de numele lui, povesteşte Tudor. Era vestit şi extrem de dur cu ţiganii.

Căderea lui Soloholmes

În timpul anchetei, fuseseră prinşi zeci de romi, dar le scăpa printre degete tocmai “capul”, liderul lor, vestitul Soloholmes. La acea vreme, acesta era romul cel mai periculos din Craiova. Avea la activ zeci de tâlhării comise cu acte de cruzime, două omoruri, sute de furturi din locuinţe. Fusese arestat de ofiţerii din Craiova, dar evadase din arestul Miliţiei şi nu ştia nimeni unde se ascunde. De frica lui, nicio persoană nu dădea declaraţii despre el. La un moment dat, unul din ofiţeri, locotenentul major Constantin Stancu de la Miliţia municipiului Craiova, a primit o informaţie-bombă: Soloholmes era internat la Spitalul de psihiatrie – “de nebuni”, cum i se spunea neoficial, din Podari. Acolo se ascunsese, de fapt. În acelaşi fel, s-au ascuns mulţi romi infractori de-a lungul timpului, pentru a scăpa de arestare şi de puşcărie.

S-a convocat de urgenţă o şedinţă pentru a stabili cum să fie arestat Soloholmes,  dar şi ce ofiţeri să participe la misiune. În cele din urmă s-a stabilit că ofiţerul de la Mehedinţi împreună cu Marian Stoica, un alt locotenent de la Judiciar să-l aresteze pe temutul rom.

Cum au procedat

„M-am retras cu colegul Stoica la mine în birou, să ne facem un plan de acţiune. Îi spun planul meu: luăm salvarea Inspectoratului, aveau în dotare o limuzină “Volga”, gri, fără însemnele miliţiei, ne îmbrăcăm în halate de medici, şi spunem că suntem o echipă de control de la minister, verificăm spitalul de la Podari. Ne-am luat pistoalele cu câte patru încărcătoare, fiecare, şi am plecat spre spital”, povesteşte Dumitru Tudor.

Cei doi ofiţeri au intrat în biroul directorului, au încuiat uşa cu cheia aflată în broască şi au scos pistoalele pe masă:

“I-am spus ce misiune avem, şi că, dacă ne împiedică sau se întâmplă ceva grav, pe el îl împuşcăm primul. Metoda a dat roade, pentru că bietul doctor, cât era el de mare şi corpolent, a sfeclit-o rău de tot, instantaneu. Am făcut împreună cu doctorul un plan: înainte de a pleca din birou, să dea ordin să fie toţi pacienţii închişi în saloanele lor, întrucât era un control de la minister, şi se vrea să fie văzuţi toţi bolnavii. Apoi, a chemat la el, asistenta şefă. I-am explicat şi ei ce misiune avem de făcut, şi directorul i-a spus să pregătească o doză dublă de Plegomazin, un somnifer extrem de puternic, pe care urma să i-l administreze lui Soloholmes în timpul vizitei”.

După ce li s-a confirmat că bolnavii sunt în siguranţă şi nu pot ieşi din camerele lor fiind încuiaţi prin exterior, cei doi ofiţeri de miliţie au intrat în salonul lui Soloholmes. Erau vreo zece bolnavi în acel salon, în care era şi el internat. Directorul, conform planului, i-a prezentat ca fiind medici din minister, aflaţi în control.

“Eu, cu ochiul după Soloholmes. Era în primul pat de la intrare, în stânga uşii. Când am plecat din Inspectorat, hotărâsem să nu riscăm nimic. La orice mişcare greşită a lui Soloholmes, îl împuşcăm mortal, pentru că omul avea deja două crime la activ, şi încă una pentru el, ar fi o nimica toată, pedeapsa fiind, practic, aceeaşi. Ce credeţi că făcea, Soloholmes? Stătea în fund pe pat, şi îşi curăţa un măr, cu un cuţit. Am crezut că îmi stă inima pe loc! Stoica a învineţit şi el. Numai la aşa ceva nu ne aşteptasem: să îl găsim cu un cuţit în mână! Doctorul, dându-şi seama de ce se poate întâmpla, a trecut în faţa noastră, i-a spus să se aşeze pe pat întrucât urmează să-i administreze doza de medicament. De jena doctorului, s-a supus, iar asistenta-şefă i-a făcut injecţia pregătită special, dinainte. Nu a schiţat nici un gest, n-a făcut niciun comentariu, nebănuind nimic”, povesteşte Dumitru Tudor.

Au aşteptat apoi ca medicamentul să-şi facă efectul, iar apoi Soloholmes a fost dus cu targa la „salvarea” miliţiei.

“În Salvare, i-am pus cătuşe lui Soloholmes, la mâini şi l-am legat şi de picioare, să nu avem vreo surpriză pe drum. La circa cinci sute de metri de spital, ne-am întâlnit cu un grup numeros de romi, care fugeau către spital. Cineva îi alarmase. Nu au dat nici o atenţie Salvării, aşa că am trecut cu bine şi de acest hop. Am intrat în curtea Inspectoratului, am tras Salvarea în faţa arestului, am chemat doi gardieni, care l-au luat şi l-au dus în celulă. A rămas încătuşat. Abia după patru ore, s-a trezit”, îşi aminteşte fostul ofiţer de miliţie.

Misiune încheiată

La finalul anchetei, s-a organizat o acţiune de prindere a principalilor romilor care rezultau din anchete că au comis infracţiuni. Pentru a putea fi scotocit întreg cartierul Faţa Luncii, s-au folosit trupe de la Securitate, cu transportoarele şi blindatele Miliţiei, vestitele ABI-uri. Au fost aduşi la sediul Miliţiei vreo 425 de ţigani. Au fost trimişi în judecată circa 45 de ţigani. 27 dintre ei fiind condamnaţi la ani grei de puşcărie.

 

citeste totul despre: