Topul celor mai utilizate turcisme din limba română. Ce urmează după „acadea“, „balama“, „chilipir“ şi „geam“

"Telemea" vine din limba turcă

Conform structurii oficiale a vocabularului limbii române, 0,73% dintre cuvinte sunt de origine turcească. Iată care sunt cele mai cunoscute:

Având în vedere îndelungatele relaţii ale poporului român cu vecinii turci, prin factori sociali, politici, economici, culturali, procentul de 0,73 de turcisme din vocabularul nostru pare mic. Limba turcă a avut însă o influenţă mare asupra limbii române, iar cuvintele au pătruns în viaţa poporului şi se bucură de o mare răspândire.
 

Studiile au aratat că cele mai importante influenţe ale turcilor asupra limbii române datează din perioada invaziilor populaţilor de origine turco-tătară (pecenegi şi cumani). 

“Din limba acestora ar fi rămas, în opinia renumitului lingvist şi folclorist român Lazăr Şăineanu, peste 33 de nume topice şi onomastice formate din Coman (Comana, Comanita, Comanca), precum şi numele oraşelor Teleorman (din Teli orman -pădure nebună), Caracal (de la cumanul Kara kala -castrum nigrum), Iaşi (din yassi -arcaş). Sunt considerate a fi de origine cumană cuvintele: beci, duşman, toi (în toiul zilei), baltag, capcană, cioban, cobuz, teanc, a (se) tolăni. Densuşianu consideră că ar fi de origine cumană urmatoarele cuvinte: bardaca, catâr, chindie, chior, habar, hambar, haram, maidan, maimuţă, murdar, taman. In ceea ce priveste antroponimia, sunt considerate a fi de origine cumana unele nume românesti atestate în documentele din secolele al XIV-lea - al XVI-lea: Aslan, Balaban, Baragan, Buciuc, Cara, Caraba, Caraiman, Ciortan, Itu, Talaba, Ulan, Ulmes etc”, aflăm de pe www.scritub.com.

Influenţa turcă în Peninsula Balcanică este prezentă între secolulul al XIV-lea şi secolul XIX-lea.

“În secolele al XV-lea - al XVII-lea au pătruns o serie de cuvinte care au, în general, caracter popular, multe făcând parte din fondul principal lexical al limbii române…Cuvinte turceşti intrate în epoca fanariotă, dintre care majoritatea au ieşit din uz sau au căpătat, pe teren românesc, un sens ironic sau peiorativ. În legatură cu această categorie de turcisme, Lazăr Săineanu afirmă că mai toate turcismele din ultima perioada, de ordine politică şi socială, au intrat definitiv în domeniul istoriei o dată cu dispariţiunea domnilor fanarioţi şi deci şi a influenţei imediate a turcilor; o parte au rămas, dar neavând timp când să prindă rădăcini în limbă, au dobândit în gura românului o uşoară nuanţă de ironie şi au căzut în sfera comicului, devenind o mină bogată de exploatare pentru literatura umoristică; aceasta soarta curioasa a împartasit-o de altminterea elementul turc recent cu cel contemporan neo-grec, a cărui ultimă faza contrastează în seriozitate şi persistenţă cu grecismele anterioare epocii fanariote”, scrie www.scritub.com.

"Haimana, halva, lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca, muşama"

Iată câteva dintre cele mai cunsocute cuvinte turceşti, oferite de lingvistul Lăzăr Săineanu: acaret, amanet, atlas, babalâc, bidiviu, borangic, buzdugan, calcan, derbedeu, habar, hambar, huzur, taifas, talaz, taraf, tavan, acadea, baclava, balama, basma, boccea, catifea, cazma, cherestea, chiftea, cismea, ciulama, dambla, dandana, duşumea, haimana, halva, lichea, lulea, macara, manea, mucava, musaca, muşama, sârmă, sofă, şandrama, tarla, telemea, trufanda, zeflemea etc.

În ceea ce priveste distributia pe clase morfologice a cuvintelor împrumutate din turcă, cele mai numeroase cuvinte de aceasta origine sunt substantive: acadea, acaret, amanet, arpagic, arsic, atlas, baclava, babalâc, bacsis, balama, baltag, berechet, boccea, buzdugan, bama, basma, beci, belea, bidiviu, borangic, bumbac, bursuc, butuc, cafea, caimac, calcan, caldarâm, capcana, capot, catran, chef, cherem, chiabur, chindie, chiul, ciob, cascaval, cataif, catifea, catâr, cazan, cazma, ceaun, chebap, cherestea, chibrit, chilipir, chimion (şi în varianta chimen), chiosc, chirie, cioban, ciomag, ciorap, ciorbă, cişmea, ciulama, cântar; condur, curmal, cusur, dambla, dandana, derbedeu, dovleac, dud, dugheana, dulgher, dusumea, farfurie, fes, fistic, geantă, ghiol, ghiotură, ghiveci, habar, hac, halat, haimana, hal, halal, halva, hamal, hambar, haram, harbuz, hatâr, haz, hazna, huzur, herghelie, geam, iahnie, iaurt, ibric, lalea, lichea, lighean, liliac, liman, lulea, macara, magiun, mahon, maimuţă, manea, mărgean, moft, moftangiu, moloz, mosafir (şi musafir), mucava, musaca, nufăr, odaie, papară, papuc, pastramă, pilaf, rachiu, rahat, salcâm, sârmă, sidef, sofă, soi, surghiun, susan, şal, şandrama, şiretlic, şis, tabiet, taifas, talaz, taman, tarabă, taraf, tarhon, tarla, tavan, telemea, tertip, tuci, tutun, tărâm, trufanda, zambilă, zarzavat, zeflemea, zor, zuluf.

"Palavragiu, sadea, şiret, tembel, zevzec" 

O clasă morfologică destul de bine reprezentată, prezentată pe scritub.com este aceea a adjectivelor: bondoc, caraghioz, chefliu, chel, chior, coşcogea, hain, mahmur, mofluz, mucălit, murdar, nurliu, palavragiu, sadea, şiret, tembel, zevzec. Sunt amintite şi câteva adverbe de origine turceasca: abitir, barem, basca, ioc (“nu”); tiptil, precum şi o serie de interjecţii: aferim, aman, avan, bre, halal, sictir etc.

Iată alte împrumuturi turceşti: 

- politică:  bas-, bei, beizadea, caimacam, divan, han, pasa, pasalâc.

-termeni militari: aga, alai, arnăut, buluc, călăuz, cazac, duium; ghiulea, iama, iatagan, ienicer, iure, leafă, lefegiu, meterez, paloş, spahiu.

-plante: abanos, anason, arpagic, bostan, bumbac, chimion, curmal, dovleac, dud, fistic, harbuz, iasmin, lalea, liliac, nufar, patlagea, salcâm, susan, tarhon, tutun, zambila.

-animale: bidiviu, bursuc, calcan, catâr, ciortan, gugustiuc, herghelie, liliac, maimuta.

-minerale: chihliba, fildes, sidef.

-casă, constructii: acaret anteriu, beci, chepeng, chioşc, ciardac, duşumea, geam, hambar, odaie, paianţă, şandrama, tavan.

- îmbracaminte: basma, caftan, capot, ciorap, condur, fes, giubea, halat, ilic, papuc, şal, salvari, tichie.

-alimente: acadea, baclava, cafea, caimac, caşcaval, cataif, chebap, chiftea, ciorbă, ciulama, cuşcuş, farfurie ghiuden, ghiveci, halva, iahnie, iaurt, ibric, ienibahar, magiun, musaca, papara, pastramă, peltea, pilaf, rachiu, rahat, şerbet, telemea, zarzavat-

- meserii:  boiangiu, cafegiu, caicciu, calfa, cazangiu, cazma, cioban, cismegiu, dughengiu, dulgher, gelat, gherghef, hamal, hamalâc, herghelegiu, iaurgiu, macara, moloz, papugiu, pastramagiu, tutungiu, zarzavagiu.

-comert şi industrie: amanet, atlas, boia, borangic. Calp, calpuzan, cântar, catifea, cazan, cherestea, chibrit, chilipir, chirie, dugheana,  ghioturaă,  magazie, mofluz, musteriu, oca, para, samsar, tarabă.

-diverse: abitir, ageamiu, arcan, babalâc, bacsis, balama, baltag, berechet, boccea, bondoc, buzdugan, calabalâc, caldarâm, calup, catran, chef, cerga, chefliu, chel, chior, chiul, chiulhan, ciomag, cişmea, cusur, dambla, dandana, ghiol, geantă, habar, haimana, hain. Hal, halal, hatâr, haz, huzur, lichea, lighean, liman, lulea, mahmur,  mahon,  manea, moft, musafir, mucălit, mucava, murdar, muşama,  nai,  palavră, palavragiu, sadea, sictir, soi, şiret, siretlic, şiş, taifas, talaz, taman, taraf, tărâm, tarla, tembel, tertip, tiptil, trufanda, zeflemea, zevzec, zor etc.

Citiţi şi:

Cele mai uzuale cuvinte moştenite de limba română din slavonă. Cui datorăm termeni precum „vreme“, „ceas“, „babă“, „vârstă“ sau „lopată“

Limba română vorbită în Banat are puternice influenţe germane: „ştrimfi“, „şvaiţer“, „vană“, „şuncă“

Cele mai cunoscute cuvinte româneşti care sunt împrumutate din maghiară: oraş, neam, viteaz, belşug, vameş, uriaş