Cum se făcea agricultură în Mehedinţi înainte de 1989

Cum se făcea agricultură în Mehedinţi înainte de 1989

Chiar dacă Mehedinţiul a fost cunoscut pe plan naţional datorită hidrocentralei de la Porţile de Fier I ori Combinatului de Apă Grea, nici la capitolul agricultură nu a stat deloc rău înainte de 1989. În partea de sud a judeţului, producţiile la grâu şi porumb erau foarte bune datorită sistemului de irigaţii bine pus la punct, iar în partea de nord, Mehedinţiul avea sectorul pomicol bine dezvoltat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Înainte de 1989, agricultura în judeţul Mehedinţi era delimitată strict pe zona de sud, pretabilă culturilor mari (grâu, porumb, floarea soarelui ş.a.) şi zona de nord, unde dezvoltat era sectorul pomicol. Nimic nu se făcea la întâmplare, totul era bine pus la punct, cu un sistem de irigaţii ce se întindea în Mehedinţi pe 80.000 de hectare.

„România era considerată grânarul Europei încă din anii 1938 când cu tehnica şi tehnologia de atunci reuşeau să se lucreze aproape toate suprafeţele disponibile, se livra foarte mult la export şi din acest motiv producţiile realizate o puneau în situaţia de a fi considerată <<grânarul Europei>>. Până în 1989 se lucrau toate suprafeţele de teren, cu toate că producţiile obţinute nu mai ţineau pasul cu producţiile realizate în Europa Occidentală, Franţa, Germania, Anglia, care în jurul anilor 1990 realizau producţii de peste 8 tone la hectar de exemplu, iar România producţia era în medie de 3-3,5 tone de grâu la hectar”, spune unul din marii specialişti în agricultură în Mehedinţi,  inginerul Gheorghe Firu, fost preşedinte de CAP la Cioroboreni în perioada comunistă.

Plantaţii pomicole, în nord

Astfel, în partea de sud a judeţului Mehedinţi se realizau producţii de 4-5 tone de grâu la hectar şi până la 10 tone de porumb la hectar întrucât erau foarte mari suprafeţe de teren care se irigau. În zona de munte a judeţului Mehedinţi, partea de nord, erau amenajate foarte multe plantaţii pomicole, erau circa 15.000 de hectare cu suprafeţe pomicole. Din păcate, după 1989, retrocedările au dus la distrugerea acestor plantaţii pentru că proprietarii nu s-au îngrijit de ele, astfel că în momentul de faţă în judeţul Mehedinţi nu mai există nicio plantaţie pomicolă. Nici sectorul zootehnic nu era neglijat, în Mehedinţi fiind amenajate foarte multe complexe de îngrăşare a porcului, la Gruia, la Balta Verde, la Gârla Mare, la Salcia, la Halânga. Acum în Mehedinţi sunt deschise câteva astfel de complexe , dar cu efective mult mai mici de animale. „Nu mai spun de efectivele de vaci, cred că suntem la un sfert faţă de efectivele care erau în anii respectivi”, este de părere inginerul Firu.

Sistemul de irigaţii, distrus

După 1989 însă, odată cu schimbarea formei de proprietate, terenul s-a fărâmiţat foarte mult, producţiile s-au prăbuşit, nu s-au mai putut aplica tehnologiile care se aplicau înainte de 1989, producţiile au scăzut foarte mult. Şi peste toate astea, sistemul de irigaţii a fost distrus, vandalizat de hoţi, fără ca nimeni vreodată să fie tras la răspundere pentru acest jaf. Mehedinţiul avea amenjată înainte de 1989 o suprafaţă de 80.000 de hectare pentru irigaţii. Erau două sisteme mari de irigaţii, Crivina-Vânju Mare şi Izvoare-Cujmir. Acum, fermierii se roagă la Dumnezeu pentru o ploaie ca să le salveze culturile ...

„Dunărea curge pe lângă noi şi culturile se usucă”

„Cea mai stringentă problemă este cea a irigaţiilor. Cu toate că s-a încercat în ultimii 25 de ani refacerea sistemului de irigaţii, nu s-a reuşit acest lucru. România avea amenajate pentru irigaţii 3,5  milioane de hectare, acum din păcate nu se irigă decât câteva sute de mii de hectare la nivelul ţării. În judeţul Mehedinţi, din 2004 nu s-a mai irigat aproape nimic  sau chiar nimic. Se încearcă acum prin anumite măsuri prin planul naţional de dezvoltare rurală să se atragă fonduri europene însă va fi foarte greu să se refacă aceste sisteme de irigaţii. Am văzut că domnul preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli din Mehedinţi, Cornel Stroescu, încearcă să atragă fonduri europene  să refacă sistemul de irigaţii, se zbate de un an-doi, să sperăm că va reuşi dumnealui să spargă gheaţa mai ales în zonele acelea unde sunt aproape de Dunăre şi costul transportului apei este mai redus. Pare un paradox, Dunărea curge pe lângă noi şi culturile se usucă pentru că nu am fost în stare nici măcar să fi păstrat ce am avut. Dacă reuşeam să păstrăm ce am avut, irigam poate nu 80.000 de hectare, dar măcar 30.000-40.000 de hectare. Aşa trebuie să ne rugăm la cel de Sus, să aşteptăm să plouă”, spune Gheorghe Firu.

Producţii „umflate”

În ciuda producţiilor mulţumitoare, comuniştii aveau însă obiceiul să „măsluiască” cifrele, să „umfle” rezultatele obţinute pentru a da bine în faţa organelor de partid. Unele „producţii” erau de domeniul paranormalului, dar în acel avânt comunist nimeni nu le mai punea la îndoială. Inginerul Gherorghe Firu îşi aminteşte cum de un 23 august, atunci când severinenii sărbătoreau la pădure ziua naţională, şi-a petrecut ore bune în sediul casei Agronomului, alături de alţi preşedinţi de CAP, până au consimţit să-şi dea semnătura pe nişte rezultate umflate.

„Cum era măsluirea asta? De exemplu, în 1986, când  director general  era domnul Pufan la Direcţia Agricolă, am fost chemaţi la Casa Agronomului. Noi terminaserăm de recoltat, raportasem producţiile pe care le realizasem, 3 tone, 4 tone,  cât făceam atât raportam la operativă. În schimb când ei trebuiau să raporteze la mai marii judeţului, să le pună pe masă acolo cifrele, erau obligaţi să le măsluiască şi de multe ori îi apuca teama pe şi ei. Aşa că ne-au chemat pe noi să semnăm pe producţiile umflate, iar noi am refuzat. Dacă eu am făcut 5 tone pe hectar cum să semnez că am făcut 6 pentru că te aşteptai la controale. Era şi atunci poliţie, venea şi te întreba unde e producţia? Ne-am opus, nu am vrut să semnăm pentru producţiile pe care vroiau să le raporteze ei şi ne-au ţinut până la 5 dimineaţa, chiar pe 23 august, cântau lăutarii la pădure, se sărbătorea ziua naţională a României. Până la urmă spre dimineaţă, ca să ne lase să plecăm acasă, am semnat cu toţii pe ce raportau ei acolo”, îşi aminteşte Gheorghe Firu.

Citeşte şi:

Cioloş: Problematica agriculturii româneşti este similară cu cea din Brazilia. Ambele ţări au mari exploataţii, dar şi multe ferme de subzistenţă

Inginerul Gheorghe Firu, specialist în agricultură FOTO Corina Macavei 

Imagini din aceeasi galerie
  • Inginerul Gheorghe Firu, specialist în agricultură FOTO Corina Macavei 
  • Aşa arată acum o staţie de pompare la Nicolae Bălcescu FOTO Corina Macavei 
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: