Ce este, de fapt, sufletul omului şi cât cântăreşte - teoriile oamenilor de ştiinţă şi învăţătura creştină despre suflet
0Tema sufletului a preocupat cu intensitate, de-a lungul secolelor, atât ştiinţa, cât şi filozofia. Un doctor american susţine că sufletul ar cântări 21 de grame, iar alţi oameni de ştiinţă sunt convinşi că au dovada că sufletul chiar există.
În anul 1907, doctorul american Duncan McDougal din Haverhill, Massachusetts, a cântărit trupurile a şase pacienţi bolnavi de tuberculoză în fază terminală pentru a observa dacă părăsirea sufletului în momentul morţii are vreun impact asupra greutăţii corporale. În urma acestui experiment, echipa de cercetători condusă de McDougal a stabilit că în momentul morţii fiecăruia din cei 6 subiecţi umani, greutatea corporală a acestora a scăzut, invariabil, cu 21 de grame. Doctorul a repetat experimentul pe 15 câini, la care nu a înregistrat nici o schimbare de greutate în momentul morţii.
Sufletul – „21 de grame”
Teoriile lui McDougall au fost abordate în filmul „21 de grame“, al cărui motto-ul este următorul: „Se spune că atunci când murim pierdem în greutate 21 de grame. Greutatea unei monezi, a unei privighetori, a unui baton de ciocolată - şi probabil a sufletului uman“
Scenaristul Guillermo Arriaga foloseşte principiile lui McDougall în acest film, în care un accident de maşină afectează vieţile a trei personaje legate de un fir invizibil. În 1988, o serie de alte experimente conduse de revista „Noetic Science” au dus la concluzia că sufletul uman are 0,01 grame. Cercetările au fost efectuate de specialişti germani care au cântărit mai mult de 200 de pacienţi muribunzi, înainte şi după moartea lor.
„Ştiinţa caută sufletul“
Când cercetătorii moderni vorbesc despre suflet în afara acestui context cultural şi psihologic, în general, tratează termenul de suflet ca un sinonim poetic pentru minte. Cartea lui Francis Crick (laureatul premiului Nobel pentru descoperirea structurii moleculare a ADN-ului), „Uluitoarea Ipoteză“ (1994), spre exemplu, are subtitlul „Ştiinţa caută sufletul“. Crick susţine că cineva poate învăţa tot ce se poate cunoaşte despre sufletul uman prin studierea funcţionării creierului uman. Depinzând astfel de credinţele cuiva privind relaţia dintre suflet şi minte, descoperirile în neuroştiinţă pot fi relevante în înţelegerea sufletului personal.
Ştiinţa a făcut de atunci numeroase progrese în domenii ce permit evaluarea dovezilor care contestă sau atestă existenţa sufletului. „Dacă oamenii care credeau în înviere se bazau în exclusivitate pe credinţa în capacitatea lui Dumnezeu de a făptui un act miraculos, credinţa în suflet s-a bazat mereu pe raţiune. Filozofii din Grecia Antică acceptau ideea de suflet deoarece considerau că este cea mai bună explicaţie pentru o serie de fenomene empirice“, notează filozoful Stephen Cave în cartea sa, „Immortality”.
Doi oameni de ştiinţă, doctorul american Stuart Hameroff şi fizicianul britanic Sir Roger Penrose, recunoscuţi la nivel mondial, susţineau în 2012 că au dovada că sufletul chiar există. Ei au dezvoltat o teorie cuantică, potrivit căreia sufletul uman este conţinut de nişte celule numite microtubuli, care se află la rândul lor în creier. Starea noastră conştientă este astfel rezultatul efectelor gravitaţiei din microtubuli. Când un om se află în pragul morţii, microtubulii îşi pierd starea de fapt, dar informaţia din ei nu se distruge, ci se împrăştie. Cu alte cuvinte, sufletul nu moare, ci se reîntoarce în spaţiu.
FOTO www.descopera.ro
Un fizician de la Universitatea California, Berkeley, Henry Stapp, susţine că existenţa sufletului se încadrează în legile fizicii. În lucrarea sa „Compatibilitatea teoriei fizicii contemporane cu supravieţuirea personalităţii“, fizicianul afirmă că „îndoielile puternice cu privire la supravieţuirea personalităţii, care s-au bazat exclusiv pe convingerea ca, postmortem, supravieţuirea este incompatibilă cu legile fizicii, sunt nefondate“.
„Nu este adevărat să spunem că existenţa sufletului este neştiinţifică“, consideră Henry Stapp, potrivit The Epoch Times. Fizicianul consideră că „nu este în contradicţie cu legile fizicii ca personalitatea unei persoane decedate să poata fi ataşată unei persoane care trăieşte, ca în cazul aşa-zisei posesii a spiritului“.
Sufletul – o substanţă reală
Perspectiva creştină asupra sufletului este bazată atât pe învăţăturile Vechiului, cât şi ale Noului Testament. După învăţătura creştină, sufletul este o substanţă reală, vie, imaterială sau spirituală şi nemuritoare. El străbate prin trupul material şi este legat de el, dar transcende materialitatea trupului.
„Oricine are suflet, dar depinde ce faci cu el, despre asta este vorba. Suflet înseamnă un suflu, cu cât eşti mai puternic cu atât acel suflet se manifestă. Este viaţa aceea care este mai tare sau mai moale. Păi, Satana nu are suflet? Încă ce suflet de puternic, te ia pe sus”, spune cunoscuta scriitoare severineană Ileana Roman.
El este „cineva“ nu numai „ceva“, tocmai datorită sufletului său. Omul este cineva prin acest substrat înzestrat cu conştiinţa şi cu capacitatea de reacţii conştiente şi libere. Sufletul omului, nu-l putem defini în esenţa lui, ci îl putem doar descrie în manifestările lui, ca fapt esenţial care face pe om un subiect conştient şi voluntar, unic şi de neînlocuit.
Ce se întâmplă cu sufletul omului după moartea trupului?
Se spune că sufletul are nevoie de anumite etape pentru a ajunge pe lumea de apoi. Cei care au experimentat moartea clinică susţin că imediat după fenomenul morţii, sufletul se ridică spre cer, pentru ca mai apoi să treacă printr-un tunel. Dincolo de tunel, se vede o lumină puternică spre care se îndreaptă sufletul. Odată ajuns la această lumină puternică, se poate spune că sufletul a ajuns acasă, loc unde se întâlneşte cu anumite persoane dragi.
FOTO giubalan.wordpress.com
Biserica Ortodoxă învaţă că moartea este „despărţirea sufletului de trup“, odată această despărţire săvârşită, trupul este dat pământului şi putrezeşte. Sufletul, la ieşirea sa din trup, trece în împărăţia fiinţelor asemenea lui, adică în împărăţia spirituală a îngerilor. După faptele sale bune sau rele, sufletul se uneşte cu îngerii cei buni în răi sau cu îngerii căzuţi în iad.
„În ziua întâi când moare omul, sufletul lui stă acolo unde a ieşit din trup, şi dacă trupul este acolo, îl ţine îngerul de la botez lângă trup timp de 24 de ceasuri. Să zicem că trupul e pe o laiţă sau în sicriu, sau pe catafalc, sau pe o masă. Îngerul nostru de la botez, care este ajutătorul nostru până la moarte, ne păzeşte şi stă o zi şi o noapte lângă trup. E ca şi cum ai avea o haină pe care ai purtat-o mulţi ani şi, când s-a învechit, te-ai dezbrăcat de dânsa şi o laşi pe un pat sau în cui, şi te uiţi la ea că-i ruptă şi veche, şi-ţi aduci aminte: cu haina asta am fost şi la nuntă, şi la biserică, şi la târg, sau atunci şi atunci. Cam aşa se întâmplă şi cu sufletul când se dezbracă de trup. Trupul este o haină în care a stat sufletul, sau o casă a lui. În ziua întâi când se dezbracă de această haină a trupului, sufletul se mai uită la ea, înainte de a se despărţi pentru multă vreme unul de altul. Dar îl mai ţine şi îngerul de la botez lângă haina aceasta cu care a fost îmbrăcat”, spune părintele Cleopa Ilie, unul dintre cei mai mari duhovnici ai României.
Unii creştini consideră sufletul ca esenţa nemuritoare a omului - reşedinţa sau locul voinţei, înţelegerii şi personalităţii umane. Alţii resping ideea de nemurire a sufletului, amintind referinţa din Simbolul apostolic la "învierea trupului" . Ei consideră sufletul ca fiind forţa vitală, ce se sfârşeşte în moarte şi este restaurat prin înviere.
Vă mai recomandăm şi:
Lucruri stranii se petrec în Marea Neagră, iar cercetătorii s-au apropiat de acest loc pentru a studia fenomenele care au asemănat-o cu Triunghiul Bermudelor. Potrivit ultimelor rapoarte, în Marea Neagră ar fi dispărut inexplicabil mai multe nave, iar anomaliile magnetice au îndreptat atenţia oamenilor de ştiinţă asupra acestui loc care pune şi România pe harta misterelor.
Pe lângă frumuseţea lor extraordinară care atrage mii de turişti în fiecare săptămână, Munţii Bucegi sunt consideraţi a fi şi un pol de energie foarte puternic. Există câteva fenomene ce nu au putut fi explicate, cum ar fi cutremurele de la ore fixe şi insomniile care au cuprins un oraş întreg.
În judeţul Dolj există mai multe locuri în care majoritatea dintre noi nu am vrea să călcăm. Fenomene aparent fără explicaţie sau întâmplări care îţi fac inima să stea în loc au ţesut poveşti cu iz de paranormal în jurul localităţilor Radovan şi Gura Racului.
Se încarcă comentariile...
