FOTO Copilăria neştiută a Elenei Lupescu, metresa lui Carol al II-lea. Tatăl ei era farmacistul evreu Grünberg, care a avut o spiţerie la Sulina
0
Episodul Sulina din viaţa familiei Elenei Lupescu este aproape necunoscut. Tatăl ei, un farmacist evreu, s-a mutat la începutul anilor 1900 în cel mai cosmopolit loc al României, la capătul Dunării. La acea vreme, Sulina avea statut de Porto Franco (1870-1931) şi găzduia Comisiunea Europeană a Dunării (1856-1938). În oraşul cel mai estic al României trăiau pe atunci 26 naţii.
Elena Lupescu s-a născut într-o familie de evrei, la 15 septembrie 1895 la Iaşi. Tatăl său, Nahum Grünberg, era farmacist, iar mama ei, Eliza Falk, fusese dansatoare. Părinţii ei s-au convertit la creştinism, iar Nahum Grünberg şi-a luat întâi numele de Nicholas Wolff, apoi Nicolae Lupescu.
Micuţa Elena şi-a petrecut primii ani ai copilăriei la Iaşi, alături de fratele ei Constantin. La începutul anilor 1900, tatăl ei a luat decizia radicală de a părăsi Iaşiul. În căutarea unui trai mai bun, farmacistul s-a mutat cu familia la capătul României, în cel mai îndepărtat punct estic - Sulina. Aici şi-a deschis o spiţerie pe Strada a doua de la Dunăre, paralelă cu faleza - care este Strada întâi în numerotarea edilitară.
„Pe acea vreme, casele în care se făcea comerţ aveau prăvălia la parter şi locuinţa la etaj în care stăteau proprietarii. Avem şi acum astfel de case în Sulina, care au rezistat timpului şi celor patru bombardamente care au afectat aşezarea de-a lungul timpului: în războiul Crimeii (1853-1856), Sulina a fost bombardată de britanici în iulie 1854, în Războiul de independenţă (1877-1878) de către ruşi, în Primul Război Mondial în 1917 de către germani şi în Al Doilea Război Mondial de către sovietici“, relatează localnicul Gheorghe Comârzan (47 ani), maistru militar de marină în rezervă, istoric al Sulinei.
Sulina cea înfloritoare
Sulina cunoştea atunci o înflorire spectaculoasă. Sediu al Comisiunii Europene de la Dunăre, declarat Porto Franco (liber de taxe) între anii 1870 şi 1931, oraşul exotic devenise casa a 26 naţii, câte au trăit la un moment dat aici.
Familia Lupescu s-a încadrat aşadar în peisajul mozaicat din Dobrogea şi în special de la Sulina. Istoria sa în această aşezare nu este însă cunoscută. Localnicii îşi amintesc că spiţeria de pe Strada a doua a luat cândva foc, iar acum nu mai există. „Casa a rămas în picioare după bombardamentul devastator din 25 august 1944, cea mai neagră zi pentru Sulina. Atunci, oraşul a pierdut peste 60% din patrimoniul său cultural. Clădirea a rezistat până în anii '80“, arată Gheorghe Comârzan.
Strada a doua, unde a locuit Elena Lupescu şi familia ei FOTO Sînziana Ionescu
Casa Lupeascăi a fost distrusă într-un incendiu în anii ’80, iar ruina a fost cumpărată de un medic stomatolog care a vândut-o unui fost viceprimar al oraşului. Acesta a ridicat o casă nouă, folosind la construcţie din cărămida veche de la 1900, care se vede şi acum pe clădirea alăturată, similară.
Arhivele au fost pierdute în timp, astfel că acum nu se mai găsesc fotografii cu imobilele.
„Locul acesta de pe Strada a doua avea vad, pentru că la 1900, cel mai probabil farmacia avea vedere la Dunăre. Acest complex comercial din faţa sa, aflat actualmente în paragină, a fost construit de comunişti. Fotografii vechi, însă, cu acele clădiri de la 1900, nu mai sunt de găsit. Mai sunt ruine, porţi ce poartă înscrisuri cu anii de construcţie a caselor şi cu numele proprietarilor, o clanţă sau alte ornamente“, explică Gheorghe Comârzan.
Pe pagina sa de Facebook „Europolis - Trecut şi prezent, aici a fost odată marea“, istoricul Sulinei postează imagini vechi ale pitorescului port de la vărsarea Dunării în Marea Neagră.
Elena şi Carol al II-lea
După câţiva ani de stat la Sulina, farmacistul Lupescu s-a mutat la Bucureşti, iar Magda, cum era cunoscută Elena Lupescu, este înscrisă la o şcoală catolică, unde supravegherea strictă era făcută de călugăriţe.
În 1912, familia se întoarce la Iaşi, oraş unde Elena avea să-şi cunoască viitorul soţ - locotenentul Ion Tâmpeanu. Cei doi s-au căsătorit la 17 februarie 1919, la Iaşi, dar căsnicia n-a rezistat firii ei uşuratice. Ofiţerul Tâmpeanu a devenit în scurt timp deja ţinta ironiilor pentru comportamentul scandalos al tinerei lui soţii, căreia îi plăcea prea mult compania bărbaţilor.
În 1922, Elena Lupescu l-a cunoscut pe Carol al II-lea, care era principe moştenitor al României. Cu o căsătorie ilegală cu Ioana Zizi Lambrino în 1918 (din care a rezultat un fiu, Mircea), ce a fost anulată, Carol era căsătorit din 10 martie 1921 cu principesa Elena a Greciei şi a Danemarcei, iar fiul lor Mihai se născuse în acelaşi an, la 25 octombrie 1921.
La 28 decembrie 1925, principele Carol renunţă la toate drepturile la Tronul României, pleacă în Franţa cu Duduia şi ia numele de Carol Caraiman. El divorţează de Elena în 1928, iar la 6 iunie 1930 se întoarce din exil. La 8 iunie 1930 este proclamat rege.
La 6 septembrie 1940, regele Carol al II-lea a plecat în exil şi s-a stins din viaţă la 2 aprilie 1953 la Estoril, în Portugalia, la vârsta de 59 ani. El nu s-a despărţit niciodată de Elena Lupescu, care i-a supravieţuit până la 29 iulie 1977.
Sursa Facebook Europolis - Trecut şi prezent, aici a fost odată marea
Pe aceeaşi temă:
FOTO Sulina în imagini de epocă. Primul loc din România care vede răsăritul
Se încarcă comentariile...
