Un poliţist achitat după ce a fost acuzat că s-a implicat în afacerea soţiei a cerut daune morale de 200.000 de lei. Decizia judecătorilor

Fabian Ciucu a fost acuzat de efectuare de acte de comerţ incompatibile cu funcţia FOTO specialarad.ro

Un poliţist de la Investigaţii Criminale din Arad, achitat definitiv după ce a fost trimis în judecată pentru operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, a dat statul român în judecată cerând daune morale de 200.000 de lei.

Curtea de Apel Timişoara a pronunţat recent sentinţa finală în dosarul în care Ioan Fabian Ciucu, un fost poliţist din cadrul IPJ Arad, a cerut daune morale de 200.000 de lei pentru că a fost trimis în judecată şi a fost în cele din urmă achitat. Totul a început în 2015, când poliţistul de la Investigaţii Criminale a fost reţinut pentru 24 de ore, fiind acuzat că a administrat de facto firma de transporturi deţinută în acte de soţia sa, activitate incompatibilă cu funcţia de poliţist şi pedepsită de legea penală.

Procurorii Parchetului de pe lângă Judecătoria Arad au cerut şi arestarea preventivă a lui Ciucu, dar cererea a fost respinsă, poliţistul fiind cercetat în libertate. Ulterior, Ioan Fabian Ciucu a fost trimis în judecată. În primă instanţă, el a fost achitat de Judecătoria Arad, dar în apelul de la Curtea de Apel Timişoara judecătorii l-au condamnat defintiv la trei ani cu suspendare pentru efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia. Prin aceeaşi sentinţă, Ciucu a fost obligat şi să presteze muncă în folosul comunităţii. De asemenea, în urma deciziei, poliţistul a fost dat afară din sistem.

Ciucu a depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie un recurs în casaţie care i-a fost admis, fiind declarat nevinovat.

În urma acestei situaţii, fostul poliţist a dat statul român în judecată, cerând daune morale de 200.000 de lei. În cererea de chemare în judecată, Ciucu a arătat că în urma condamnării dispuse de Curtea de Apel Timişoara a prestat muncă în folosul comunităţii, iar munca pe care a fost obligat să o facă fiind „mult sub nivelul calificării profesionale deţinute - a suferit un evident prejudiciu de imagine, atât în plan personal, cât şi în plan profesional”.

Fabian Ciucu a mai arătat că „imediat după achitarea sa, mama i s-a confesat, spunându-i că, în toata viaţa ei, nu a suferit o ruşine mai mare, decât aceea determinată de condamnarea lui şi că, ulterior condamnării sale, pierduse orice fel de speranţă şi încredere că va mai putea fi achitat vreodată pentru pretinsele fapte de natură penală”.  „La toate acestea a adăugat şi faptul că tatăl lui a funcţionat tot în cadrul forţelor de Poliţie, fiind încadrat ca şi ofiţer. Presiunea socială care a apăsat asupra sa a fost foarte puternică, mai toate cunoştinţele sale, colegii de birou sau prietenii ştiind faptul că fiul său este anchetat şi, ulterior, condamnat. Această încărcătură emoţională a adus un stres suplimentar asupra organismului tatălui său, organism care, în cele din urmă, a cedat complet”, a mai arătat Ciucu în cererea de chemare în judecată.

Judecătorii i-au respins lui Fabian Ciucu solicitarea de acordare a daunelor morale arătând că poliţistul era îndreptăţit să primească daune morale doar dacă hotărârea de condamnare era desfiinţată/anulată pentru „descoperirea de fapte noi”, în cazul său achitarea fiind dispusă ca urmare a unei noi clarificări a faptelor făcută de Înalta Curte. Mai exact, Înalta Curte a decis în cazul lui Ciucu că „nu se poate reţine infracţiunea prevăzută de art. 12 lit. a teza I din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod Penal, Ciucu Fabian neefectuând operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, atât din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale, cât şi din perspectiva dreptului civil (drept comercial)”.

„CEDO a statuat că dispoziţiile art . 3 din Protocolul nr. 7 ( corespondent cu dispoziţiile art. 538 C od procedură penală ) nu-şi găsesc aplicarea atunci când hotărârea de condamnare nu a fost desfiinţată/anulată pentru „descoperirea de fapte noi”, ci pentru o nouă calificare a faptelor făcută de instanţa superioară, pe baza probelor existente la dosar ( ex. decizia CEDO din 3 iulie 2008 în cauza Matveyev v. Russia ). Aşadar, atunci când anularea/desfiinţarea hotărârii de condamnare s-a întemeiat pe alte motive, spre exemplu, pe o greşită interpretare a legii sau pe motive umanitare, persoana în cauză nu poate invoca dreptul la indemnizare, garantat de art. 3 din Protocolul nr. 7, cu corespondent în dispoziţiile art. 538 Cod procedură penală”, se arată în decizia Curţii de Apel Timişoara prin care i-au fost respinse daunele morale lui Ciucu şi care este definitivă.