Viziunea ignorată a căpitanului-planetă despre miracolul natural al României: „Delta Dunării este rezerva strategică a turismului european“
0Jacques-Yves Cousteau, celebrul oceanolog francez născut pe 11 iunie 1910, a vizitat în două rânduri Delta Dunării şi a schimbat pentru totdeauna viaţa românilor celor care l-au cunoscut.
În anul 1991, imediat după Revoluţie, toată suflarea oraşului Sulina a fost prezentă la întâlnirea cu marele om de ştiinţă Jacques-Yves Cousteau (11 iunie 1910 – 25 iunie 1997).
Nicolae Răducu, acum în vârstă de 66 de ani, a fost printre cei care l-au primit. „Cousteau a aterizat cu elicopterul în curtea Portului Liber Sulina. L-a întâmpinat Liviu Panait, şeful Serviciului Comercial al Portului Liber Sulina Marină, şi eu, care atunci lucram la Institutul Român de Cercetare“, îşi aminteşte Răducu.
Au discutat în limba franceză. Costeau era interesat de tot ceea ce era legat de Deltă şi de oamenii ei. „M-a întrebat la un moment dat de ce nu avem niciun ONG. Noi nu ştiam atunci de rolul organizaţiilor neguvernamentale şi el ne-a explicat, foarte amabil, că o astfel de organizaţie supraveghează aplicarea legii şi înlesneşte dialogul între Putere şi oamenii simpli. Aşa se face că, la scurt timp după plecarea lui, am înfiinţat „Fundaţia Prietenii Deltei“, primul ONG din judeţul Tulcea“, dezvăluie el.
În rest, îl reţine ca pe un om simplu, îmbrăcat modest, dar foarte comunicativ. A dat mâna cu câţiva oameni dintre cei care l-au primit în Sulina, printre care şi primarul de atunci al oraşului, apoi s-a retras la Hotelul Sulina, care era deschis în acea perioadă. „Ne-a zis un lucru pe care eu l-am repetat de atunci de sute de ori: «Delta Dunării este rezerva strategică a turismului european“. Era un om vizionar. Şi-a dat seama de atunci de importanţa acestui tărâm“, spune Nicolae Răducu.
Promovarea oraşului CED la Bruxelles
La scurt timp după memorabila întâlnire, Nicolae Răducu a înfiinţat „Fundaţia Prietenii Deltei“. De-a lungul anilor, a înţeles ce putere poate să aibă o organizaţie neguvernamentală. El spune că a avut mai multe realizări. Împreună cu ajutorul şefului de fermă Alexandru Armeanu a reuşit să populeze cu puiet de peşte lacuri naturale. În al doilea rând, a realizat un master plan al oraşului Sulina şi cu ajutorul fostului ministru Ion Caramitru a reuşit să numească Sulina oraş de importanţă naţională.
Şi la capitolul promovare a lucrat şi cu ocazia împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea Comisiei Europene a Dunării, în anul 2006, a realizat pliante în engleză şi franceză şi plachete pe care le-a trimis celor din Parlamentul European, pentru ca străinii să cunoască faptul că România a fost cuprinsă în procesul de europenizare în urmă cu mult timp.
Două eleve, invitate la masă de Cosuteau
Cu o amintire de suflet după vizita lui Jacques-Yves Cousteau a rămas şi Ecaterina Diana Dragoman. „Avem 14 ani atunci. Eu corespondasem o perioadă cu nepoata sa, Diane. Cred că au fost vreo câteva scrisori. Diane a oferit adresa ei la şcoală, cu rugămintea s-i scriem despre detă. Ţin minte că în prima mea scrisoare i-am povestit despre pelicani. Şi atunci când au venit în România ne-a sunat cineva de la Prefectură pe fix, la solicitarea lui Jacques-Yves Cousteau şi ne-a invitat la masă. Eram eu, o altă colegă de-a mea. Violeta Rapciug, şi autorităţile“, îşi aminteşte cu mult drag Ecaterina Diana.
La masă s-a servit supă cremă de legume cu crutoane. „Nu mai mâncasem niciodată aşa ceva“, îşi aminteşte ea.
S-a vorbit puţin, în limba franceză, dar amintirile lăsate nu încap într-o viaţă. Nepoata lui Cousteau era cam de aceeaşi vârstă cu ea. „Am primit atunci cadou de la el mai multe reviste de ştiinţă. Chiar am întrebat-o pe mama mea în urmă cu puţin timp dacă mai ştie ceva de ele, pentru că aş fi vrut să le dau fiicelor mele“, spune tânăra.
CV-ul Căpitanului-Planetă
Jacques-Yves Cousteau a făcut două expediţii în Delta Dunării: în primăvara şi cealaltă în toamna lui ’91. În urma expedieţiei echipei lui Jacques-Yves Cousteau pe Dunăre şi în Delta Dunării, s-a realizat un film în patru episoade, intitulat „Dunărea, un fluviu viu“.
Jacques-Yves Cousteau s-a născut la 11 iunie 1910, la Saint Andre de Cubzac. El spunea mereu că are puţin din sângele celor mai aprigi şi mai sălbatici marinari ai Franţei, bretonii.
În primii ani, a fost grav bolnav, suferind de forme de anemie cronică, şi doar îngrijirea constantă şi costisitoare l-au salvat. Tatăl său era secretarul şi omul de încredere al unui miliardar, fapt care i-a permis să cheltuiască sume mari de bani.
În 1930 a fost admis la Şcoala navală franceză. La zece ani a scris primele versuri, iar concomitent lua cursuri de pian. La 13 ani a primit în dar un aparat de filmat.
În acceaşi măsură l-a atras şi apa. La zece ani plonja în apă, iar câţiva ani mai târziu, aflăm din cartea lui Radu Anton Roman, a încercat să respire sub apă cu ajutorul unui tub.
La şcoală a fost un elev mediocru. Până în 1957 a urmat o carieră în Marina Naţională Franceză. După doi ani de ucenicie s-a îmbarcat pe nava-şcoală Jeanne d’ Arc, cu care a făcut înconjurul lumii. După absolvire, a continuat să călătorească în China şi URSS.
Apoi, a vrut să devină aviator şi s-a transferat la Aviaţie, dar un accident de maşină l-a făcut infirm şi a fost nevoit să renunţe la zbor.
Lumea subacvatică a descoperit-o în 1937, alături de un căpitan în Marina Franceză şi un campion de pescuit submarin. Lor li se alătură Simone, tânăra care avea să-i devină soţie timp de 60 de ani.
În timpul războiului, Cousteau a fost ofiţer de artilerie pe crucişătorul Dupleix, perioadă în care a fost decorat pentru bravură, luptând împotriva nemţilor. El a îndeplinit şi o misiune de spionaj. La cererea Amiralităţii Franceze a pătruns în cartierul general italian din Mediterana şi a fotografiat o carte de coduri secrete, acţiune pentru care a fost decorat cu Legiunea de Onoare.
După ce Franţa a fost ocupată de nemţi, s-a dedicat în totalitate scufundărilor. În primăvara lui 1943 i-a apărut primul film „La 18 metri adâncime“.
Este coinventator al costumului de scafandru autonom dar şi iniţiatorul unei ştiinţe noi, arheologia submarină. Tot el a inventat mai multe aparate şi instrumente de cercetare subacvatică. „Multă lume atacă marea, eu fac dragoste cu ea”, spunea Omul Planetei.
După filmul „La 18 metri adâncime“ urmează „Epave“, „Lumea tăcerii“, apoi serialul „Odiseea Comandantului Cousteau“.
Filmează apoi în Mediterana, Antarctica, Caraibe, mările Greciei, Nil, Saint Laurent. În 1992 începe cea mai ambiţioasă misiune: de a descoperi întregul bazin al Amazoanelor, din Anzi şi până în deltă. Rezultatul? Şapte filme şi un raport ştiinţific, premiat în întrega lume.
După Mississipi, Cousteau lansează în 1985 un alt serial şi porneşte în expediţii în Cuba, Haiti, Capul Horn, Polinezia, Marea Cortez, coasta Pacificului, Noua Zeelandă, Austraia, Hawaii, Alaska, Galapagos, Insulele Maldive, Noua Guinee, Caraibe, Borneo, Thailanda, Indonezia, Filipine, Insula Paştelui.
În 1990, după căderea Cortinei de Fier, s-a îmbarcat pe Dunăre şi a realizat, în colaborare cu Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, un film cu patru episoade, „Dunărea, un fluviu viu“. Ultimele expediţii au avut loc în Mekong, China, Mexic, Madagascar şi Baikal.
A murit pe 25 iunie 1997, lăsând în urma lui o lume mai bogată cu două treimi de planetă: adâncul apelor.
Vă mai recomandăm:
Se încarcă comentariile...
