Detalii cutremurătoare din lagărul Periprava: „Unul dintre deţinuţi avea gâtul rupt şi capul înghesuit într-o parte, iar altul a fost împuşcat în cap“

Imagini de pe şantierul lagărului FOTO Marius Oprea

În cadrul campaniei de găsire a gropilor în care au fost aruncaţi deţinuţii politic şi de drept comun din colonia de muncă de la Periprava, săptămâna trecută au fost descoperite zece morminte.

Istoricii, arheologii şi procurorii care au participat în această vară la campania Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc au descoperit încă zece morminte unde au fost îngropaţi deţinuţii lagărului de la Periprava. Din 2006, de când a început proiectul, au fost descoperite în total 51 de schelete. În scripte, figurează doar 124 de deţinuţi.

Istoricul Marius Oprea, cel care a participat la fiecare campanie, dezvăluie faptul că unul dintre schelete are gâtul rupt şi capul înghesuit într-o parte, peste umărul stâng. „Pur şi simplu, nu a încăput în lada croită pentru el şi a fost înghesuit de către gardieni acolo, până i-au rupt gâtul. Probabil că l-au vârât călcându-l cu bocancii pe piept, pentru că nici din coastele lui nu se mai înţelege mare lucru“. Tot istoricul spune că unul dintre deţinuţi prezintă posibile urme de împuşcare în cap.

Calea până la aflarea identităţii victimelor este lungă, fiind necesare teste ADN şi anchete minuţioase. 

„Victimele din acest an au pentru mine în mod straniu, o încărcătură mult mai dramatică. Am mai văzut, vă daţi seama, pînă acum, din 2006, încoace, multe. Dar niciodată soarta lor nu mi s-a părut mai crudă.

Poate să fie din pricina arşiţei? Nu e cazul, temperaturile sînt rezonabile, iar cîte o pală de vînt alungă din cînd în cînd roiurile de ţînţari care sînt aici pacostea acestei veri. E mai degrabă din pricina nepăsării faţă de soarta lor, faţă de viaţa şi moartea lor, faţă de trecutul crud şi nemilos în care au trăit, care nu le-a dat nicio şansă. Cum se pare că nu le dă nici prezentul“, spune istoricul Marius Oprea.

Schelete descoperit la Periprava

În acest loc, în perioada anilor 1959 -1964, au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politic decedaţi în colonia de muncă ce a funcţionat în apropierea localităţii.

Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deţinuţilor a fost stabilită pe baza informaţiilor obţinute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum şi de la câţiva foşti angajaţi ai coloniei penitenciare. În prezent, la suprafaţa solului nu există niciun fel de semne care să indice prezenţa mormintelor.

 La începutul anilor ’50 Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind de la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig între localităţile Periprava şi Sfiştofca, ca măsură de protecţie împotriva inundării terenurile ce urmau să fie defrişate de stuf şi apoi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri.

Astfel, începând din anul 1959, în zonă au fost aduşi mii de deţinuţii politici care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare. Condiţiile nefavorabile din perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă au dus la decesul mai multor deţinuţi.

Vă mai recomandăm:

Destinul tragic al generaţiei Marii Uniri. Cum au aranjat comuniştii procesul lui Iuliu Maniu: „Să convingeţi credincioşii să ceară executarea lui“

De ce n-au mai venit americanii în 1947. „Lumea trebuie să-şi dea seama în România că ajutorul american este în funcţie de intensitatea rezistenţei“

Poveste de dragoste comunistă: idila dintre „prinţesa roşie“, fata lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, şi amantul ei, un medic chirurg care a murit în închisoare