„Parastasul Piraţilor Nepomeniţi“, în cosmopolitul oraş Sulina. „Să cântăm să se audă până în Insula Şerpilor!“ VIDEO
0
Aproximativ 1.000 de turişti au fost în acest weekend în cel mai estic oraş din Uniunea Europeană, la Sulina, pentru a participa la primul eveniment promovat de Asociaţia de Management al Destinaţiei Turistice Delta Dunării.
„Parastasul Piraţilor Nepomeniţi“ a fost primul eveniment, dintr-un lung şir de acţiuni, ce vor fi organizate în destinaţia turistică Delta Dunării, în acest an.
Sărbătoarea a început cu o slujbă de pomenire în Cimitirul Multiconfesional din Sulina ţinută de preoţii locului. Imediat după, oaspeţii au fost poftiţi la câte o porţie de fasole cu ciolan şi nelipsitul borş de peşte din Delta Dunării.
Sărbătoarea ajunsă la a V-a ediţie este o iniţiativă a unui bucureştean îndrăgostit de Sulina, Gelu Tuşu: „Am ajuns întâmplător aici şi am vizitat cimitirul. Am întrebat dacă cineva a făcut parastas personalităţilor şi personajelor din cimitirul din Sulina. Mi s-a răspuns că n-au pe nimeni aici. Bun, dacă n-au pe nimeni eu vin şi fac parastasul. Ideea mi-a venit acum şase ani. Cu fiecare ediţie vin din ce în ce mai mulţi turişti şi asta nu poate decât să mă bucure şi sper ca şi autorităţile publice locale să înţeleagă ce se întâmplă aici.”
Sărbătoarea a continuat pe faleza oraşului, unde ansamblul “Artemis” al Comunităţii Elene din Sulina a dansat împreună cu turiştii pe îndrăgitele ritmuri greceşti.
Veselia a continuat la doar câţiva paşi de plaja sălbatică a localităţii, unde Mihai Mărgineanu i-a îndemnat pe toţi participanţii: „Hai să cântăm să se audă până în Insula Şerpilor!”
„Parastasul piraţilor nepomeniţi" deschide sezonul evenimentelor în Delta Dunării. Este important ca în destinaţie să fie organizate cât mai multe acţiuni care să susţină turismul deltaic în această perioadă complicată. Asociaţia Delta Dunării este şi va fi implicată în a organiza, a fi partener şi a promova evenimentele care prin simplitatea lor aduc în atenţia turistului, destinaţia. După cum s-a văzut şi astăzi, Delta rămâne o destinaţie sigură, liniştită şi care poate îndeplini visul de vacanţă ale oricărui turist responsabil“, a spus Cătălin Ţibuleac, preşedinte AMDTDD.
În cimitirul din Sulina se află singurul mormânt din România al unui pirat. La 25 martie 1871, chiar de Ziua Internaţională a Greciei, şi-a găsit sfârşitul piratul Ghiorghios Kontoguris, născut în Kefalonia. Pe piatra sa funerară este inscripţionat pentru eternitate simbolul piraţilor: craniul cu două oase încrucişate.
La marginea oraşului Sulina îşi dorm somnul în nisipul Deltei laolaltă ortodocşi, musulmani, ruşi lipoveni. Cimitirul din Sulina este plasat între cimitirele-muzeu din România, alături de Bellu din Bucureşti şi Cimitirul Vesel din Săpânţa, Maramureş.
În lumea pietrelor funerare ne poartă Valentin Lavric, profesor de limba română de la şcoala din Sulina. „Un bătrân cavaler maltez se plimba plângând prin apa mării care inundase cimitirul. În urmă cu 25 de ani, intrase cu remorcherul într-un vas de pasageri. Aceştia muriseră înecaţi", ne-a povestit profesorul Lavric. Aşa începe povestea cimitirului din localitate.
În 1864, inginerul-şef al Comisiunii Europene a Dunării, Charles Hartley, a primit sarcina să amenajeze un cimitir atât pentru localnici, pentru personalul Comisiunii Europene a Dunării, cât şi pentru cei care mureau înecaţi pe tot parcursul Dunării şi erau scoşi de apă la gura de vărsare. Pe aceştia, primăria îi înhuma pe banii comunităţii. Pe un teren mai înalt a fost ridicată prima capelă, iar marinarii britanici decedaţi anterior au fost reînhumaţi.
În cimitir îşi doarme somnul de veci fiul amiralului britanic Parker, care a fost împuşcat de piraţii de pe Dunăre, prin 1826. Atunci, cei de pe corabia britanică au trecut la represalii împotriva oraşului Sulina. Au bombardat toată Sulina, lăsând doar farul şi biserica în picioare. A fost o tragedie pentru cei aproape 250 de locuitori ai oraşului.
La bordul bricului militar se afla îmbarcat şi aspirantul de marină englez Charles Augustus Hartley, cel care avea să devină inginerul-şef al CED. Venise la Sulina pentru înfiinţarea bazei navale. Tot în cimitirul de la Sulina se găsesc mormintele a doi îndrăgostiţi din oraş, William Webster (25 de ani), ofiţer secund al navei Adalia (o navă a CED la Sulina) şi logodnica sa, Ann Margaret Pringle (23 de ani), morţi cu doar câteva luni înainte de căsătorie, în 1868, în timpul unei plimbări romantice. Pe 21 mai, când marea era învolburată, ea a căzut în Dunăre, iar el a încercat s-o salveze. Din păcate, s-au înecat amândoi. Mamele lor au ridicat două monumente funerare în amintirea tinerilor morţi la gurile Dunării.
O altă poveste romantică este cea a Izabellei John Robinson, care a murit înecată, atunci când nava pe care se afla a intrat în tangaj (n.r. - mişcare oscilatorie de înclinare a unei nave). Ea se îndrepta spre Sulina pentru a-şi vedea viitorul logodnic. Cum purta crinolină, ea nu a mai putut fi scoasă din apă decât moartă, întrucât hainele au tras-o la fund.
Printre pietrele funerare din cimitir o găsim şi pe cea a prinţesei Ecaterina Moruzi. „La curte i se zicea «Muma pădurii», însă era o femeie foarte inteligentă. Ea a murit înecată într-o copcă, pe gheaţă. După moartea ei, fiul a devenit muritor de foame, prin Bucureşti", mai spune profesorul Lavric.
Pe piatra funerară a prinţesei stă scris: „Şi buzele ce am gustat/ Şi răul ce am îndurat/ Trecută încă o ceaţă/ Atâta numai am trecut/ E binele ce am făcut în viaţă".
Pe 25 martie 1871, şi-a găsit sfârşitul şi piratul Ghiorghios Kontoguris, născut în Kefalonia, pe a cărui piatră funerară apare craniul cu două oase încrucişate. Ce însemna pirat în acele vremuri? Ne explică Valentin Lavric: „Piratul lega o scândură de coarnele unei vaci, la care atârna două felinare. Vaca mergea la păscut şi legăna felinarele. Comandanţii corăbiilor care se apropiau de coastă credeau că acolo sunt nave ancorate şi se îndreptau spre ţărm. Din nefericire, cădeau în cursă şi eşuau". Este singurul mormânt de pirat din România.
Aici a fost înmormântat şi ultimul protestant din Sulina, Schneider Dieter, care a trăit între anii 1942 şi 2005. „El a vrut să ridice la Sulina un simbol al Europei, aşa cum Statele Unite ale Americii au Statuia Libertăţii. El se gândea la un bou alb, un fel de Zeus metamorfozat", mai spune profesorul.
Aici îşi mai dorm somnul de veci Giovanni Matteucci directorul primei bănci internaţionale de la Sulina, Alexandru Cuzulov, care a murit înecat de Bobotează în 1927, încercând să prindă sfânta cruce, Gerson Marcu, „împuşcat de rei făcători" în 1901, dar şi cei răpuşi de epidemii.
Pe lângă cimitirul CED, cel ortodox, ortodox de rit vechi (lipovenesc), mai există cimitirul musulman şi cel evreiesc. În cel musulman, doar câteva monumente mai sunt în picioare, în rest, fiind doar diverse pietre. Stele funerare pentru bărbaţi se distig prin fes sau turban, iar cele pentru femei printr-o coroniţă rotundă florală.
Secţiunea evreiască este mai mică şi pietrele funerare de aici îmi place să le numesc gemene, spune ghidul. Există monumente funerare gemene ca formă şi materie primă: gemenele albe de marmură ale unei familii mixte de evrei şi sârbi, şi gemenele negre de marmură ale soţilor Diamand. De asemenea, sunt şi monumente unicat prin inscripţiile în doua sau trei limbi şi monumente pentru persoane cu rol în viaţa religioasă a comunităţii cum ar fi un rabin si cel care îl ajuta în sinagogă la ritualul de spălare sau la lectura cărţilor sfinte.
Vă recomandăm să mai citiţi:
Jurnal de vacanţă. Altfel de călătorie prin împrejurimile zonei Vama Veche-2 Mai
Se încarcă comentariile...
