Aromânul ucis şi aruncat în groapa pe care şi-o săpase singur. Hristu Zuba nu a dezvăluit unde se ascundea liderul rezistenţei armate

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Aromâni executaţi de Securitate
Aromâni executaţi de Securitate

La 2 februarie 1952, tânărul aromân Hristu Zuba a fost este executat de Securitate şi aruncat în groapa săpată de el însuşi.

În ziua de 2 februarie 1952, tânărul aromân Hristu Zuba din Ceamurlia de Sus a fost arestat de Securitate şi torturat pentru a dezvălui unde se ascunde  Nicolae Fudulea, unul dintre liderii rezistenţei armate anticomuniste din Dobrogea. 

Securistul Nicolae Popa aflase că Hristu Zuba, deşi activa ca secretar al organizaţiei locale a Uniunii Tineretului Comunist, sprijinea în realitate organizaţia clandestină de rezistenţă şi participa la şedinţele luptătorilor.

Hristu Zuba a fost dus de torţionar pe câmpul dintre Ceamurlia şi Beidaud, a fost pus să-şi sape singur groapa, iar apoi a fost împuşcat, aflăm dis scrierile lui Florin Dobrescu, vicepreşedinte al Asociaţiei „Gogu Puiu şi Haiducii Dobrogei“.

Securiştii au cerut unui localnic, Gheorghe Pastramă, să-l acopere cu pământ, ameninţându-l cu moartea dacă va spune cuiva ce se întâmplase. 

Timp de 30 de ani, localnicul a mers periodic şi a acoperit rămăşişele tânărului mort, deoarece ploile îi scoteau trupul la suprafaţă.

image

Nicolae Fudulea Arhivă CNSAS

În 1948, în Tulcea, Nicolae Fudulea şi fratele său, Dumitru, din Testemelu (actuala localitate Vasile Alecsandri), au reuşit să strângă în jurul lor aromânii nemulţumiţi de sistemul opresiv din mai toate localităţile învecinate Stejaru, Beidaud şi Ceamurlia de Sus. S-au dotat cu arme şi au luptat cu forţele Scurităţii. La scurt timp, au început să fie vânaţi de autorităţi. Astfel că, la începutul anilor ‘50, fraţii Fudulea se ascundeau în pădurile judeţului Tulcea.

„O iarnă întreagă, Nicolae şi Dumitru s-au ascuns într-o groapă din pădure. Ca să ajungă în ascunătoare, treceau printr-un tunel lung de doi metri. Se încălzeau cu o sobă, iar coşul de fum era în coroana unui copac, pentru a nu li se descoperi ascunzătoarea“, spune Sterică Fudulea, urmaşul celor doi membri ai mişcării de rezistenţă. 

Un cioban a descoperit întâmplător ascunzătoarea lor şi a aunţat autorităţile. După mai multe ore de luptă, Dumitru a fost răpus de o grenadă. A fost aruncat într-o groapă comună. Nicolae a fost ucis de Securitate, însă nimeni nu ştie cum. Pe certificatul lui de deces este trecută doar o dată: 28 martie 1952.

Rezistenţa din Dobrogea a reuşit să strângă peste 2.000 de partizani combatanţi şi susţinători locali. „Haiducii Dobrogei“, aşa cum s-au autointitulat, erau echipaţi cu armament şi primeau bani şi alimente de la oameni din comunele din care proveneau. În cele din urmă, americanii, aşteptaţi de români nu au mai venit, iar oponenţii regimului comunist au fost căutaţi şi-n gaură de şarpe, omorâţi pe loc, trimişi în coloniile de muncă ale Canalului Dunăre-Marea Neagră sau aruncaţi în temniţă. În acea perioadă, se obişnuia ca luptatorii anticomunişti să fie fotografiaţi în momentul arestării, iar la dosare există şi imagini ale cadavrelor combatanţilor anticomunişti. De asemenea, peste timp au rămas imagini din locurile unde capii mişcării de rezistenţă anticomunistă se ascundeau. O parte din conţinutul dosarelor aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii au fost publicate recent în cadrul proiectului „România supravegheată“.

Tulcea



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite