FOTO Timişoara otomană iese la iveală în Piaţa Libertăţii. Băile turceşti erau "mall"-urile cetăţii de atunci
0Arheologii de la Muzeul Banatului care se află pe şantierul din Piaţa Libertăţii, au parte în fiecare zi de o surpriză. Pentru ei fiecare metru descoperit reprezintă ceva nou, pentru că niciodată nu s-au făcut săpături arheologice de o asemenea amploare în acest loc
Piaţa Libertăţii scoate la iveală Timişoara otomană. Cetatea a fost cucerită de la unguri în 1552, iar timp de 164 de ani a devenit paşalâc turcesc.
După eliberarea Timişoarei de trupele austriece conduse de Eugeniu de Savoya, în 1716, a urmat o sistematizare rapidă a cetăţii. Nu a rămas în picioare nimic construit de turci. Oraşul trebuia reclădit după principiile şi modelul Europei ceştine, iar Timişoara a intrat într-o nouă eră.
Despre structura urbanistică în timpul stăpânirii otomane informaţiile documentare sunt relativ puţine.
Timişoara a rămas o aşezare fortificată cu cele două părţi distincte: Cetatea şi Oraşul, cu mahalalele sale, având uliţele dezvoltate organic.
După descrierea călătorului turc Evliya Celebi, care a vizitat oraşul în anul 1660, între zidurile Cetăţii se aflau 1.200 de case cu etaj şi fără etaj, patru geamii, patru mănăstiri, şapte şcoli, trei hanuri, două băi frumoase, 400 de prăvălii şi un bazar luxos. Casele erau construite din lemn sau chirpici, acoperite cu şindrilă, iar uliţele strâmte erau podite cu scânduri.
Arheologii timişoreni care lucrează pe şantierul din Piaţa Libertăţii cred că au desoperit băile turceşti. Au fost scoase la lumină câteva camere, unele dintre ele având podele extrem de interesante, bucăţile de dale fiind în formă de hexagon.
“S-a extins sistemul de clădiri turceşti în Piaţa Libertăţii. După hărţile care au rămas pare să fie baia turcească. Băile aveau o importanţă foarte mare în societate lor. Acolo se discutau afaceri, se făcea politică. Era un important centru de socializare, un fel de mall al turcilor”, a declarat arheologul Dorel Micle, cel care conduce şantierul arheologic din Piaţa Libertăţii.
O interesantă descoperire apare în latura dinspre liniile de tramvai, unde a ieşit la iveală zidul unei clădiri medieval, construite înainte de venirea turcilor.
Din păcate, există prea puţine date despre această perioadă, pentru că după victoria trupelor habsburgice, turicii au fost lăsaţi să plece cu tot ce doreau. Astfel, documente importante şi hărţile au ajuns, cel mai probabil, la muzeul din Istambul.
Pentru a putea fi cercetate trebuie să cunoşti însă limba turcă otomană, iar în România o singură persoană are această abilitate.
Cum vor păstra băile turceşti
Arheologii, alături de municipalitate şi reprezentanţii firmei de construcţie, încearcă să caute variante pentru salvarea descoperirilor din Piaţa Libertăţii. Există chiar variante în care totul să fie păstrat sub o podea de sticlă, dar şi o variantă, şi mai costisitoare, e drept, în care să se realizeze un mic muzeu în aer liber. Cea mai simplă metodă ar fi păstrarea unui desen pe noul pavaj al pieţei.
“Este istoria noastră. E păcat să se distrugă. Dacă vrem să fim un oraş capital culturală a Europei, asta ar trebui să fie prioritatea. Altceva nu avem de pus în valoare”, a mai spus Dorel Micle.
În incinta băilor s-au descoperit numeroase pipe, în jur de 30-40, bucăţi din narghilea, fragmente de ceramică şi alte obiecte. Toate vor fi depozitate la Muzeul Banatului.
Cetatea descrisă de Evliya Celebi
Tot conform călătorului Evliya Celebi, Cetatea era construită în plan pentagonal, avea fortificaţiile realizate din lemn gros, umplutură de pământ, piatră, var şi gips. A rezultat un zid masiv şi gros de 50 – 60 de picioare, care îngăduia, pe lăţimea sa, chiar exerciţii cu caii. Un şanţ adânc, plin cu apă, înconjura zidul de fortificaţie.
Mergând la pas, Cetatea putea fi înconjurată în timp de o oră, perimetrul măsurând cinci - şase kilometri. Zidul era ferestruit de cinci porţi din fier, boltite, duble, înalte şi late. În faţa lor, peste şanţul cu apă, se aflau podurile de lemn, ridicate noaptea cu ajutorul scripeţilor.
Oraşul din afara Cetăţii era alcătuit din zece mahalale, cuprindea 1.500 de case, fiecare având curte şi grădină, cu intrări separate pentru căruţe şi oameni.
Se aflau aici zece lăcaşuri de închinăciune, prăvălii, dar lipsea bazarul. Străzile erau podite tot cu scânduri.
După aprecierea călătorului otoman, Timişoara era un oraş frumos, dezvoltat, bine organizat.
A fost o realitate şi preocupările pentru o viaţă de nivel urban. Oraşul a fost vizitat de sultani, de mari viziri, de importanţi comandanţi militari şi existau edificii publice sau private specifice unui centru urban. Documentar sunt menţionate câteva edificii importante: Moscheea principal, Moscheea veche, Moara cu cai, Palatul paşei, Castelul, Casa de vară a paşei, Mausoleul lui Ahmed Paşa.
Musulmanii alcătuiau, în general, pătura privilegiată, formată din militarii garnizoanei, slujbaşii administrativi şi fiscali, slujitorii moscheilor, la care se adăugau un număr de negustori care asigurau pretenţiile legate de tradiţiile otomane.
Citiţi şi:
FOTO A fost descoperit un uriaş în cimitirul otoman din Piaţa Sfântul Gheorghe
FOTO Proiect spectaculos de salvare a ecluzei habsburgice a bastionului Cetăţii Timişoarei
FOTO Centrul Timişoarei întră în reabilitare. Peste doi ani cartierul Cetate va fi de nerecunoscut
Se încarcă comentariile...
