Experienţa unei românce în carantină: „Nu le păsa că ne putem îmbolnăvi. Ne spuneau că suntem deja infectaţi“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

O tânără care a venit din Italia cu o cursă TAROM şi care apoi a intrat în carantină povesteşte experienţa nefericită pe care a trăit-o şi dezvăluie faptul că autorităţile nu au luat toate măsurile pentru a-i proteja.

O tânără care a venit din Italia miercuri seara cu o cursă TAROM şi care apoi a intrat în carantină într-un sppaţiu pus la dispoziţie în judeţul Tulcea povesteşte experienţa nefericită pe care a trăit-o şi dezvăluie faptul că autorităţile nu au luat toate măsurile pentru a-i proteja.

Iată ce a povestit tânăra pe pagina de Facebook:

„Am decis să scriu o postare lungă: experienţa repatrierere..a fost doar o altă bişniţă românească. După mai bine de 2 săptămâni în care care am stat izolată în casă, la Roma, am fost aduşi ca oile..într-un avion plin. Singura dată când distanţa de siguranţă a fost păstrată..a fost doar pe aeroportul Fiumicino. Începând cu boarding-ul în aeronavă şi până am ajuns la locul de carantină..am fost batjocoriţi continuu.

1. Când ni se lua temperatura la îmbarcare, ni se spunea că din cauza noastră sunt ei acolo, ca ce..ei nu aveau ce face?!

2. Personalul Tarom care a afirmat că “mai bine nu veneam după voi!”.

3. Lipsa de organizare de la Constanţa..transparenţă zero, comunicare între ambasadă şi “primirea” de la aeroportul Kogălniceanu ZERO!

4. Am fost băgaţi buluc în autocare pline ochi.. unde la fel, nici chip de distanţă de siguranţă. Autocarele trebuiau să ne ducă pe raza jud. CT (aşa cum ne-a comunicat ambasada) şi să facem carantină acolo. În schimb, am fost duşi într-o locaţie aproape de Delta Dunării. Nu asta e problema majoră (că ne-au dus la Tulcea), ci faptul ca nu ni s-au dat deloc informaţii.

5. Drumul către locaţie a durat de la ora 20:00pm, până la ora 2:00am. Până la 3:00am, am stat în autocar pentru că nu aveau suficienţi oameni care să ne “cazeze”.

6. În autocar nu era căldură, nu era aer. Nu le păsa că ne putem îmbolnăvi. Ne spuneau că suntem deja infectaţi. “Ce, în avion aţi stat izolaţi?”.

7. Nu ne-au răspuns dacă ne vor face teste.

8. Au băgat şi câte 3 oameni într-o singură cameră!!!!

9. Am vociferat că nu e normal aşa ceva! Au spus din nou, că nu au locuri. “Nu-i nimic, aveţi deja virusul!” “Ce dacă nu vă cunoaşteţi, staţi câte 2, vă cunoaşteţi acum!”

10. Multă mitocanie şi bădărănie, de ambele părţi ale baricadei. Unii, cu părere de rău, îşi merită soarta.

11. Pentru că am îndrăznit să spun că nu accept să stau cu cineva în cameră, am fost ameninţata că voi fi trimisă la Constanţa pentru sancţiuni.

12. Nu m-au trimis, evident, pentru că şi-o iau ei aşa. Vor doar să intimideze. I-am intimidat si eu cu toate televiziunile 🙂.

13. Au fost drăguţi pe urmă, a apărut ca prin minune o cameră pentru mine ..dar şi pentru ceilalţi 5 oameni de lânga mine, am rămas ultimii cazaţi. Treziţi de la 4 dimineaţa..în curând se făcea ora 4:00am şi aici..multe ore fără apă, hrană..ce să mai zic de nevoi fiziologice..

14. Căldură în cameră zero. Am 35 de grade temperatura corporală, dar cred că am mai puţin, mă simt congelată.

15. Bine că mi-am luat ceva mâncare de la Roma.. pentru că am primit multe pâini la micul dejun. Nici la câini nu dai aşa ceva. Nu aşteptam ceva fandosit, dar măcar un minimum de chestii..mai ales că nu am mâncat de multe ore. Alţii nu au, vor mânca pâini. Aşa ştie românul, multă pâine!

16. Bătaia de joc va continua, presimt.

17. Ne luăm singuri temperatura, ni s-a zis să o comunicăm..dar nu şi cui..eh, detalii 🙂

PS: zborul umanitar “ “ făcut de Tarom a fost 231 de EUR. Nu am venit pe gratis, dacă specula cineva asta.

Să vă păziţi singuri, statul nu va face asta pentru voi. De la TV pare totul frumos, nu este aşa de fapt.

Nu e un strigăt după empatie, doar o mărturie de pe teren. Fiţi păziţi! Mă bucur de faptul că m-am putut întoarce, eu sunt un simplu turist, n-am fugit din Italia. Am vrut doar să mă întorc la casa mea şi locul meu de muncă. Familia mea nu mai locuieşte de mult timp în ţară, dar eu mă tot încăpăţânez să fac asta“. 

Sper să fiu sănătoasă şi să mă întorc acasă, în Colentina mea. I’m strong, sper să fie şi alţii strong, aşa ca mine!“

Prefectul Alexandru-Cristian Iordan a postat pe pagina sa de Facebook cum a decurs sosirea românilor din Italia, aduşi de la Constanţa. „Italienii“ au venit cu o cursă aeriană pe Aeroportul Mihai Kogălniceanu şi au fost împărţiţi - unii au rămas în carantină la Constanţa, alţii au fost trimişi la Tulcea.

„Este ora 4 dimineaţa. 

Am terminat de „carantinat” (un nou termen în limba română). Printre ei tineri studenţi la medicină, o mamă a unui cunoscut constructor de bărci din Tulcea, sosită din Italia unde a suferit o intervenţie chirurgicală, muncitori, salariaţi din industria HORECA rămaşi acum fara job-uri, două doamne surprinse de criză în plină vacanţă, toţi români de-ai noştri.

Am vorbit cu fiecare dintre ei, respectând, desigur, distanţa reglementată şi măsurile de protecţie. Le-am ascultat micile poveşti! Sunt oameni obişnuiţi, poate cunoştinţe ale noastre, unele chiar rude... Sunt destine diferite, toate adunate în plină noapte în acelaşi loc de acest accident rar al istoriei.

Nu am putut să nu mă întreb atunci de unde atâta ură împotriva semenilor noştri, de unde atâta respingere pentru nişte oameni până la urmă sănătoşi care doar se supun unor reguli.

Noaptea trecută au fost ei. Mâine noapte poţi fi tu. Sau eu. Trebuie să le întoarcem spatele? Să-i izgonim? Sub nicio formă.

Eu cred că trebuie să facem pur şi simplu ceea ce este normal şi omeneşte în astfel de momente, şi anume să ne manifestăm solidaritatea. Să fim deschişi, să fim empatici, să fim acolo unde este nevoie de noi.

Am fost criticat în legătură cu faptul că am primit pe teritoriul judeţului nostru, la rugămintea colegului meu, prefectul judeţului Constaţa, în centrele noastre de carantinare, 100 de persoane. Că trebuia să le interzic carantinarea aici. Am să le răspund că noi nu suntem aşa.

Unde e ospitalitatea cu care noi dobrogenii ne-am tot mândrit atâta? Ce fel de om poate fi acela care nu-şi ajută la greu nici măcar vecinul, în cazul acesta Constanţa?

Constanţa e oraşul care, prin reţeaua sa spitalicească, ne-a preluat în ultima perioadă cel puţin 2.000 de cazuri, marea majoritate copii, pentru a fi trataţi şi îngrijiţi.

Când ne-a fost greu, prietenul mai mare şi mai puternic ne-a sărit în ajutor. Acum, în plină pandemie, Constanţa e oraşul care ne asigură testarea cetăţenilor suspecţi. Şi nu ne spun că se tem deşi, poate se tem. Şi nu ne spun că nu pot, că nu au timp, sau capacitate sau chef.

Dobrogea e o regiune pe unde au trecut multe urgii. Împreună le-am înfruntat şi le-am învins. Împreună o vom învinge şi pe aceasta“, a scris prefectul din Tulcea. 

Pe aceeaşi temă: 

Primăria care interzice bătrânilor să iasă din case: „Vom înlocui termenul «recomandare» cu «interzicere»“

Români din Italia, aduşi în carantină la Tulcea. „Acum au fost ei. Mâine poţi fi tu“

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite