FOTO Aventură pe tărâmul lipovenilor, cei numiţi de români „excavatoare cu barbă“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Sarichioi, comuna de 6.500 de suflete unde trăieşte cea mai mare comunitate de ruşi lipoveni din România, se încăpăţânează să-şi păstreze tradiţiile. Peste tot se vorbeşte, se cântă, se roagă şi se jeluieşte în lipoveneşte.

Adulţii de astăzi au învăţat primele cuvinte în limba rusă, în schimb, copiii de astăzi vorbesc din ce în ce putin în rusă, desi la şcoala gimnazială din Sarichioi se predă limba rusă patru ore pe săptămână. Copiii care sunt învăţaţi de mici cu graiul lui Tolstoi nu aveau cum să nu ia aurul la olimpiadele naţionale de limba rusă. La competiţia naţională care a avut loc în perioada 2 – 5 mai la Iaşi, Ştefan Cuprian, Livia Ulian şi Raluca Agafon au obţinut premiul I, iar un premiu III a fost adjudecat de Melissa Ana Pimon.Maria Costache, consiliera primarului, ne spune că, dacă pentru cei tineri limba rusă devine opţională, adulţii de astăzi încă vorbesc cu părinţii şi bunicii lor în limba rusă.

Copiii lipovenilor demonstrează că sunt la fel de talentaţi şi la Limba engleză, dar excelează şi la Limba română. ,,Astfel, la examenul de Capacitate de anul trecut, doi elevi au luat nota 10 la Limba şi literatura română” ne relatează mândră  profesoara  de limba româna Alina Calciu.

Cântă melodiile învăţate de la străbuni

Dar menirea cadrelor didactice nu se termină odată ce sună clopoţelul, ci ele continuă să fie oameni de legătură între elevi şi bunici. Astfel, aproape toate profesoarele, alături de restul intelectualităţii din comună, fac parte din ansamblul folcloric „Landâş“ („Lăcrămioara“). „Suntem amatori, dar trăim ceea ce facem“, spun membrii grupului care oriunde merg lasă în urma lor veselie şi voie bună. „Cântăm căntece vechi şi autentice  bunicilor şi părinţilor noştri,  melodii de dragoste, triste, despre război, despre soldaţi plecaţi pe front, sau despre pescari“, dezvăluie repertoriul consiliera primarului. Împreună au colindat lumea şi au lăsat peste tot ceva din frumuseţea graiului lipovenesc. Evident, au fost şi în Rusia să-şi caute rădăcinile şi, spun ei, au descoperit că pe Don, se cântă aceleaşi melodii pe care le interpretează şi ei. Sufletul ansamblului este Pima Bejenaru, directorul Casei de Cultură, care, în timpul liber, le predă elevilor chitară, orgă, dar şi harmoşcă, un instrument muzical rusesc. 

Baia neagră, medicamentul lipovenesc

În curţile bătrâneşti mai întâlneşti „Baia neagră“ sau ,,baia lipovenească“, un fel de sauna umedă, un alt obicei specific lipovenesc. Când adulţii de astăzi erau copii, niciunul nu se spăla la lighean, ci doar în aceste încăperi ridicate în curtea casei lor. Maria Costache ne explică şi cum funcţionau ele: „erau construite din pământ,  focul se făcea de afară, se incingeau pietrele în mijlocul cărora era un ceaun cu apă care clocotea şi degaja o căldură foarte mare.  După ce se încingea camera, se deschidea uşa ca să iasă afară fumul şi atunci intram noi. Ca un ritual al băii lipoveneşti sunt crenguţele de stejar care, când faceai vânt cu ele în acelaşi timp, temperatura din baie creştea cu aproximativ 20 grade . Aceste băi  ne preveneau de răceală, alungau oboseala, ne întăreau imunitatea corpului. Eram la liceu şi colegele mele veneau la mine să facă o baie neagră. Mi-e dor de mirosul de fum, inconfundabilul miros de stejar, roşeaţa din obraji….mi-e dor să mai fac o baie neagră“, spune, melancolică, femeia. Acum, doar în gospodăriile bătrâneşti mai găseşti o baie neagră.

Nuntă încheiată cu bal mascat

Odată ce lipovenii încep să vorbească despre tradiţii, cu greu îi mai poţi opri. Uniţi la bine şi la greu, îşi amintesc de nunţile de altădată, care ţineau o săptămână. „Începeai cu o săptămâna înainte cu pregătirile. Se cânta continuu. Duminică şi luni erai mireasă: prima zi din partea rudelor miresei, a doua zi din partea rudelor mirelui. A treia zi era bal mascat“, povestesc lipovenii. Cum nunta se ţinea în gospodărie, tot satul venea şi aducea raţe sau găini sau orice era necesar pentru ca mirii să pornească fericiţi în viaţă. „Venea omul şi spunea: «Îţi dau 20 de raţe. Când se însoară fiul meu, mi le dai înapoi!», povesteşte Pima Bejenaru.

Dacă primii lipoveni care s-au refugiat în aceste ţinuturi au fost pescari, nici urmaşii lor n-au murit de foame şi au dovedit că pot fi la fel de buni şi constructori, dar şi agricultori. Oamenii povestesc că bărbaţii au fost foarte harnici şi căutaţi: „Românii le ziceau excavatoare cu barbă“, spun ei.

Casă veche recondiţionată

Doi tineri, Alex şi Alina Filip, au renovat o casă tradiţională şi au transformat-o într-un loc de vacanţă pentru prietenii şi cunoscuţii lor. Gospodăria veche de un secol, la care s-a adăugat o construcţie nouă după aceleaşi tipare, a devenit punct de atracţie în Sarichioi. Au fost păstrate grinzile din lemn de pe tavan de care, până nu demult, se agăţau pătuţurile bebeluşilor, dar şi vechile lăzi tot din lemn în care se depozitau lucruri de suflet. Totul este vopsit în alb şi albastru şi decorat cu păpuşi Matrioşka şi cu balalaici. Un apartament se închiriază cu 100 euro pe noapte în sezon şi cu 60 de euro în extrasezon. 

Vă mai recomandăm:

Delta, patria învingătorilor: Mila 23, Crişan şi Caraorman au dat 24 de campioni mondiali. Patzaichin: „Nu ştiu dacă m-am născut în apă sau pe uscat“

Aventurile marelui explorator Jacques-Yves Cousteau în Delta Dunării: a explorat o zonă sălbatică a României şi a transmis povestea ei lumii întregi

Jurnal de vacanţă. Gura Portiţei, paradisul dintre mare şi Deltă. Plaja de pe care poţi aduna scoici cu lopata

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite