Cum a convins Tudor Vladimirescu o instanţă austriacă să aplice legea românească. Latura necunoscută a celebrului revoluţionar de la 1821
0
O latură mai puţin cunoscută a lui Tudor Vladimirescu este aceea de jurist. Trimis la Viena de ispravnicul de Mehedinţi, acesta a convins Tribunalul penal din Viena să aplice dreptul Ţării Româneşti în materie de succesiune, dar şi dreptul nescris, aplicat în epoca feudală în ţările române. Asta, în condiţiile în care instanţa austriacă era recunoscută pentru rigiditatea cu care aplica normele juridice.
La 14 iunie 1814, la rugămintea lui Nicolae Glogoveanu, slugerul Theodor din Vladimiri, cunoscut mai târziu în istorie sub numele de Tudor Vladimirescu, sosea la Viena pentru a clarifica unele încurcături în legătură cu moştenirea lăsată de soţia lui Glogoveanu, Elenco.
Cu un an în urmă, Elenco Glogoveanu, împreună cu fiica sa Marincuţa, însoţite de Elena Cornescu, căsătorită Făicoianu, plecaseră la Viena, pentru a-şi vedea tatăl, banul Costache Ghica, stabilit în capitala Imperiului habsburgic. La scurt timp după sosire, Elenco Glogoveanu a căzut bolnavă de piept, fapt de care a profitat Elena Cornescu, care i-a sustras stăpânei sale o serie de giuvaieruri de valoare, zapise şi bani.
Ce furase
În reclamaţia pe care Elenco Glogoveanu a adresat-o Direcţiei Poliţiei din Viena sunt identificate giuveiurile furate: doi cercei cu diamante cu „8 caraturi”, şapte inele din care şase cu pietre şi unul „sadea” din aur, o pereche de cercei mici cu diamante, o pereche de cercei cu câte două diamante, un ceasornic „al coconiţei Marincuţa”, un lanţ de aur „de 40 coţi” lungime, cu cheie, un lanţ de ceasornic „cu şase verige”, un ac de aur cu briliant, 500 florini bani gheaţă, un zapis de datorie de „500 olandezi (n.r. taleri)” şi alte zapise şi socoteli de dat şi de luat.
Păgubaşa a decedat
„Cercetările poliţiei vieneze au descoperit-o pe hoaţă <<greşita cocoană>> (cum o va numi Tudor), la care s-au găsit toate lucrurile furate, mai puţin banii, care între timp fuseseră cheltuiţi. Până la terminarea procesului, obiectele recuperate au fost depuse, drept <<corp delict>> la <<criminalion>> (tribunalul penal)”, spune istoricul Radu Economu într-un material apărut în „Magazin istoric” (1984). Procesul se derula normal, numai că un eveniment neprevăzut avea să producă multe probleme. În luna mai 1918 deceda păgubaşa, Elenco Glogoveanu. De aici o serie de complicaţii, fiind necesar să se stabilească ce persoană este îndreptăţită la succesiune şi să stabilească în cadrul procesului penal cine avea calitatea de a se constitui parte civilă.
Misiune încredinţată lui Tudor Vladimirescu
În aceste condiţii, Nicolae Glogoveanu avea să-l aleagă pe Tudor Vladimirescu ca reprezentant în instanţa vieneză, ca bun cunoscător al pravilelor.
“Această misiune i-a încredinţat-o lui Tudor, prieten din copilărie şi, poate, coleg de şcoală, iar în vremea din urmă vătaf de plai la Cloşani şi apoi zapciu la plasa Muncelu de Sus, în judeţul Mehedinţi, în care Glogoveanu era ispravnic”, mai spune Radu Economu.
Tudor cunoştea foarte bine limba germană aşa că nu i-a fost greu să ia contact cu autorităţile de resort şi să afle în ce stadiu se afla procesul. După ce a reuşit să descâlcească mai multe iţe, Tudor îl informa pe ispravnicul de Mehedinţi că această judecată „cu feluri de sucituri” s-a isprăvit, dar conform hotărârii date „după pravilele nemţeşti” nu putea ridica lucrurile. Acestea urmau a fi remise copiilor, singurii succesori legali, conform legilor austriece, şi numai atunci când aceştia (respectic Marincuţa) vor fi împlinit 24 de ani.
A convins instanţa austriacă să aplice legea românească
Tudor Vladimirescu stăpânea însă foarte bine normele juridice din Ţara Românească şi a constestat hotărârea instanţei austriece, solicitând ca restituirea averii să se facă potrivit legii româneşti, unde soţii se puteau moşteni între ei. După multe tergiversări, instanţa a admis obiecţia, cerând să i se prezinte “de la Divanul nostru prin ştirea prinţipatului nostru, că ponturile prăvililor noastre cuprinzătoare, de poate un bărbat să clironomisească (n.r. moştenească) lucrurile soţiei sau nu”. La 28 noiembrie 1814, Tudor îl înştiinţa pe Nicolae Glogoveanu că toate greutăţile ce le-a întâmpinat au fost depăşite, anunţându-şi plecarea spre patrie.
Potrivit istoricului Radu Economu, Tudor a reuşit să determine Tribunalul Penal de la Viena să ia în consideraţie legislaţia românească de la acea vreme, respectiv Pravilniceasca Condică a lui Ipsilanti din 1781, dar şi dreptul nescris aplicat în Ţara Românească, obiceiul pământului.
Procesul din 1814, dezbătut la Tribunalul penal din Viena constituie un moment valoros nu numai pentru vechiul drept românesc, ci şi pentru istoria politică a ţărilor române.
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
