Ceai verde, roşu sau negru, cum ştim ce trebuie să alegem? Unul dintre ele este un adevărat medicament-minune

0
Publicat:
Ultima actualizare:
O ceaşcă de ceai verde conţinecirca 400 mg de substanţe antioxidante FOTO Arhiva Adevărul
O ceaşcă de ceai verde conţinecirca 400 mg de substanţe antioxidante FOTO Arhiva Adevărul

Verde, roşu sau negru, ceaiul are numeroase efecte asupra sănătăţii, cel mai important fiind efectul antioxidant, care previne îmbătrânirea. Bogat în minerale (calciu, fier şi potasiu), un ceai pe zi poate fi extrem de benefic pentru organism, dar şi pentru frumuseţea pielii.

Ceaiul este a doua cea mai consumată băutură din lume după apă, iar producţia mondială de ceai este estimată anual la aproape 5 milioane de tone. Specialiştii ne recomandă să consumăm ceai cât de des cu putinţă, având efecte benefice asupra organismului uman.

Ceaiul negru, cel mai consumat ceai din lume

Originar din Orientul Mijlociu, ceaiul negru este unul dintre cele mai consumate ceaiuri din lume, fiind cel mai oxidat şi cu cea mai puternică aromă dintre toate aceste soiuri.

Ceaiul negru este obţinut din planta Camellia sinesis şi este produs prin metode diferite de alte varietăţi de ceai. Frunzele şi tulpinile mature sunt culese şi puse la uscat, după care sunt rulate şi puse în încăperi umede şi reci până când sunt oxidate (fermentate) în totalitate. Ceaiul negru are puternice proprietăţi antioxidante şi este baza de la care se formează foarte multe varietăţi ale ceaiului englezesc renumit. Ceaiul negru este bogat în uleiuri volatile, aminoacizi, iod, potasiu, fluor, fosfor, vitaminele PP, K, B1, B2 şi C. Frunzele de ceai negru conţin substanţe flavonoide. 

FOTO sanatate.bzi.ro

Nu este la fel de benefic pentru sănătate precum ceaiul verde, dar este în topul celor mai sănătoase ceaiuri.
Ceaiul negru se dovedeşte a fi un aliat de nădejde pentru protejarea şi salvarea arterelor. Aşadar, un consum regulat de ceai negru împiedică formarea de cheaguri de sânge ce ar putea bloca arterele, iar oxidanţii şi flavonoizii îmbunătăţesc vasodilataţia coronariană. Protejează împotriva cancerului. Polifenolii din compoziţie pot preveni formarea celulelor canceroase în corp.

O cană de ceai negru conţine jumătate din cantitatea de cafeină pe care o găsim într-o cană de cafea.

Ceaiul verde, elixirul sănătăţii

Ceaiul verde provine din China şi Japonia, este folosit de către oameni de peste 5000 de ani şi reprezintă aproximativ 10% din ceaiurile lumii. Procesul de producţie începe, similar ceaiului alb, cu rularea frunzelor, care apoi sunt desfăcute, trecute prin abur şi torefiate (expuse direct la foc) până devin crocante. Înainte de a fi uscate, frunzele sunt rulate în forma dorită. Ceaiul verde este de culoare verde-gălbui, cu o aromă astringentă, ierboasă, uşor dulceagă, mai delicată decât ceaiul negru.

Dacă în trecut se afirma despre acesta că este un medicament-minune, astăzi se ştie că nu este nimic miraculos în acţiunea ceaiului verde, totul fiind demonstrat ştiinţific. Alcaloizii şi compuşii existenţi în această plantă ne fac să fim mai fericiţi, să îmbătrânim mai greu şi să trăim mai mult şi mai sănătoşi. Acesta are numeroase indicatii terapeutice: accelereaza arderile, creşte nivelul de energie şi ne ajută să ardem caloriile în plus impiedicând depunerea grăsimilor. Pe langa acestea, are un rol important în prevenirea apariţiei ridurilor.

FOTO sanatate.bzi.ro

Ceaiul Verde este indicat pentru ameliorarea depresiei, este un eficient adjuvant în afecţiunile cardiovasculare, reglează metabolismul, creşte imunitatea organismului, energizează organismul în cazurile de oboseală, asigură o buna funcţionare a ficatului şi a rinichilor, menţine un ritm cardiac constant şi previne apariţia infecţiilor respiratorii şi digestive.

De asemenea, ceaiul verde este un adjuvant în cazul sclerozei multiple, iar testele de laborator efectuate au demonstrat că utilizarea acestuia în timpul urmării unui tratament chimioterapeutic, creşte eficienţa tratamentului.

În plus, ceaiul verde inhibă dezvoltarea celulelor tumorale, în special a celor de colon, rect, vezică urinară, esofag, pancreas şi stomac, fără să afecteze celulele sănătoase.

Beneficiile ceaiului Rooibos

Rooibos este cunoscut denumirea de: “ceai roşu Sud African” şi se traduce prin “tufiş roşu” în africană, făcând parte din familia Leguminoaselor. Creşte într-o lume fără aer sau soluri poluate, planta fiind bogată în nutritienţi naturali. Tufişul, “Aspalathus linearis”, are flori galbene şi frunze verzi, lucioase, ca niste ace, care devin roşii în timpul procesării. Planta se cultivă pe o arie mică din Munţii Cedarberg, la vest de Cape-ului, în Africa de Sud. El a fost descoperit în anul 1772 de un botanist pe nume Carl Thunberg, fiind prima persoana care a raportat despre existenţa ceaiului Rooibos. Cu toate astea, el nu este un ceai adevărat, ci o plantă, iar infuzia obţinută din frunzele uscate este o “tizana”, nu un ceai propriu-zis, însă este cunoscut în toata lumea sub numele de ceai rooibos.

Rooibos este un ceai natural fără cofeină, care conţine mai puţin de jumătate din taninele pe care le are un ceai obişnuit.  Este deosebit de bogat în antioxidanţi, substanţe care combat radicalii liberi din corp şi are calităţi antispasmodice, antiinflamatoare şi antialergenice. Problemele de sănătate care pot fi rezolvate consumând acest ceai includ durerile de cap, colicile, astmul, febra-fânului şi insomnia. Este benefic şi în tratarea pancreatitelor şi calmează durerile cauzate de refluxul gastric.

Rooibos este, de asemenea, excelent pentru tratarea unor probleme ale pielii, cum ar fi eczema, psoriazisul sau dermatitele. Calmează mâncărimile şi iritaţiile pielii cauzate de scutece şi vindecă acneea.

Prepararea ceaiului

Metoda tradiţională de preparare a ceailui constă în infuzarea frunzelor de ceai direct în ceaşca de servire sau în ceainic. După câteva minute, frunzele se scot fie prin strecurare, fie prin scoaterea sitei din ceainic. Timpul de infuzare depinde mult în funcţie de tipul de ceai, iar concentraţia ceaiului este dată de cantitatea de frunze şi nu de timpul de infuzare. În ceea ce priveşte temperatura apei pentru infuzare, aceasta poate varia între 65 şi 85 de grade Celsius pentru ceaiurile verzi, în timp ce pentru cele maturate sunt necesare temperaturi mai ridicate, de până la 100 de grade Celsius. Se pot face şi decocturi din ceaiurile fermentate, fierberea ajuntând la eliberarea anti-oxidanţilor.

Citeşte şi:

Cum alegi cel mai sănătos tip de sare şi de ce nu e bine să renunţi la ea. Explicaţia specialiştilor: în ce boli este benefică sarea

Păpădia, planta miraculoasă cu efecte vindecătoare pentru ficat, dar pericol pentru stomac

Turnu-Severin



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite