FOTO Luncaviţa, satul teilor şi al nopţilor senine

Publicat: 22.03.2014 12:45

Ultima actualizare: 10.08.2022 23:48

Tărâmul încărcat de legende situat între apă şi munte vă aşteaptă să-i descoperiţi frumuseţile. Primăvara vă puteţi pierde în pădurea de fagi, vă puteţi îmbăta de miresmele bujorului dobrogean, iar iarna puteţi participa la ritualul de secole, care vesteşte sosirea noului an în zgomot de talangă.

Luncaviţa este considerat unul dintre cele mai frumoase sate din România. Este locul unde găseşti şi deltă şi munte. Comuna care numără aproximativ 4.700 de suflete se întinde pe două areale protejate: o parte din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării (peste 300 de hectare) şi o parte din Parcul Naţional Munţii Măcin (peste 4.000 de hectare).
Localnicii cred că prin împrejurimi se afla îngropată o comoară de pe vremea turcilor. Puţinele descoperiri arheologice în această zonă fac ca legenda să dăinuie.

Tărâmul bujorului dobrogean

Aici, mai puteţi vedea femei care împletesc coşuri de papură şi răchită, obicei tradiţional în Delta Dunării, sau puteţi admira cum dintr-o bucată de lut pot ieşi minuni, la cel mai mare centru de olărit din România, realizat în urma unui proiect cu Universitatea Ovidius din Constanţa.
La câţiva kilometri de Luncaviţa se află Rezervaţia Valea Fagilor, o mică parte din pădurile ce acopereau cândva întregul ţinut dintre Dunăre şi Mare. Ca o curiozitate, este locul în care fagul creşte la cea mai mică altitudine din ţara noastră. Tot Luncaviţa este zona unde înfloreşte bujorul dobrogean, specie rară, ocrotită de lege.

Cele mai multe nopţi senine

Pe Dealul Pietrişului se află un observator astronomic, unde se pot admira cele mai multe nopţi senine. Proiectul este realizat în parteneriat cu Muzeul Ştiinţele Naturii Galaţi. Investiţia nu se opreşte aici. În parteneriat cu Muzeul Ştiinţele Naturii Galaţi se va construi un observator astronomic fix, unde turiştii să poată veni să admire stelele, iar copiii să înveţe prima lecţie de astronomie.

Sărbătorile satului

Luncaviţa mai este renumită pentru Sărbătoarea teilor care are loc vara şi Moşoaiele, o tradiţie păstrată de veacuri, care are loc în noaptea în ajunul Crăciunului.
Vara, mierea florilor de tei îşi răspândeşte parfumul, iar voia bună este asigurată de geamparaua dobrogeană, care se joacă până se tocesc pingelele.
În noaptea de Crăciun, zgomotul produs de talanga Moşoaielor (simbolul satului) îi anunţă pe localnici că se apropie noul an.
Pentru ca turistul să aibă şi condiţii civilizate, în Luncaviţa sunt în derulare mai multe investiţii cu fonduri europene. Acesta constau în construirea a şapte pensiuni noi.
Primarul localităţii, Ilie Ştefan, spune că specialiştii în agroturism se formează acum, liceul din localitate având această specializare.

Cum se aleg cele mai frumoase sate

În campania „Cele mai frumoase sate din România“ s-au înscris 200 de sate din România din toate provinciile istorice: Dobrogea, Transilvana, Maramureş, Muntenia, Bucovina, Banat şi Oltenia.
Jurilovca, Luncaviţa şi Niculiţel sunt considerate cele mai frumoase sate de pe teritoriul judeţului Tulcea.
Conceptul de „Cele mai frumoase sate“ s-a născut în anii 1980, în Franţa. Odată desemnate cele mai frumoase locuri din regiune, autorităţile dezvoltă proiecte turistice şi investesc bani în recondiţionarea gospodăriilor tradiţionale.

În România, primul album a fost editat în 2003, iar din luna aprilie 2014 va fi scoasă pe piaţă cea de-a doua ediţie. „Cele mai frumoase sate se aleg după criterii bine stabilite. Se iau în calcul specificul local, dar şi obiectivele turistice din zonă“, explică Nicolae Marghiol, reprezentantul proiectului „Cele mai frumoase sate din România“.
Primăriile completează formulare de autoevaluare şi trebuie să întrunească 80 de puncte din 120. Iată câteva dintre criterii: localitatea să aibă un caracter rural – să numere sub 5.000 de locuitori, să aibă cel puţin un obiectiv turistic.
Totodată, la dosar se ataşează şi o scrisoare de intenţie din partea consiliului judeţean sau a unui muzeu. Urmează evaluarea făcută de o comisie de evaluare, formată din 5 până la 10 membri, din care fac parte mai mulţi specialişti: reprezentanţi ai consiliului judeţean, etnografi, profesori universitari.