Viaţa germanilor din Est, de lux faţă de ce era în România comunistă. Aveau orice, mai puţin libertatea de mişcare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Viaţa în RDG, expoziţie la Memorialul Revoluţiei
Viaţa în RDG, expoziţie la Memorialul Revoluţiei

Memorialul Revoluţiei din Timişoara a deschis programul dedicat Revoluţiei din Decembrie 1989 cu o inedită expoziţie care vorbeşte despre viaţa celor care au trăit comunismul în Republica Democrată Germană.

Republica Democrată Germană a fost înfiinţată în octombrie 1949 şi a existat până în 3 octombrie 1990. Vreme de 40 de ani, RDG avea să fie un loc aparte. Aici începea aşa numitul bloc răsăritean, comunismul, la graniţa cu partea liberă a Europei. Regimul socialist din Germania Democrată era de fap tot o dictatură, de care milioane de persoane au fugit de-a lungul deceniilor. 

GALERIE FOTO DE LA EXPOZIŢIA DIN TIMIŞOARA
 

Să stai cu capul plecat, să-ţi ţii gura şi să nu ieşi la modul neplăcut în evidenţă! Cum se putea trăi aşa pentru o perioadă îndelungată? Aparent era posibil, deoarece aşa au procedat marea majoritate a celor din Republica Democrată Germană. „Sunt pe aici unii care ar vrea să meargă prin ploaie fără să se ude”, suna un slogan în RDG. El nu doar suna a ameninţare. Era o ameninţare! 
 

Povestea germanilor din Est poate fi urmărită la Memorialul Revoluţiei, în cadrul unei expoziţii pusă la cale de Fundaţia Federală pentru Prelucrarea Dictaturii Partidului Socialist Unit German din Belin, în colaborare cu revista Stern. 
 

„În multe din aceste imagini ne regăsim şi noi, parcă citim despre perioada comunistă din România. Sunt punctate aspecte din viaţa cotidiană din RDG. Sunt subiecte precum puterea, munca, colectivitatea, tineretul, credinţa, iubirea, patria. Sunt exemple elocvente, pionierii de la ei sunt şi pionierii de la noi. Dorinţa de a face carieră era condiţionată de apartenenţa la partid. Fără să fi fost membru de partid, nu puteai face carieră nici acolo, nici aici. Totul se petrecea după dorinţa partidului. Sunt foarte multe locuri comune, ne regăsim şi noi. Aşa că această expoziţie chiar îşi are loc aici la Timişoara, în România”, a spus Gino Rado, preşedintele Memorialului Revoluţiei. 

Expo Memorialul revoluţiei


Foto Ştefan Both 

„Cei care nu s-au opus regimului trăiau fără complicaţii majore”  

Dacă noi aveam Securitatea, cei din RDG aveau şi ei o armată a ideologiei - temutul STASI care ştia tot despre locuitorii ţării.
 

„Cu toţii tânjim după o lume ideală, perfectă şi lipsită de probleme. Mulţi din Germania Democrată nu resimţeau traiul ca fiind unul sufocant. Şi-au găsit cât de cât locul într-o lume a reglementărilor atotcuprinzătoare. Cei care s-au integrat acestui stil de viaţă, cei care nu s-au opus regimului, şi-au putut trăi viaţa din leagăn, la creşă, până la sfâritul într-un cămin de bătrâni de intreprindere, fără complicaţii majore. Însă cei care oftează nostalgic după aceste vremuri apuse trec cu vedere un aspect. Cei care gândeau şi aveau un crez diferit în RDG puteau foarte rapid să intre în conflict cu instanţa supremă. Astfel de sisteme nedrepte sunt extrem de inventive în dezvoltarea de mecansime de control şi intimidare şi nu au niciun fel de scrupule în alegerea metodelor. Cei care se opuneau regimului nu aveau o viaţă uşoară”, a declarat Regina Lochner, consulul Germaniei la Timişoara. 


 

“Aveau orice, mai puţin libertatea de mişcare”  

Spre deosebire de România, însă, în RDG nu exista nici frig, nici lipsa curent sau de alimente.
 

“În comunism nu era nicio fericire. Oamenii erau dresaţi să fie fericiţi. Şi totul începea cu copiii care învăţau la şcoală numai lucruri nemaipomenite despre perioada în care trăiau. Sigur, o mică parte din ei erau fericiţi, pentru că au făcut compromisuri majore. Erau şi oameni care aveau avantaje enorm de mari, puteau să meargă în străinătate, aveau şi mâncare mai bună.

Acum, în Germania de Est lucrurile stăteau un pic altfel. În România, mai ales aici la Timişoara, au murit mulţi pentru o idee. Ideea de libertate. Este cel mai important lucru pe care-l poate avea un om. În Germania de Est nu au fost ucişi oameni la căderea regimului. În RDG se trăia mult mai bine decât în România. Aveau orice, mai puţin libertatea de mişcare. Şi, cel mai important lucru, poporul german a ajuns la concluzia că au stat desttul de mult timp despărţiţi şi să se unească într-o Germanie normală.

Cu înţelepciunea germană, cu un cancelar ca Helmuth Khol, dar şi cu sprijinul SUA şi al URSS, prin Gorbaciov, lucrurile au evoluat bine. Sigur, cu un preţ pentru Germania Federală, care trebuia să aducă Germania de Est la nivelul Germaniei de Vest. Nu a fost uşor şi a costat mulţi bani”, a declarat Ioan Fernbach, preşedintele Forumului Democrat German din Banat.

Expo Memorialul revoluţiei


Foto Ştefan Both

Primarul Timişoarei nu are amintiri despre RDG  

De mai bine de un an, Timişoara are un primar originar din Germania. Dominic Fritz avea şapte ani când s-a destrămat RDG-ul, aşa că nu are amintiri despre cealaltă Germanie. 
 

“E mai mult decât o expoziţie. E o amintire a vremurilor trecute şi este o experienţă pe care eu nu o am. Tocmai de aceea este important să avem astfel de evenimente care aduc la suprafaţă absurdităţile dar şi normalităţile acestui sistem în care au trăit o parte din germani şi români. O încercare de a trăi o viaţă normală într-un sistem anormal şi imoral. Este o experienţă pe care germanii din partea de est şi românii o împărtăşesc. Timişoara are un oraş înfrăţit şi în fosta Germania de Est, cât şi în Germania de Vest - Gera şi Karlsruhe. Speranţa mea e să stârnim un dialog, o dezbatere despre ce putem învăţa despre aceste experienţe”, a spus Dominic Fritz.

Expo Memorialul revoluţiei


Foto Ştefan Both

Regimul comunist condus de Erich Honecker s-a destrămat în 9 noiembrie 1989, când milioane de germani, din vest şi din est, au început să dărâme zidul, şi-au dat mâinile şi s-au îmbrăşiţat. Reunificarea celor două germanii s-a consenmat un an mai târziu, pe 3 octombrie 1990. 

Expo Memorialul revoluţiei
Expo Memorialul revoluţiei
Expo Memorialul revoluţiei
Expo Memorialul revoluţiei


Foto Ştefan Both

Vă mai recomandăm să citiţi:

Moştenirea otrăvită a comunismului, după 30 de ani. „Nu doar că mint acum, şi atunci erau nişte profesionişti de doi lei“

FOTO Zidul Berlinului, de două tone şi jumătate, a ajuns la Timişoara

Timişoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite