Măreţia oraşului Sulina, în cifre. Cum a ajuns portul dunărean să aibă şcoli în toate limbile pământului acum un secol

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Farul din Sulina Arhivă arh. Radu Cornescu
Farul din Sulina Arhivă arh. Radu Cornescu

Sulina a fost singurul oraş european care a purtat numele de Europolis, fiind un model de convieţuire multi-etnică. Este oraşul unde au iubit şi au fost îngropaţi piraţi şi regine, pescari şi comandanţi, salahori şi amirali.

Sulina a fost transformată, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, de Comisia Europeană a Dunării (CED), într-un oraş european de primă importanţă. Organismul internaţional a fost înfiinţat la Sulina în 1856, prin Tratatul de la Paris. 

Babilonul din Delta Dunării

La sfârşitul secolului al XIX-lea, populaţia se apropia de 5.000 de locuitori. Conform recensământului, erau 2.056 greci, 803 români, 546 ruşi, 444 armeni, 268 turci, 211 austro - ungari, 173 evrei, 117 albanezi, 49 germani, 45 italieni, 35 bulgari, 24 englezi, 22 tătari, 22 muntenegreni, 21 sârbi, 17 polonezi, 11 francezi, 7 lipoveni, 6 danezi, 5 gagauzi, 4 indieni, 3 egipteni. 

Teatru, cazino şi hotel 

În oraşul Europolis existau peste 100 de prăvălii, trei mori, o uzină de apă, una electrică, o linie telefonică între Tulcea şi Galaţi, un teatru.

La începutul secolului al XX-lea iluminatul portului era asigurat cu instalaţii electrice. S-au construit cheiuri pe ambele maluri ale Dunării. În vara anului 1927 au fost inaugurate plaja şi cazinoul. Aici se organizau periodic evenimente mondene. Consulii şi personalul Comisiei Europene a Dunării, împreună cu comandanţii de nave, petreceau la Hotelul Camberi sau la cazinoul de pe plajă. 

Casele din oraş erau construite din lemn, cu temelie înaltă de piatră, învelite în olană. La parter se găseau ateliere meşteşugăreşti, prăvălii şi cafenele. 

Nouă reprezentanţe consulare

În Sulina, s-au deschis nouă reprezentanţe consulare: consulatul austriac, viceconsulatele englez, german, italian, danez, olandez, grec, rus şi turc, iar Belgia avea o agenţie consulară. Cele mai importante companii de shipping din Europa aveau birouri la Sulina: Lloyd Austria Society (Austria), Deutsch Levante Linie - D.L.L. (Germania), Egeo (Grecia), Johnston Line (Anglia), Florio et Rubatino (Italia), Westcott Linea (Belgia), Messagerie Maritime (Franţa), Serviciul Maritim Român. 

Cu sprijinul CED, la Sulina s-au construit două spitale, care asigurau consultaţii şi spitalizare pentru personalul CED, dar şi pentru populaţia oraşului şi marinarii aflaţi în tranzit. 

Şcoli în toate limbile pământului

Aici au funcţionat mai multe şcoli, dar şi azile confesionale mahomedan, mozaic şi armean. Învăţământul de stat era organizat pe trei trepte: preşcolar, primar şi secundar. De asemenea, au funcţionat şcolile de meserii înfinţate la Sulina, după anul 1929. În 1909 existau la Sulina două grădiniţe, şcoli priare de băieţi şi de fete, care se separă în anul 1890, iniţial acestea funcţionând laolaltă. 

Şcoala primară mixtă, de pe malul stâng al Dunării, s-a înfiinţat în 1928. Aici urmau cursurile copiii muncitorilor de la atelierele CED. Înfiinţată în septembrie 1921, sub numele de „Gimnaziul Mixt al Casei Naţionale Sulina“, din iniţiativa locuitorilor oraşului, prima şcoală secundară românească s-a transformat treptat în şcoală numai pentru băieţi.

Din documente reiese faptul că în permamenţă CED a furnizat, în bani şi natură, contribuţii pentru şcolile din Sulina. 

Etniile şi-au creat propriile şcoli pe lângă lăcaşurile de cult. Şcolile elene au fost înfinţate în anul 1888 şi au funcţionat în curtea bisericii greceşti de pe strada Sf. Nicolae. Şcoala catolică primară de băieţi a funcţionat la Sulina din anul 1898, pe strada Mihail Kogălniceanu. 

Înştiinţarea din februarie 1937 a Direcţiunii Învăţământului Particular şi Confesional Bucureşti către Legaţiunea Italiană Bucureşti, face cunoscută aprobarea deschiderii Şcolii primare particulare italiene „Luigi Rizzo“ în oraşul Sulina, însă numai pentru copiii de cetăţenie italiană, spre deosebire de şcoala catolică anterioară. 

La Şcoala primară franceză externă de fete „Emma Contel“ erau înscrise în anul şcolar 1915 – 1916 29 de eleve de naţionalităţi: rusă, israelită, greacă, franceză, austriacă, bulgară.

Şcoala Primară particulară „Marie Jeffrey“ a funcţionat din anul 1911 în localul de pe strada I.C. Brătianu. Şcoala a funcţionat până în anul 1915. 

Piraţi la gurile Dunării

Ca în toate oraşele-port, în Sulina contrabanda era înfloritoare, de asemenea şi pirateria. Cei prinşi făceau temniţă în Tulcea, iar închisorile erau pline de piraţi şi contrabandişti.

Activitatea oraşului-port, dar şi cea a CED, au fost serios afectate de marea criză economică din anii 1929 – 1933. În urma acordului semnat la Bucureşti, pe 1 martie 1939, România a preluat principalele atribuţii ale comisiei. Personalul acestui organism s-a repatriat, iar viaţa cosmopolită a Sulinei a încetat să mai existe. 

A rămas doar cimitirul unde sunt înmormântaţi evrei şi turci, lipoveni şi englezi, simpli pescari sau comandanţi, contrabandişti sau amirali. 

Vă mai recomandăm:

Cum arăta Sulina în 1932. Fotografii-document din anul de maximă glorie a celui mai cosmopolit oraş al României

Aventurile scriitorului Jean Bart, cel care a împrumutat numele unui faimos corsar. A fost elevul lui Creangă şi a scris primul roman al unui port românesc

Aventurile marelui explorator Jacques-Yves Cousteau în Delta Dunării: a explorat o zonă sălbatică a României şi a transmis povestea ei lumii întregi

Sacalin, peninsula care se roteşte. Misterele limbii de pământ care s-a născut din Marea Neagră şi a apărut în urmă cu un secol şi jumătate

Misterul Insulei K, tărâmul neştiut de la capătul României. Cum s-a format peste noapte raiul terestru interzis oamenilor

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite