Timişoara: Carmen Chercioban modelează caractere şi formează viitori actori

Cu multă pasiune şi dăruire, profesoara îi iniţiază pe tinerii timişoreni în lumea teatrului şi le descâlceşte tainele meseriei.

Micuţi de numai şase ani fac primii paşi în actorie sub îndrumarea profesoarei Carmen Chercioban. Adolescenţii se perfecţionează şi ţin cont atât pe scenă, cât şi în spatele ei, de sfaturile primite, iar diplomele obţinute de trupa coordonată de ea sunt tot mai numeroase.

Cum s-a născut pasiunea pentru teatru?
Într-o oră de literatură română, am văzut în ochii copiilor nevoia de a se exprima, de a intra în pielea personajului. Unul dintre elevii mei, Eugen Jebeleanu, a prezentat primul spectacol organizat de mine pe scena şcolii. A fost extraordinar, şi astfel s-a născut trupa de teatru „Junior”. Apoi, la iniţiativa copiilor, am înfiinţat primul club de teatru şcolar.

Cum stârniţi interesul elevilor pentru actorie?
Încerc să îi cunosc bine. Ne împrietenim repede, apoi începem să repetăm şi să punem în scenă spectacole pe care le alegem împreună. Tinerii se dezvoltă astfel şi în actorie, şi în regie, dar şi ca oameni. Convingerea mea este că profesorul de actorie este un profesor de trăire.

Cum se desfăşoară orele de actorie?
La început aveam o oră de teatru pe săptămână, dar munceam zece. Repetiţiile nu erau obositoare pentru că toţi copiii erau implicaţi, făceau totul cu multă pasiune. Eu iubesc foarte mult copiii şi de aceea mă dedic lor în întregime.

Ce rezultate au obţinut elevii dumneavoastră?
În 2004, am organizat împreună cu câţiva colegi prima ediţie a Festivalului ATU, iar trupa mea de teatru a obţinut 14 diplome pentru roluri masculine, feminine, regie şi coloană sonoră. Am jucat „Vizită”, „Dl Goe”, „Bubico”, dar şi „Chiriţa”, la care am muncit aproape un an. În rolurile principale au fost Eugen Jebeleanu şi Adriana Ciocănel. Nu-l pot trece cu vederea nici pe Ionuţ Iova, care pe atunci abia dacă voia să vorbească, iar acum este olimpic şi a descoperit că teatrul este marea lui pasiune. Am avut spectacole şi pe scena Teatrului Naţional Timişoara, iar micii actori au împărţit scena cu cei deja consacraţi.

Cum s-a născut trupa Haz’Art?
În 2006, mi-am reîntregit familia şi am înfiinţat trupa de teatru Haz’Art, la Palatul Copiilor. Am avut spectacole în Austria, apoi la Teatrul Merlin, iar din iarna lui 2008 am început să jucăm tot mai des pe scena de la Art Club Iulia.

Ce obiceiuri au tinerii trupei Haz’Art?
Fiecare zi de naştere se sărbătoreşte. Dar nu oricum, ci cu improvizaţii actoriceşti şi multe surprize. Copiii sunt foarte uniţi, adevăraţi prieteni. Christine Brunner, Ionuţ Iova, Ioana Buciac, Paula Vulcu Patricia Bistran, Caius Piringer s-au maturizat împreună. Sufletul lor, a rămas, însă, de copil, nealterat. Au ambiţii mari, privesc lucrurile cu multă seriozitate.

Care sunt planurile trupei Haz’Art ?
Ne-am dori multe, iar cu ajutorul lui Dumnezeu sperăm să continuăm proiectul cu partenerii austrieci, să punem în scenă un spectacol-surpriză şi nu în ultimul rând, să revigorăm teatrul clasic. Se spune că marile iubiri sunt pentru o viaţă, aşa că ne dorim să jucăm cu pasiune, cu sinceritate, cu dăruire.

Ce-i place

Carmen Chercioban iubeşte teatrul, dar şi muzica şi mai ales literatura. „Cred că toată lumea ar trebui să citească volumul «Omul frumos», al lui Dan Puric”, a spus profesoara.

Ce nu-i place

Profesoara se supără de fiecare dată când aude critici sau insinuări la adresa tânărului actor Eugen Jebeleanu, cel pe care l-a pregătit pentru lumea scenei. „Mă revolt când aud cuvinte urâte legate de el”, a spus profesoara.