Un absolvent de Medicină şi un masterand în Marketing, clovnii „hazliţi“ care îi distrează pe timişoreni
0
Doi clovni din Timişoara aduc zâmbetul pe buzele părinţilor şi copiilor care le iesîn cale. În spatele machiajelor complicate şi al nasurilor roşii stau un absolvent al Facultăţii de Medicină şi un masterand în Marketing, amândoi însufleţiţi de bucuria de a trăi.
Vi-i prezentăm pe Cristian Hegyi (23 de ani) şi pe George Sava (24 de ani), din Timişoara. Dimineaţa îi veţi întâlni, poate, pe străzile capitalei Banatului, îmbrăcaţi regulamentar, pe feţe purtând zâmbete obişnuite. Spre seară, însă, dacă îi veţi întâlni din nou, s-ar putea să nu îi mai recunoaşteţi. Vor fi îmbrăcaţi în costume viu colorate, vor purta pantofi mari, cu bombeu, pălării haioase, nas roşu şi vor avea feţele pictate.
Cei doi clovni îşi spun „Hazliţii“. Menirea lor este să atragă zâmbetele trecătorilor şi să facă mai frumoasă copilăria micuţilor din Timişoara. Sunt pe strada pietonală Mărăşeşti, în Parcul Copiilor, în Parcul Botanic, la mall sau la diverse evenimente publice. Sunt mereu înconjuraţi de baloane şi sunt pregătiţi pentru diferite jocuri şi giumbuşlucuri. „Hazliţii“ emană energie pozitivă şi bună dispoziţie. Au mereu la ei poante sau replici spontane pe care le aruncă trecătorilor. În spatele picturii de pe feţe se află doi tineri care nu au nicio legătură cu circul, nici cu actoria şi nu vin nici din zona artelor.
„Nu suntem bufoni de la circ“
Echipa „Hazliţii“ a fost pusă pe picioare de doi tineri, Cristian Hegyi şi George Sava. Primul este absolvent al Facultăţii de Medicină din Timişoara, specializarea Kinetoterapie, iar al doilea tocmai şi-a terminat masterul în Marketing, la Facultatea de Economie şi Administraţie a Universităţii de Vest. „Nu avem nicio şcoală pentru clovni. Avem doar şcoala vieţii şi ne transpunem în personaj. Totul se bazează pe un schimb reciproc de energie. Dacă tu dai de la tine, lumea te recompensează. Noi nu suntem acei clovni de la curţile regale de care îşi băteau joc unii. Nu suntem bufoni de la circ. Noi oferim distracţie, veselie, iar lumea ne place, copiii ne iubesc“, spune Cristian Hegyi.
Clovni angajaţi part-time
Cristian Hegyi şi George Sava sunt doi tineri absolut normali. Cu pasiuni, cu prieteni şi preocupări specifice vârstei lor. „Ne place să citim foarte mult. Să facem sport, alergăm, jucăm fotbal, mergem la înot. Avem o viaţă socială normală, ieşim în oraş“, explică Hegyi. Pe lângă cei doi clovni-şefi, Cristian Hegyi şi George Sava, în grupul „Hazliţii“ mai sunt incluşi şi alţi tineri, care lucrează în sistem part-time. Media de vârstă a clovnilor din echipă este de 23 de ani. Toţi au câte un nume de scenă: Bubi, Haki, Viki, Bibo şi Funda sunt cei care smulg zâmbetele timişorenilor. „Hazliţii“ funcţionează ca un SRL, plătesc salarii şi impozite, iar în toate zonele în care sunt prezenţi au autorizaţie din partea Primăriei Timişoara.
„Lucrez din 2011 în această branşă. Iniţial, am văzut un afiş în complexul studenţesc din Timişoara, prin care cineva angaja clovni. La acea vreme era un alt concept şi se ocupa altcineva de firmă. Însă noi am continuat apoi pe cont propriu şi, în 2013, ne-am făcut firma noastră. Vrem să aducem un plus de culoare oraşului. Vrem să ne distrăm şi noi, dar în acelaşi timp să îi distrăm şi pe cei din jur“, a declarat George Sava, specialistul în marketing, alias Haki. Tot echipamentul pe care îl au clovnii timişoreni este făcut la comandă, după viziunile lor. „Le facem la o croitorie din oraş, pe comandă. Sunt costume clasice de clovni care au culori vii. Ideile sunt ale noastre“, a adăugat Sava.
De ce „Hazliţii“? „Căutam un nume. Şi pentru că suntem hazlii, spontani, originali, nu am vrut să fie un cuvânt care există în DEX (n.r. – Dicţionarul Explicativ al Limbii Române). Aşa am ales «Hazliţii»“, completează Hegyi. „Hazliţii“ pot fi căutaţi de părinţi pentru felurite evenimente, pentru zile de naştere sau diverse serbări. Clovnii sunt şi „entertaineri“, astfel că se pot descurca la aproape orice fel de eveniment. De aici câştigă şi cei mai mulţi bani. Preţul lor este de 130 de lei pe oră. Sunt prezenţi şi la nunţi sau botezuri. „Părinţii nu au chef să stea cu copiii la nuntă. Vor şi ei să se simtă bine. Atunci ne cheamă pe noi să avem grijă de cei mici“, mai spune Cristian Hegyi.
Complici la o cerere în căsătorie
Cei doi prieteni au avut şi o experienţă inedită în care au fost complici la o cerere în căsătorie. „Era un scenariu interesant care s-a încheiat cu spargerea unui balon din care a căzut inelul“, spune kinetoterapeutul, care nu a practicat niciodată meseria pentru care s-a pregătit. Deşi Cristian şi George îi distrează pe timişorenii de pe stradă gratis, au totuşi un business: clovnii comercializează baloanele pe care le modelează. Pentru a deprinde jocul cu baloane, amândoi au urmat cursuri speciale. Dintr-un balon pot ieşi tigri, şoricei, porcuşori, pisici, ursuleţi, inimioare, săbii sau pistoale. „Baloanele lungi costă trei lei, iar cele cu heliu sunt mai scumpe, şase lei. Sunt baloane Colotex, din Canada. Sunt cele mai bune baloane din lume. Facem mereu ceva din ele. Noi de aici ne obţinem un venit“, adaugă George Sava.
Pe stradă 25 de ore săptămânal
„Hazliţii“ lucrează în special seara, când lumea e liberă, când oamenii ies la plimbare prin oraş. „Noi muncim când alţii se relaxează. Suntem pe stradă cam 25 de ore pe săptămână. Adevărul este că, dacă nu ies o săptămână, nu mă simt bine. Sunt hiperactiv. Şi noi avem probleme cotidiene, frustrări, dar când ieşim trebuie să lăsăm totul deoparte. Trebuie să te transpui în personajul tău“, afirmă Cristian Hegyi. „Tot ce facem noi este spontan. Nu avem replici pregătite de acasă, totul merge pe empatie şi improvizaţie“, îl completează George Sava. În perioada de primăvară-toamnă, clovnii sunt pe străzi şi în parcuri. Pe timpul iernii, se refugiază în centre comerciale sau la mall.
Tinerii spun că s-au confruntat şi cu mentalitatea celor care consideră că oamenii îmbrăcaţi în clovni, care distrează lumea, sunt de fapt nişte cerşetori. „Nu cerşim! Businessul nostru sunt baloanele şi evenimentele. În rest, ne preocupă să îi facem pe oameni să se simtă bine. Multă lume vine şi ne filmează. Show-ul nostru este gratis. În afară de baloane, care ne costă şi pe noi. Este destul de scump şi heliul“, spune Cristian Hegyi.
Interesaţi de dezvoltarea personală
Timişorenii mascaţi în clovni sunt extrem de interesaţi de dezvoltarea personală, participă la seminarii şi congrese pe această temă, la care se adaugă lecturarea multor cărţi de specialitate. „Ştim că suntem pe o nişă şi trebuie să fim preocupaţi să evoluăm. Vrem să oferim cât mai multe. Pe lângă show-urile stradale, oferim petreceri private. Ne gândim la cât mai multe lucruri. Avem curajul să visăm. Iar visul nostru este să ne facem o grădiniţă privată, un spaţiu al nostru. Vrem să ne dezvoltăm. Dacă faci ceva din suflet trebuie să iasă, altfel nu ai nicio şansă. Nu ai cum să te gândeşti să te îmbogăţeşti din asta“, explică George Sava. „Hazliţii“ spun că meseria de clovn necesită o anumită vocaţie: este o meserie pe care nu o pot face decât oamenii cu fire veselă, pentru că e important ce transmit mai departe.
Cei doi mai spun că fac un soi de terapie prin zâmbet şi precizează că aceia care se transformă în clovni trebuie să fie persoane capabile să improvizeze, să se adapteze stării psihice a copiilor, cu imaginaţie bogată şi concentrată pe ludic. „Trebuie să fii un psiholog în meseria asta. Am citit foarte multe cărţi de psihologie. La prima vedere, pare un job simplu, dar trebuie să îmbini foarte multe. Trebuie să fii şi bun comerciant, să îi aduci pe oameni de partea ta. Apoi, tot de tine depinde ca oamenii să plece cu bună dispoziţie“, adaugă Cristian Hegyi. „Am ajuns acolo încât le dăm sfaturi părinţilor, iar ei ne mulţumesc. Eu, când văd un copil, îl «citesc» imediat. Pot să spun cum e acasă“, susţine George Sava.
Mulţi copii, dar şi mulţi adulţi împărtăşesc un sentiment ciudat în ceea ce priveşte clovnii: este vorba despre frică. Psihologii spun că, pentru copil, clovnul este un individ impunător şi neobişnuit, astfel că experienţa întâlnirii, cuplată cu mulţimea gălăgioasă şi mediul aglomerat al petrecerilor şi circurilor, poate copleşi copilul. Aşa se face că întâlnirea cu un clovn poate deveni o experienţă înfricoşătoare. Frica de clovni din copilărie poate fi împrospătată la maturitate de imaginea clovnilor malefici din cărţi sau din filmele de groază. „Există aici şi o vină a părinţilor. Aceştia îi învaţă pe copii că, dacă nu sunt cuminţi, sunt daţi la clovnul cel rău, la Bau-Bau. E adevărat că mulţi se tem, dar după ce se apropie de noi se simt bine. Vin la noi şi ne pupă, ne ştiu deja după nume, bat palma cu noi, aşa ne salutăm“, spune Cristian Hegyi.
Se încarcă comentariile...
