Celebra Piaţă a Sârbilor din vremea lui Ceauşescu. „Când pleca olteanul din Severin trebuia să facă neapărat cadou o pungă de Vegeta“

Piaţa Sârbilor din Turnu Severin, locul unde se vindeau produse sârbeşti înainte de 1989 FOTO Arhivele Naţionale Mehedinţi

Înainte de 1989, în Drobeta Turnu Severin exista celebra Piaţă a Sârbilor, de unde locuitorii municipiului de la Dunăre puteau cumpăra produse care la vremea respectivă nu se găseau în magazinele comuniste.

Odată cu finalizarea lucrărilor la Hidrocentrala Porţile de Fier I şi deschiderea vămii de la Porţile de Fier I, municipiului Drobeta Turnu Severin i s-a oferit privilegiul să guste din Occident. Ca o oază într-un pustiu, Turnu Severin a devenit pentru zona de sud a ţării un loc unde românii gustau din belşug din produsele ţărilor occidentale. Aici găseai blugi, tricouri de firmă, ţigările lungi Kent, ceasurile electronice aduse de albanezi, şi diversitatea dulciurilor sârbeşti care şi acum reprezintă amintiri plăcute pentru mulţi severineni. În timp ce în magazinele comuniste din România bătea vântul, severinenilor li s-a dat mângâierea  de a avea parte de un comerţ stabil cu vecini sârbi. 

“Piaţa Sârbilor era o insulă de libertate şi de Occident, era insula cu bunătăţi, era pomul de Crăciun, era mica jmecherie pe care o găsiseră guvernanţii de atunci ca să ne dea gura aceea de aer pentru a rezista şi pentru a accepta regimul. Acolo era locul nimănui, în care ne lăsau să ne jucăm de-a cvasicapitalismul. Îmi amintesc că am fost o dată invitat la un prieten la Braşov înainte de Revoluţie şi bineînţeles că m-am dus cu o trăistuţă făcută din produse de la sârbi. A fost o minunăţie, toate erau primite cu wow”, spune regizorul severinean Valentin Vasilescu. 

Cu inima cucerită de Lepa Brena şi cu ochii îndreptaţi către blugii şi raiaţii occidentali, pentru o perioadă lungă de timp, severinenii au uitat de alimentarele goale, de programul redus al televizorului înroşit de mesaje comuniste sau curentul cu porţia, care a întunecat vieţile tuturor românilor.

“Când pleca olteanul din Severin trebuia să facă neapărat cadou o pungă de vegeta”

Mulţi ani această piaţă a funcţionat în cartierul Crihala - zona Dunărea şi era mai degrabă un fel de târg cu nişte mese din piatră pe care sârbii îşi întindeau marfa la vânzare, împrejmuit cu un gard de sârmă. Apoi, comuniştii au construit o piaţă după standardele de la acea vreme, iar negustorii sârbii puteau fi găsiţi aici.

“Eram copil şi îmi amintesc că toată lumea fugea după guma lor, care era extraordinar de bună şi cu care făceam baloane, după care le spărgeam. Eu locuiam foarte aproape de piaţă şi când mă întorceam de la şcoală treceam să ne cumpărăm guma zilnică. Era o lume pestriţă, aşa o văd acum, sârbii nu aveau talentul de a striga să-şi vândă produsele, dar te îmbiau cu produsele lor. Ştiau toţi româneşte, în mintea mea de copil chestia asta mi-a rămas întipărită. Îmi aduc aminte mesele de piatră, pe care îşi întindeau marfa, iar cea mai uşor vandabilă marfă era Vegeta de Podravka în pungă albastră, care iată că este căutată şi acum. Când pleca olteanul din Severin trebuia să facă neapărat cadou o pungă de vegeta”, îşi aminteşte Manuela Vasilescu.

Biletul de intrare era un 1 leu

Ideea apariţiei unei pieţe în acea parte a oraşului, la intersecţia străzilor Cerna (actualul bulevard al Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989) cu Walter Mărăcineanu, s-a născut undeva în 1982 şi a fost generată de ceea ce s-a numit dezvoltarea urbanistică a oraşului în partea de nord. Construcţia a început în anul 1983.

“E vorba de apariţia acelor cartiere Kiseleff şi Crihala Nord pentru că era nevoie de o piaţă care să deservească populaţia din acea zonă a oraşului. Fără îndoială că piaţa a căpătat o anumită importanţă şi o anumită notorietate în viaţa urbei noastre. De ce? Se cunoaşte faptul că în regimul politic trecut graniţele erau închise sau pentru severineni erau semiînchise, funcţiona doar acel mic PAS, potrivit căruia traversai graniţa într-o limită de 25 de kilometri şi nu puteai să cumperi mare lucru. Atunci tacit, între cele două popoare, pentru că fără îndoială structurile de securitate cunoaşteau acest mic trafic, a început să funcţioneze această piaţă. În definitiv era un târg, intrarea se făcea în baza unei taxe, cumpărătorii plăteau un bilet de 1 leu. Intrarea principală era tot dinspre Stomatologie, cum este şi acum, iar intrarea maşinilor se realiza dinspre cimitirul evreiesc”, spune prof. dr. Marian Pele, directorul Arhivelor Naţionale Mehedinţi.

Ce se vindea în piaţă

Legumele şi fructele au apărut mai târziu, precupeţii şi ţăranii veneau doar în sezon fiindcă piaţa nu era amenajată, nu era acoperită. În rest, acolo activau comercianţii sârbi, urmaţi de comercianţii basarabeni.

FOTO prof.dr. Marian Pele

“Imaginea pieţei a crescut în cadrul urbei până spre 1990. Sârbii erau majoritari comecianţi şi aduceau articole dintr-o gamă diversificată, articole sportive (treninguri), articole de uz casnic şi gospodăresc, electrice, electronice (radio, radiocasetofoane, casete cu muzică, nu şi televizoare), dulciuri. Am prins şi eu acele gume ce imitau ţigaretele, pachete cu 12 gume, Jelibon şi Bonibon. Circula o vorbă în oraş la vremea respectivă că sârbii veneau cu câteva genţi de Jelibon şi îşi luau maşini. Erau foarte căutate acele gume. Aduceau şi metalo-chimice, vopseluri, pompe de apă, arhicunoscuta vegeta sârbească şi mai ales ţigaretele. Aduceau Winston, Viceroy şi BT-urile, nu mai pomenim de Kent. Era cunoscut faptul că îţi făceai intrarea la un medic cu un cartuş de Kent sau o cafea bună adusă de la sârbi. Alte produse de negăsit pe piaţa românească şi de neacceptat care se aduceau de la sârbi, într-o discreţie cu totul şi cu totul aparte, erau nişte spray-uri anticoncepţionale şi prezervative, cele mai cunoscute fiind marca Vulcan. A fost o enclavă de mic Occident la Turnu Severin în acea perioadă. Este de admirat că tacit autorităţile au tolerat această piaţă”, mai spune profesorul de istorie Marian Pele.

În zonă au pătruns şi basarabenii, care aduceau drujbe, biciclete şi tot ce însemna accesorii la biciclete, pile pentru ascuţit, aspiratoare şi multe alte produse. Ei erau pe aripa de est a pieţei, sârbii erau în partea de vest.

 „Nu te puteai duce la IGM cu plasa goală, că te întrebau de la intrare:  0171Ai adus şi tu ceva? 0187”

Evident că dintr-un astfel de loc nu puteau lipsi din peisaj hoţii de buzunare, bişniţarii, escrocii de tot felul, aşa că piaţa era foarte atent monitorizată de Miliţie.

“Toată lumea a cunoscut mirajul «Pieţei sărbilor» din Turnu Severin înainte de anii 1989. Micul trafic luase o amploare foarte mare, cetăţenii sârbi care aveau dreptul să umble nestingheriţi prin toată Europa, descoperiseră avantajul micului trafic cu tot felul de produse aduse din Occident, care erau prohibitive în România comunistă. Iată că sistemul închis a făcut o breşă la Severin. Era voie să aduci tot felul de produse din ţările Europei Vestice în piaţa care s-a autodenumit „Piaţa sârbilor”. Aici găseai de toate, de la blugi, haine de top apărute la Paris cu o lună înainte, până la tot felul de cosmeticale, produse alimentare, pornografie, ceasuri electronice, ţigări de contrabandă etc“, spune Dumitru Tudor, fost ofiţer de poliţie judiciară.

Celebra vegetă sârbească, cartuşul de Kent şi alte produse sârbeşti deschideau toate uşile instituţiilor, succesul celui care le oferea fiind garantat.

“Dacă aveam nevoie de ceva, indiferent de domeniu, de la spital până la minister, era nevoie să spui că eşti din Severin şi imediat erai trecut în faţă ştiut fiind faptul că se presupunea că nu ai venit cu mâna goală. Apoi, cetăţeni din alte oraşe îşi aranjau delegaţii la Turnu Severin, cu gândul de a avea acces şi la vestita piaţă. Desigur, că era valabil şi în miliţie. Nu te puteai duce la IGM cu plasa goală, pentru că începeau să te întrebe de la intrarea în instituţie. Ai adus şi tu ceva ?”, mai spune Dumitru Tudor.

Şi Severinul mai era invidiat de români nu doar pentru Piaţa Sârbilor, ci şi pentru faptul că severinenii aveau posibilitatea să treacă la vecinii sârbi peste Dunăre cu PAS-ul, un fel de paşaport care se elibera doar locuitorilor din vecinătatea graniţei.

Fostul ofiţer de Miliţie Judiciară îşi aminteşte că la un moment dat autorităţile comuniste au vrut să închidă Piaţa Sârbilor:

“Nu ştiu ce s-a întâmplat la un moment dat, probabil cineva mare de la Partid a dat ordin celor de la IGM să fie desfiinţată „piaţa sârbilor”. O echipă din IGM descalecă la Severin, cu ordinul: Stop. Închideţi piaţa ! Uşor de zis, greu de făcut. În acea perioadă eu răspundeam de activităţile cu caracter judiciar din piaţă, în sensul că ţineam sub control grupurile de hoţi care mişunau prin piaţă. Pentru că printre lucrurile bune aduse de micul trafic, au venit la pachet şi grupurile de hoţi din buzunare, de pe mese, de sub mese, escroci etc.”

Acum este piaţă agro-alimentară

Pentru a închide gura celor din IGM, piaţa a fost golită pentru câteva ore, s-au făcut fotografii şi cazul a fost închis, iar a doua zi piaţa şi-a deschis porţile pentru vânzătorii sârbi. După 1990, Piaţa Sârbilor din Drobeta Turnu Severin şi-a recăpătat rolul de piaţă agro-alimentară. 

“Ea şi-a pierdut din acel farmec după 1990 şi este de înţeles de ce pentru că regimul s-a schimbat, graniţele su deschis, schimburile între cele două state au devenit mai intense şi atunci rostul acelei pieţe nu s-a mai regăsit. Ca atare, ea s-a întors la funcţia pentru care a fost proiectată, acea de piaţă agroalimentară, aşa cum funcţionează şi astăzi, iar în subsolul ei sunt mărfurile de natură comecială”, mai spune prof. dr Marian Pele.