GALERIE FOTO Petre Marinescu, inginerul ce a făcut tandem cu Dobrin şi Lăcătuş

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Petre Marinescu şi-a dedicat întreaga viaţă fotbalului: după o carieră impresionantă în care a jucat alături de nume mari, a reuşit perfomanţe ca preşedinte de club - traseul fulgerător al Deltei Tulcea din Judeţeană la Liga I.

S-a născut într-o comună de etnici greci, plămădită de-a lungul timpului între coline printre care șerpuiește râul Taița, şi înconjurată de păduri seculare de esență tare pe care le-a colindat din fragedă copilărie.
„Bunicul meu dinspre tată, Petrache, când eram de 5-6 ani, fiind și primul dintre cei 12 nepoți, îmi îndrepta pașii viitorului către psalmi și liturghii, dorea să mă facă preot, dar eram prea neastâmpărat, plin de energie veșnic neconsumată. Tatăl meu, Grigore, notar al comunei și ulterior contabil șef la CAP, un om bolnav după fotbal, a înființat echipa Rapid Izvoarele în 1955, a alocat tarlaua din spatele birourilor sale, a însămânțat iarbă, a echipat 20 de țărani mai vânjoși și abili, şi i-a făcut fotbaliști“, îşi aminteşte Petre.
Fotbalist, din întâmplare

Click pe poze pentru fotogalerie!

A jucat fotbal, retoric vorbind, de când a fost înțărcat. „Prin clasele primare, chiar dacă eram țânci, grație învățătorului nostru Cristea Valeriu, mergeam la Horia (14 kilometri dus întors) să ne vedem dascălul jucând fotbal. Prin eforturile bunicului şi la insistențele mamei, am fost adus la oraș să-şi continui studiile“, spune Petre. Pregătit cu exigență, a fost admis cu bursă la Liceul Industrial Metalurgic din Galați. „280 de lei pentru mine şi pentru mama reprezentau ajutorul existenţial de a continua studiile, plin de speranţă, cu o sacoşă în care în afară de câteva haine nu-mi lipsea niciodată culegerea de matematică a lui Gheba“.
Apariţia în sportul de performanţă a fost o întâmplare fericită. O după amiază de mai 1967, la un joc amical de fotbal între Siderurgistul Galaţi, echipa studenţilor şi tractoriştii gălăţeni care au întârziat, aşa că antrenorul echipei studenţeşti, profesorul Petrică Rădulescu i-a completat pe tractorişti cu doi elevi. „Din întâmplare, mingea buclucaşă a ajuns la un bondoc (aveam 1,67 cm), care a trecut printre fundaşii Siderurgistului cum trece trenul prin gara Chitila şi am marcat trei goluri. La sfârşitul jocului, Rădulescu m-a luat de gât amabil şi propunerea a venit prompt, dar îl trăda vocea unui om surprins de calităţile unui copil care nu a avut juniorat“, povesteşte Petre.
Cu Dobrin în atac
La sfârşitul turului 1979-1980, echipa voievozilor CS Târgovişte a îndrăznit să ocupe un onorabil loc 3, acesta fiind momentul venirii Prinţului din Trivale. „Pentru a călca pe verdele gazon împreună cu Gâscanul am renunţat la oferte la echipa de Liga I, numai şi numai pentru Dobrin şi dâmboviţeni. Şase luni cu Gâcu au constituit floarea unor trăiri interioare pentru totdeauna, încărcată de bucurie şi mulţumire sufletească, o poveste despre zilele senine petrecute împreună, care au fost cea mai însorită perioadă de fotbalist. Am încercat şi am reuşit să ajut echipa, să joc rolul de locotenent al celebrului jucător, am înscris 19 goluri în 13 etape dar satisfacţia mea cea mai mare, încărcată de o bucurie nemărginită, a fost că l-am cunoscut pe omul Dobrin, colegul şi sfătuitorul meu în fotbal şi nu numai“, rememorează fostul fotbalist.
Cu ochii pe Lăcătuş
Promovată în 1980 în Divizia A, echipa de sub Tâmpa a reuşit să-i bage în sperieţi pe granzii din Bucureşti. Sfârşitul turului a clasat echipa braşoveană pe locul trei la egalitate cu Steaua şi un punct mai puţin decât Dinamo. A fost momentul când i-a cunoscut pe juniorii Lăcătuş şi Stângaciu.
„România ajunsese în criză totală de alimente pentru că secretarul general al PCR hotărâse să scape de datorii. Fotbaliştii de sub Tâmpa erau privilegiaţi, dar juniorii şi copiii stegarilor nu erau pe listă. Ieşeam de la masă şi privirea se bloca când îi vedeam pe Marius şi Mitică slabi şi filiformi, aşteptând pe profesor să-i ia la alergat. M-am ciorovăit cu bucătarul că nu voia să-i primească la cantină, dar după câteva luni de tratament omenos din partea cantinierului, antrenorul s-a convins de talentul celor doi“.
Lăcătuş a debutat la un meci cu Universitatea Craiova în campionatul 1980/1981, scor 2-0 pentru noi, marcatori Marinescu şi Lăcătuş. În acel an Universitatea a câştigat titlul de campioană a României.
Citiţi mai multe amănunte în săptămânalul ADS Tulcea!

image
Tulcea



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite