FOTO Tainele scufundărilor se învaţă şi la Timişoara: „Este un sport în care foloseşti raţiunea. Instinctul te poate omorî”

INEDIT Costi Tofan (48 de ani) a înfiinţat singurul club de scuba diving din Timişoara, unde îi învaţă pe amatorii de senzaţii tari să descopere adâncurile apelor în siguranţă

În fiecare sâmbătă, în bazinul Şcolii Generale nr. 30 din cartierul Soarelui din Timişoara, câţiva tineri vin la antrenamentele şi cursurile practice de scuba diving, organizate de Costi Tofan. 

Scuba diving-ul este un hobby în care echipamentul este foarte complex şi foarte greu, iar Costi, cel care a creat clubul „West Diving“ din Timişoara, îl aduce la bazin cu o maşină de teren. Numai o singură butelie cântăreşte 15 kilograme. Mulţi dintre cei care vin la lecţiile lui Costi au mai încercat deja senzaţia de a explora adâncurile apelor.

„Am fost prima dată în Egipt. Însă la nivel de «Discover» nu te poţi scufunda prea mult. E adevărat că în Egipt vezi totul limpede şi la cinci metri. E cu totul altă lume. Când eşti sub apă, totul se schimbă. E o lume în care nu vorbele contează, ci imaginea. Totul se întâmplă în muţenie. Te scufunzi să vezi lucruri extraordinare. Vezi faună, floră, epave, depinde pentru ce te duci, ce te fascinează“, spune Călin Jibleanu (34 de ani), un inginer din Timişoara care vine la cursurile organizate de clubul lui Costi Tofan.

Costi Tofan şi tânărul Vlad Aramabaşa
 

„AI SENZAŢIA CĂ PEŞTII ÎNOATĂ ÎN AER“

Laurenţiu Antofi (31 de ani) lucrează în telecomunicaţii. El a descoperit scuba diving-ul în urmă cu trei ani, în Spania, însă spune că nu a fost o experienţă prea reuşită. „Atunci am zis că, dacă voi avea ocazia, o să fac cursuri de scufundări. Senzaţia este incredibilă. Nu îţi dai seama că eşti în apă. Formele de relief sunt ca nişte dealuri, tu poţi să respiri, ai impresia că peştii înoată prin aer. E o experienţă ciudată. Tocmai de aceea este important să ai un curs, pentru că ai tendinţa de a te duce şi mai în jos. Te fură peisajul. Iar dacă nu ştii regulile, îţi rişti viaţa“, spune Antofi.

Cel mai tânăr cursant al lui Costi Tofan este Vlad Arambaşa. Are doar 16 ani şi este elev. Însă de doi ani merge în Grecia ca să facă scufundări la adâncimi la care nu ai nevoie de brevet, adică până la şapte metri. 
 

„Deja sunt expert la nivelul «Discover». Am văzut un anunţ că se fac cursuri de scuba diving şi la Timişoara şi m-am înscris. Este a treia oră când vin la cursul practic, la bazin. Am învăţat lucruri despre scufundări la care nici nu mă gândeam. Oricum, e fascinant acest hobby. Te scufunzi să vezi peşti, raci, scoici, nisip, plante, vegetaţie, relief, epave, ce găseşti“, spune Vlad Arambaşa. El se pregăteşte pentru ca sezonul viitor să coboare la o adâncime de până la 18 metri, atât cât îi permite brevetul pe care îl va obţine de la clubul West Diving.

„SCUFUNDĂRI ADEVĂRATE“

Alin Echardt (29 de ani) a încercat şi el prima dată scufundările în Grecia, iar acum s-a înscris la curs pentru că la anul are de gând să facă „scufundări adevărate“. „Eram curios să văd cum e sub apă. Am fost în concediu în Grecia şi am încercat scufundările. O scufundare de o oră şi jumătate, în care a intrat şi un scurt instructaj, a costat 40 de euro. Niciodată nu ştii la ce să te aştepţi sub apă, mereu te surprinde câte ceva. Asta e şi partea interesantă. Ghidul cu care am fost m-a dus să văd şi o epavă“, afirmă Alin.
 

Tinerii se pregătesc de curs
 

Cu toţii ştiu deja să se echipeze. Chiar dacă instructorul îi mai dojeneşte când nu respectă ordinea lucrurilor. După ce ajung în bazin, Costi Tofan îi învaţă trucurile şi secretele scuba diving-ului. 
 

După o oră şi jumătate de scufundări, cursanţii ies din apă extenuaţi. Urmează dezechiparea şi strângerea echipamentului. 

SCUFUNDĂTOR DE 14 ANI

Costi Tofan este unul dintre cei aproximativ 25 de instructori acreditaţi NAUI (National Association of Underwater Instructors – organizaţie de scufundări recunoscută pe plan internaţional) din România şi singurul din Timişoara. Costi mărturiseşte că a fost mereu fascinat de apă, iar scufundări a început să facă în anul 2000, în Italia, unde mergea des. Acolo a obţinut şi primul brevet, din categoria „Discover“. 

„DISCOVER SCUBA DIVING este un program de iniţiere în scufundări adresat celor care vor să încerce o scufundare, poţi să faci scufundări la cinci-şase metri, circa 20-30 de minute. Te costă mai mult decat daca ai avea un brevet.  Am urmat cursurile de Open Water, unde poţi să te scufunzi pana la 18 metri, dupa care am urmat Advanced Scuba Diver, unde te poţi scufunda pana la 40 de metri. După şase-şapte ani de scufundărisi mai multe nivele de pregatire, am decis să devin instructor“, a mai spus Tofan.

O ŞCOALĂ CREATĂ DIN PASIUNE

Aşa s-a născut, în urmă cu trei ani, şi clubul de scuba diving din Timişoara, care, după cum explică instructorul Costi Tofan, funcţionează ca un ONG. „Am creat acest club din pasiune şi pentru că nu se putea ca un oraş atât de mare şi important ca Timişoara să nu aibă un asemenea club. Am descoperit că sunt destui care doresc să obţină un brevet de scufundător, fie ei amatori sau profesioşnişti. Cu un brevet NAUI pot explora adâncurile apelor peste tot în lume“, aratăCosti Tofan, care spune că acest club nu este pentru el un business din care să trăiască.

Înainde de scufundarea în bazin
 

În România, nu există o federaţie a scufundătorilor, iar fiecare club, fiecare instructor merg pe cont propriu. Există însă şi scufundători profesionişti în Timişoara: scafandrii de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), ori formaţiunile de voluntari cum este „Salvo“, a Primăriei.

CÂT COSTĂ ŞI ÎN CE CONSTĂ CURSUL

Clubul înfiinţat de Costi Tofan, „West Diving“, organizează cursuri pentru scafandri recreaţionali, de la „skin diver“ până la instructor. Un curs de începători pentru ape deschise costă 250 de euro, în timp ce un curs pentru avansaţi – 200 de euro. Brevetul obţinut este recunoscut NAUI şi este valabil pe viaţă.

„Cursurile pentru începători cuprind trei module: teorie, bazin şi ape deschise. La final, se dă un examen, un test grilă cu 85 de întrebări. Înainte, este nevoie de o fişă medicală de la medicul de familie, din care rezultă că persoana nu are probleme cu plămânii, cu inima sau probleme psihice. Este un sport în care trebuie să foloseşti raţiunea. Mai întâi te opreşti, te gândeşti şi apoi acţionezi. Instinctul te poate omorî“, spune Costi Tofan.

Un curs durează trei-patru săptămâni. La aceste cursuri se învaţă cele mai importante mişcări: golirea măştii, recuperarea detentorului, dezechipare – echipare in apa, iesirea in caz de urgenta, flotabilitatea, cum să respiri şi altele. „Trebuie să uiţi să respiri pe nas, scafandrii respira doar pe gura, trebuie să îţi antrenezi creierul să foloseşti doar gura pentru a respira. E destul de greu, dar totul ţine de antrenament“, mai arată Costi Tofan. 

EXAMENUL FINAL

Durata unei scufundări este determinată de mărimea buteliei, adâncimea la care se face scufundarea şi intensitatea respiraţiei scafandrului.

În aşteptarea instructorului
 

În buteliile scufundătorilor se află aer comprimat, sub forma celui pe care îl respirăm în mediul normal. "Aerul este un amestec de mai multe gaze. Gazele din aer sunt incolore, inodore şi insipide. Aerul este compus din aproximativ 21% oxigen, 78% azot şi 1% alte gaze, precum argon şi dioxid de carbon. Pentru noi cea mai importantă componentă a aerului este oxigenul. Nu putem supravieţui fără oxigen. Putem respira oxigen pur pentru perioade limitate de timp, dar acesta poate fi foarte periculos, atât sub apă cât şi pe uscat“, explică Tofan. 
 

Înainte de obţinerea brevetului, cursanţii trebuie să plece într-o excursie pe un lac, mare sau pe ocean. De regulă, excursiile sunt pe coasta dalmată a Croaţiei. 

„„Marea Neagră este un loc bun pentru scufundări, dar fiind departe de Timişoara, preferăm să mergem în Muntenegru sau Grecia“, susţine Costi Tofan. ;

Cele mai căutate locuri pentru scufundări

Cele mai căutate locuri ale scufundătorilor din România sunt în Marea Adriatică, în Croaţia, dar şi Marea Roşie, în Egipt. Acesta din urmă este renumit pe plan mondial pentru frumuseţea subacvatică. Se fac veritabile „safari“ subacvatice, în care amatorii sunt cazaţi pe un vapor şi pleacă la „vânătoare“ mereu în zone noi. În ultimii ani, au devenit căutate şi apele din Asia (Indonezia, Thailanda, Malaysia, Maldive etc.). Printre locurile preferate de scufundători români sunt şi lacurile de apă dulce din Austria, pentru că sunt şi mai aproape. La nivel mondial, Marea Caraibelor şi Marea Barieră de Corali, din nordul Australiei, sunt printre locurile de top. 

Scufundătorii au ajuns în Croaţia

Scuba diving-ul este un sport în care trebuie să foloseşti raţiunea. Mai întâi 

te opreşti, te gândeşti şi apoi acţionezi. Instinctul te poate omorî.

Costi Tofan

instructor de scuba diving

RECORDUL DE SCUFUNDARE

Limita standard la care este indicat să se facă scufundarea este de 40 de metri. Recordul a fost însă bătut de sud-africanul de origine portugheză Nuno Gomes, în 2005. Acesta a coborât la 318,25 metri, în Marea Roşie. 

250 de euro costă un curs pentru începători la Clubul „West Diving“  din Timişoara.

Ponturi pentru amatori

Cei care vor să se apuce de un curs de scuba diving au nevoie de un costum de baie, şlapi, bunăvoinţă şi pasiune şi, nu în ultimul râd, de bani. Asta pentru că scufundarea nu este un sport ieftin. Nici cursul, nici echipamentul, dar nici practicarea ei în diferite excursii.

„Scuba diving-ul e cam ca schiul. Ai nevoie de cursuri, ai nevoie de echipament, iar în final, dacă vrei să-l practici, trebuie să plăteşti. La schi plăteşti pârtia. Nici aici nu intri în apă aşa de capul tău, doar pentru că vrei tu să te scufunzi. Se plătesc taxe peste tot. Şi cel mai important este că trebuie să plăteşti butelia“, spune Costi Tofan.

Costi Tofan dă ultimele explicaţii
 

Scuba diving nu este un sport solitar. Nimeni nu se scufundă singur. Mereu se coboară în adâncuri în tandem, pentru că sub apă poate apărea neprevăzutul. Iar când apare necazul, dacă eşti singur, şansele de a supravieţui sunt mici. 

„Pot apărea probleme. Dacă rămâne unul fără aer, automat, colegul de scufundare îl poate ajuta“, explică instructorul.

ECHIPAMENT DE 30 DE KILOGRAME

Pentru un scufundător, echipamentul înseamnă foarte mult. Indiferent cât are de gând să cheltuiască, pentru că şi aici preţurile variază în funcţie de firmă şi de calitate, echipamentul este obligatoriu. 

Costumul de neopren, pe care se montează centura de plumb (pentru a te putea scufunda), ajută omul să păstreze temperatua corpului constantă, având în vedere că dacă apa are 28 de grade Celsius la suprafaţă, în partea de jos temperatura este de 15 grade Celsius. 

Butelia cu aer comprimat
 

Pe lângă costum, mai este nevoie de vestă, regulator, mască, labe şi un ceas special care arată adâncimea, timpul şi nivelul de aer din butelie. Toate acestea costă de la 1.500 de euro. Dintre toate acestea, doar butelia si lestul se închiriază. „Nu mergi cu butelia si lest (plumb) după tine în avion. In pachetele de scufundari sunt incluse in pret butelia si lestul“, afirmă Tofan.