VIDEO Primul refugiu pescăresc din Delta Dunării care are apă potabilă. Ivan Patzaichin: „Este un mit că apa de Dunăre face ciorba bună“
0
CIVILIZAŢIE În vreme ce mulţi oameni din Delta Dunării încă beau apă din canale, un refugiu pescăresc beneficiază de un sistem inovator de epurare a apei. Proiectul este marcă Ivan Patzaichin, olimpicul mondial care a crescut la Mila 23.
Gheorghe Diacencu este pescar de când se ştie. Timp de 18 ani a lucrat la Întreprinderea de Pescuit Oceanic şi, după ce aceasta a fost desfiinţată, s-a retras în Delta Dunării, câştigându-şi existenţa aşa cum o făceau părinţii şi bunicii săi: întinzând năvoade şi setci. De aproape un deceniu, şi-a amenajat un adăpost pescăresc pe lacul Sireasa din mijlocul Deltei. Acolo se retrage împreună cu familia atunci când este perioada de pescuit. „În restul anului, mărturiseşte el, trec doar cât să le dau de mâncare câinilor şi să mai fac una-alta prin grădină“.
Adăpostul său pescăresc reprezintă o atracţie pentru turiştii care ajung în zonă. Oamenii se opresc şi se gustă din bunătăţile pregătite de pescar. Apoi, în timp ce soarele apune, stau şi ascultă p
oveşti pescăreşti cu monştri marini în timp ce gazda, nea Gigă, aşa cum îl ştie toată lumea, le arată cum coase plasele de pescuit roase de peştii care rămân captivi şi le explică ce este un talian, un vintir sau o setcă.
De acum înainte, bătrânul pescar va putea să şi prepare bunătăţi tradiţionale în condiţii de igienă, după ce la adăpostul său a fost montat un sistem de purificare a apei din Dunăre. Până acum, el îşi căra apa necesară de la Tulcea, iar când se termina o folosea pe cea din Dunăre. Proiectul pilot a fost implementat la 14 mai de Asociaţia „Ivan Patzaichin – Mila 23“.
Apa din Dunăre devine potabilă după ce trece printr-un sistem de purificare care este în întregime mecanic, nefiind nevoie de niciun fel de substanţe chimice, aşa cum ne explică farmacistul cu specialitate în farmacie industrială şi management în industria sănătăţii, Khaled Al Mezayen. Apa din Dunăre este pompată într-un rezervor cu o capacitate de 200 de litri, care apoi trece cu presiune în prefiltru, iar ulterior într-o sticlă care opreşte tot ce înseamnă fier, particule. Apoi, apa ajunge într-un alt filtru care elimină metale grele şi reziduuri de pesticide, dar şi uleiuri. Ultima etapă a filtrării opreşte viruşii şi bacteriile. Apa, astfel filtrată, devine potabilă. Sistemul care costă aproximativ 3.000 de euro a mai fost implementat în două localităţi din judeţul Sibiu.
Patzaichin: „Este un mit că apa de Dunăre face ciorba bună“
Primul care a gustat apa filtrată prin sistemul inovator pentru Delta Dunării a fost campionul olimpic Ivan Patzaichin. „Este o apă bună, dulce“, a spus copilul teribil al Deltei Dunării, care vrea să schimbe soarta oamenilor deltei : să păstreze tradiţionalul, dar în acelaşi timp să le facă şi viaţa mai uşoară.
Campionul olimpic vorbeşte mereu de copilăria sa, atunci când vine vorba de condiţiile grele din deltă: „Acum 50 de ani aveam butoaie cu calcar şi aşa purificam apa“, mărturiseşte el. Ivan Patzaichin demontează şi mitul celei mai bune ciorbe de peşte despre care se spune că se face cu apă din Dunăre: „Ciorba îţi iese bună sau nu în funcţie de peştele pe care îl alegi, nu dacă o faci cu apă din Dunăre. Într-adevăr, în urmă cu 50 de ani aşa se făcea ciorba de peşte: cu apă din Dunăre, însă apa era mai puţin poluată ca în prezent“, a spus el.
Din păcate, spune el, mai sunt încă oameni care beau apă din fântâni sau direct din Dunăre, cum ar fi cei din Crişan sau din Mila 23, satul copilăriei sale, iar riscul de îmbolnăvire este foarte mare. Consideră că un astfel de sistem de purificare reprezintă un moment important pentru viitorul Deltei, dar mai ales al localnicilor. „Asemenea lucruri trebuie promovate, iar dacă devin rentabile pot deveni utile pentru toată delta dacă autorităţile se implică şi se obţin bani europeni pe astfel de proiecte“.
Sute de refugii pescăreşti fără apă potabilă
Mălin Muşatescu, guvernatorul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“, spune că Ivan Patzaichin a făcut un pas firesc pentru pescaturismul din Deltă dar, mai ales, unul spre civilizaţie: „El crede că, dacă acest sistem va fi viabil şi se va implementa şi la alte refugii de-ale pescarilor, tour operatorii ar putea duce turişti aici: „În loc să-i plimbe o oră în viteză printre canalele deltei, mai bine i-ar duce într-o excursie de câteva ore şi să se oprească la un adăpost pescăresc unde să mănânce o ciorbă sau alte preparate. Aşa începe să funcţioneze capitalismul în Delta Dunării, nu doar în Tulcea“, speră el.
Dar, pentru ca acest sistem să funcţioneze, este nevoie de apă potabilă, care să ofere străinului garanţia, că nu ajunge în farfuria sa salmonella, bacterie care poate să fie prezentă în orice canal din deltă.
În toată rezervaţia există câteva sute de adăposturi pescăreşti, care sunt cvasiilegale. „Au venit în Deltă ca în Vestul sălbatic şi au zis: aici este grindul unde îmi voi face adăpost. Mulţi au depăşit ideea de adăpost şi au făcut case din cărămidă, nu doar din stuf şi papură. Problema este cât îi laşi să facă, iar dacă tot îl fac măcar să aibă condiţii minime, iar prima ar fi apa potabilă“, consideră Muşatescu.
Vă mai recomandăm:
Drumul spre un refugiu pescăresc din Delta Dunării
Se încarcă comentariile...
