VIDEO Ce se găseşte la capătul Dunării: „oraşul celor patru faruri“, cândva cea mai cosmopolită aşezare a României

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Sulina în imagini de epocă Sursa Facebook Europolis Trecut şi prezent
Sulina în imagini de epocă Sursa Facebook Europolis Trecut şi prezent

Când intră Soarele în România, bate întâi la poarta albastră a Sulinei. Cel mai estic punct al ţării noastre este îmbrăţişat de principalele ape care ne scaldă pământul: Marea Neagră şi Dunărea.

„Sulina deţine statutul de unic oraş al ţării noastre, cu funcţie de port la Dunăre şi Marea Neagră. La Sulina, navigatorii sosiţi de pe alte meridiane ale lumii, în drumul lor spre diferite alte porturi dunărene, primesc un prim salut prin intermediul undelor radio“, se mândresc localnicii aşezării care a fost cândva cea mai cosmopolită din România. Aici au trăit la un moment dat aproape 30 naţii, pe vremea când la Sulina funcţiona secretariatul Comisiei Europene a Dunării – un organism înfiinţat de marile puteri ale lumii pentru a asigura libera circulaţie pe teritoriul pe care s-au certat mereu două imperii: Rusia şi Turcia.

GALERIE FOTO - SULINA ÎN IMAGINI DE EPOCĂ 

Sulina mai este cunoscută ca „Oraşul celor 4 faruri“. În afara Farului vechi intrat recent în restaurare, pentru 3 ani, mai există 3 astfel de faruri. 

Farul Vechi din Sulina este monument înscris în Lista Monumentelor Istorice (2010) a judeţului Tulcea. A fost construit la începutul secolului al 19-lea de autorităţile otomane, fiind administrat în perioada 1897-1939 de Comisiunea Europeană a Dunării. Farul a devenit muzeu în anul 2003, cu documente şi fotografii din istoria cosmopolită a Sulinei şi din viaţa a două personalităţi care şi-au legat numele de cea mai estică aşezare a României: dirijorul George Georgescu (1887-1964, fiu al locului) şi scriitorul-marinar Jean Bart (Eugeniu Botez, 1874-1933, autorul romanului „Europolis“). 

Farul nr. 2, de pe digul de nord, a fost construit în anul 1887. În formă de turn circular din metal, de tip greu, cu o înălţime de 45 picioare (13,7 metri), farul difuza semnalul optic pe o distanta de 8 mile marine, fiind o „făclie a vieţii“, indispensabilă tuturor vaselor care intrau sau ieşeau de pe braţul Sulina. Lucrările de prelungire în mare a digurilor gurii Canalului Sulina, începute în anul 1922, au stopat utilizarea acestui far la semnalizarea navigaţiei pe timp de noapte. În timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, farul a devenit punct de observaţie utilizat de către marina militară germană. Astăzi, este martorul tăcut al istoriei oraşului şi un element doveditor al poziţionării de odinioară a gurii de intrare pe Canalul Sulina.

Farul nr. 3, de pe digul de sud, are o înălţime de 38 picioare (11,6 metri). Construit din metal, de tip uşor, farul a fost dizlocat de pe postamentul său în anul 1922, datorită începerii lucrărilor de prelungire în mare a digurilor de protecţie a gurii Canalului Sulina. În anul 1960 acest far a fost reinstalat pe soclul sau pentru a conferi autenticitate peisajului de altă dată, atunci când gura Canalului Sulina se afla în acel loc. A suferit pagube şi deteriorări cauzate de hoţii de metal care au acţionat în zonă.

Farul nr. 4 se află amplasat aproape de capătul digului de sud al gurii Canalului Sulina şi are o înălţime de 48 metri. Este o construcţie cilindrică, iar lumina sa este vizibilă de la o distanţă de 19 mile marine. Constituie un important punct de reper pentru navigatorii ce se apropie de coasta joasă. 

Palatul Comisiunii este şi acum una dintre cele mai impunătoare clădiri ale oraşului. A fost construit în perioada 1856 - 1858, găzduind între zidurile sale diverse structuri administrative ale Comisiunii Europeane a Dunării. A avut parte de mai multe renovări de-a lungul existenţei sale.

Cimitirul din Sulina este un amestec de religii, neamuri, limbi scrise pe cruci, obiceiuri şi meserii, ce face din cimitirul Sulinei locul de veci al celor care au contribuit în tăcere, la cea mai însemnată construcţie hidrotehnică din Europa secolului al XIX-lea.

Uzina cu Turnul de apă, a cărei construire a fost finanţată de Regina Olandei în anul 1897, este funcţională şi astăzi. În incinta uzinei de apă nu este permisă vizita persoanelor neautorizate, dar turnul de apă poate fi admirat de către turişti, fiind un obiectiv vizibil de la mare distanţă.  

Cele 5 biserici: „Catedrala Deltei“, aşa cum este supranumită Biserica Sfântul Alexandru şi Sfântul Nicolae – a cărei piatră de temelie a fost pusă în anul 1910, în prezenţa familiei regale; Biserica grecească Sfântul Nicolae - a fost zidită în anul Domnului 1868, clopotniţa sa are trei clopote, două dintre ele având inscripţia: „Sulina 1933“; Biserica de rit vechi Sfinţii Petru şi Pavel - a fost construită în perioada august 1991 - iulie 1995; Biserica romano-catolică Sfântul Nicolae - a fost sfinţită în anul 1863, fiind ridicată de italienii din Sulina, iar slujbele au fost ţinute în latină până în anul 1970; Biserica ortodoxă Sfântul Nicolae – cunoscută drept Catedrala, fiind prevăzută cu Amvon, construită de români în anul 1866, alături de altă biserică veche de lemn pe care, la punerea în funcţiune a acestei noi biserici, au demolat-o, folosind din ea doar catapeteasma, parte din icoane şi cărţi de ritual. Pe locul Sfintei Mese din altarul bisericii vechi, ca spaţiul respectiv să nu fie călcat de oameni, a fost construită o troiţă-monument având icoana Sfântul Nicolae - hramul bisericii care există şi astăzi. În biserica ortodoxă Sf. Nicolae nu se mai slujeşte din 5 septembrie 1982, de când a fost sfinţită Biserica Ortodoxă Sfântul Alexandru şi Nicolae, actuala Catedrală.

Rezervaţia Biosferei Delta Dunării a stabilit reguli pentru practicarea turismului, stabilind un număr de 24 de trasee turistice. Dintre acestea, un număr de 15 trasee se pot efectua cu mijloace de transport naval, iar 9 trasee se pot parcurge cu mijloace de transport terestru. Următoarele trasee includ şi localitatea Sulina: Traseul nr. 9 Crişan – Lacul Roşu – Sulina – Crişan; Traseul nr.11 Crişan – Canalul Magearu – Sulina – Crişan; Traseul nr.13 Sulina –  Canalul Cardon – Periprava – Golful Musura – Sulina; Traseul nr.14 Sulina – Canalul Busurca – Lacul Roşu – Lacul Erenciuc – Sf. Gheorghe – Canalul Cordon Litoral – Sulina. 

Mică istorie a Sulinei 

Sulina este legată de restul ţării doar pe calea apei. Cândva, aici a existat cea mai cosmopolită comunitate, pe vremea funcţionării Comisiei Europene a Dunării (CED), în anii 1856-1939. Forul internaţional a fost înfiinţat în anul 1856, conform Tratatului de pace de la Paris ce a încheiat Războiul Crimeii. Comisia Europeană a Dunării răspundea de navigaţia la Gurile Dunării, până în portul Brăila. Din CED făceau parte Austria, Rusia, Turcia, Anglia, Franţa, Prusia şi Sardinia.

Secretariatul general al CED a fiinţat la Sulina în anii 1856 - 1878. În 1878, când România şi-a căpătat independenţa faţă de otomani, ţara noastră a intrat şi ea în CED, ca putere teritorială. După anul 1878, Sulina devine un port cu statut de extrateritorialitate, caracterizat de neutralitate pe timp de pace sau război, cu anumite privilegii fiscale.

Sediul Comisiei Europene a Dunării era la Galaţi, în actuala clădire a Bibliotecii V.A.Urechia. La Sulina s-a aflat şi sediul tehnic al comisiunii, cu întreg patrimoniul tehnic format din şantierul naval, navele de dragaj, navele hidrotehnice, cele de salvare, remorcherele de intervenţie şi manevră, casa de navigaţie, serviciul de pilotaj pentru bară şi linie etc.

Odată cu anul 1939, odată cu reducerea prerogativelor Comisiunii Europene a Dunării, oraşul Sulina îşi pierde statutul internaţional trecând sub autoritatea României. CED şi-a încetat activitatea în 1948. 

Oraşul Sulina are o particularitate, fiind structurat în 6 străzi paralele cu Dunărea şi 13 străzi perpendiculare pe fluviu. Străzile au la rândul lor o caracteristică: cele paralele sunt numerotate de la I la VI ( Strada I, Strada a II-a etc - ca în New York, spun edilii), pe când cele perpendiculare poartă nume simbolice pentru România – de exemplu Tudor Vladimirescu, Mihai Eminescu, Dunării etc.

Primul generator electric pus în funcţiune în Sulina era adus din SUA şi asigura energia pentru Palatul Comisiunii, grădinile acestuia şi cheul portului. În anul 1903 a fost inaugurată prima linie telefonică între portul Sulina şi portul Galaţi. „Tot atunci este extins iluminatul electric în principalele puncte din localitate, Sulina devenind primul oraş iluminat electric din România“, după cum arată istoricii locului

Cea mai neagră zi din istoria Sulinei rămâne 25 august 1944, când oraşul este bombardat de Aliaţi şi este distrus în proporţie de peste 60%. 

Imaginile surprinse în 1961 arată o Sulină care îşi revenea din marasmul anilor '40, trecuse de anii '50 când Delta Dunării fusese un lagăr de muncă silnică şi începea să recupereze din activitatea industrială, la începutul anilor '60. 

Actualmente, Sulina, cel mai îndepărtat şi mai izolat punct al României, mizează pe turism şi se luptă cu depopularea - cel mai mare dezavantaj ce decurge din lipsa locurilor de muncă şi a unui mediu propice dezvoltării. 

Pe aceeaşi temă: 

FOTO Copilăria neştiută a Elenei Lupescu, metresa lui Carol al II-lea. Tatăl ei era farmacistul evreu Grünberg, care a avut o spiţerie la Sulina

VIDEO Farul Vechi din Sulina se închide pentru trei ani. Obiectivul va fi restaurat

VIDEO Unicul port cu ieşire la Marea Neagră şi la Dunăre. Cum se vedea în 1961 cel mai estic punct al României

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite